Vânătorii de refugiați, însetați de publicitate, sunt una din manifestările unor probleme majore pentru Europa de Est.
Grănicerul, aflat în afara orelor de serviciu, era slab, obosit și în vizibil emoționat. Își descria ziua, care se desfășoară de fiecare dată aproape la fel, la frontiera Bulgariei cu Turcia.
“Schimburi de 12 ore, mereu în mișcare. Dacă trebuie să patrulezi, faci 15, 20 de kilometri”.
“Ei schimbă mereu ruta. Îi prindem, îi oprim; se mișcă ei, ne mișcăm și noi. E un joc de-a șoarecele și pisica”.
‘Ei’ sunt refugiații din Orientul Mijlociu, Asia și Africa ce trec zilnic frontiera turcă, intrând în Bulgaria și Grecia, în drumul lor către Europa de Vest, un flux care a atins cota maximă în vara lui 2015, dar care încă mai continuă astăzi, provocând sentimente adânci de intoleranță de-a lungul și de-a latul continentului.
În Bulgaria, ca și în Ungaria, au apărut grupuri de vigilantes (cetățeni ce iau în propriile mâini menținerea legii și ordinii publice), care postează pe Facebook fotografii cu bărbați tatuați, în tricouri cu mânecă scurtă sau uniformă militară, patrulând pădurile de la frontieră. Uneori, sunt înarmați.
Aceste grupuri au captat atenția presei din Bulgaria și din străinătate și uneori au fost lăudate, alteori admonestate de guvernul bulgar. În Ungaria, au fost îmbrățișate de un guvern de dreapta care în septembrie anul trecut a făcut în mod oficial apel ca 3.000 de “vânători de frontieră” să se alăture forțelor de poliție și soldaților de la granița de sud a Ungariei, cu Serbia.
În Bulgaria, unii dintre acești vigilantes au fost demascați ca infractori de drept comun, iar alții au devenit mici celebrități media. Dar nimeni nu știe sigur cât de eficienți sunt, cât de mare este numărul lor cu adevărat și cine îi finanțează, dacă îi finanțează cineva. Anumite grupuri susțin că numără zeci de mii de membri în rândurile lor, dar abia pot aduna câteva zeci de persoane la aparițiile în public.
Grănicerul amintit mai sus, care a vorbit deschis cu condiția să rămână anonim, avea puține dubii:
“Doar se prostesc… făcând pe eroii”, a spus el. “Au prins 30 de oameni. Eu am prins probabil 3.000 și nimeni nu a zis nimic despre mine. Ce e așa mare scofală să prinzi 30 de oameni? Probabil senzațiile tari … nu știu. N-are sens”.
Fie că este vorba de inși care fac pe grozavii pentru publicitate sau de o amenințare serioasă pentru siguranța publică și drepturile omului, observatorii sunt de acord că acești auto-intitulați “vânători de refugiați” reprezintă un aspect al unei probleme mai adânci care afectează Bulgaria, țară în care discursul urii și actele ilegale de violență săvârșite din ură sunt din ce în ce mai mult încurajate, iar “celălalt” nu este binevenit.
Ivanka Ivanova, expert în drept la Institutul pentru o Societate Deschisă din Sofia, a spus că nu este “sigură dacă există cu adevărat o ‘proliferare a patrulelor civice’ la graniță”.
Dar ceea ce este clar, a spus ea, este că retincența statului de a lua măsuri împotriva celor care chiar există și, în unele cazuri, disponibilitatea acestuia de a le încuraja, conduce la un climat de nerespectare a legii.
“Una din șapte persoane din Bulgaria a auzit comentarii de la politicieni și jurnaliști care au lăsat-o cu impresia că ilegalitățile săvârșite împotriva anumitor grupuri minoritare nu sunt de blamat în aceeași măsură ca infracțiunile comise împotriva cuiva care aparține majorității”, a spus Ivanova într-un interviu acordat BIRN.
“Cu astfel de sentimente publice, e clar că saturarea discursului public cu limbajul urii conduce inevitabil la perpetuarea infracțiunilor săvârșite din ură”.
Decorație
‘Vânătorii de refugiați’ din Bulgaria au intrat pe scena publică la începutul lui 2016, prin doi bărbați — Dinko Vâlev și Petar Nizamov.
Vâlev, un comerciant de piese de autobuz cu pieptul acoperit de tatuaje, a apărut la televiziunea bulgară patrulând zona de frontieră călare pe un ATV; Nizamov a postat online un clip în care arestează trei refugiați afgani, filmați cu mâinile legate la spate.
Prim-ministrul Bulgariei, Boiko Borisov, a salutat, inițial, “ajutorul” furnizat de unele grupuri de vigilantes, iar una dintre aceste organizații a fost decorată de șeful poliției de frontieră, Antonio Angelov, pentru capturarea unui grup de refugiați și predarea lor către poliție.
Însă atunci când organizațiile pentru drepturile omului și media internaționale au condamnat clipul lui Nizamov, Borisov s-a declarat public împotriva unor asemenea “formațiuni paramilitare” și le-a criticat pentru răul pe care l-au adus reputației Bulgariei. Cu toate acestea, Nizamov este singura persoană pusă sub acuzare până acum — pentru lipsirea ilegală de libertate a trei refugiați — în timp ce Vâlev a fost pus sub anchetă în noiembrie 2016 pentru incitare la discriminare, violență și ură pe motive de naționalitate sau etnie.
Avocatul lui Nizamov a spus că procesul împotriva clientului său este “fabricat”. Nizamov însuși a declarat pentru BIRN că crede că se fac presiuni asupra curții pentru a-l ține în detenție: “Sunt sigur că a fost un ordin de sus”, a spus el. Și Vâlev a negat orice ilegalitate, spunând la postul bulgar Nova TV, în noiembrie, că este gata să meargă la închisoare “pentru Bulgaria”.
Potrivit unui sondaj de opinie publicat în martie 2016, puțin peste jumătate din bulgari aprobă arestarea refugiaților de către civili.
Pentru Balkan Fellowship for Journalistic Excellence, BIRN a petrecut o perioadă alături de membri ai Comitetului de Salvare Națională, alcătuit dintr-o aripă civică numită Șipka și o “unitate militară” numită Vasil Levski, denumiri ce amintesc de lupta Bulgariei de a se scutura de perioada de aproape 500 de ani de ocupație otomană începută la finele secolului al paisprezecelea. Cele două aripi sunt înregistrate separat ca organizații neguvernamentale.
Grupul se laudă cu un nivel de organizare pe care nici Vâlev, nici Nizamov nu l-ar putea atinge. Unul dintre fondatori, Vladimir Rusev, susține că organizația are 26.000 de membri.
Într-un interviu cu BIRN, desfășurat într-o cafenea ce funcționează pe acoperișul unei clădiri din orașul său de reședință, Varna, de pe coasta bulgară a Mării Negre, Rusev a spus că finanțează organizația printr-un business pe care îl deține împreună cu soția sa, care, potrivit spuselor sale, este implicat în furnizarea de securitate privată în zone de război pentru politicieni și “super-bogătași”. Membrii grupului contribuie și ei la cheltuielile cu combustibilul și proviziile pentru patrule.
Două companii — Due Diligence BG și Due Diligence International — sunt înregistrate la Registrul Comerțului din Bulgaria pe numele lui Rusev și al unei femei, Antonia Ivanova Stefanova.
Ambele firme sunt înregistrate la aceeași adresă ca și ONG-urile Șipka și Vasil Levski, în centrul vechi al Varnei. BIRN nu a putut găsi adrese de web pentru niciuna dintre companii. Rusev, în vârstă de 57 de ani, a spus că a făcut parte în trecut din forțele armate, dar a refuzat să dea mai multe detalii privind afacerile sale.
“Asta înseamnă promovarea xenofobiei și incitare la violență” |
| – Daniel Stefanov, purtător de cuvânt al Înaltului Comisariat pentru Refugiați al Națiunilor Unite în Bulgaria |
Pleșuv și îndesat, cu mustața atent tunsă, Rusev a venit la interviu într-un SUV închis la culoare, cu geamuri fumurii, și a fost salutat de alți clienți la intrarea în cafenea.
Comitetul Salvării Naționale are legături cu grupuri și partide de extremă dreapta din Europa de Est, reunite sub umbrela organizației Fortress Europe (Fortăreața Europa). În mai 2016, a trimis o delegație în Cehia, la invitația partidului de extremă dreapta Usvit (Zori).
În iunie, i s-a alăturat în patrulare un fost lider al partidului german anti-musulman Pegida, Tatjana Festerling, și cel al filialei olandeze a acestuia, Edwin Wagensveld. Rusev a dezmințit că ar fi primit bani din partea Rusiei ca să provoace tulburări în Bulgaria și, prin extensie, în Uniunea Europeană.
“Sunt supărați pentru că suntem voluntari și facem totul fără să fim plătiți”, a spus el, referindu-se la cei care critică grupul. “Ar trebui să ne lase să ne facem treaba, să ajutăm statul să facă ceea ce nu vrea să facă pentru a salva poporul”.
Organizația s-a adresat în scris șefului poliției de frontieră, Angelov, pe 25 iulie 2016, ca să se ofere să contribuie la oprirea “invaziei”, însă, potrivit lui Rusev, nu a primit răspuns. O purtătoare de cuvânt a poliției de frontieră a declarat că o asemenea colaborare ar trebui reglementată prin lege, adică de către guvern.
‘Mai mult pentru efect’
BIRN a întrebat Înaltul Comisariat pentru Refugiați al Națiunilor Unite, UNHCR, dacă consideră că vânătorii de refugiați sunt mai activi în social media decât la graniță.
Daniel Stefanov, purtător de cuvânt pentru UNHCR în Bulgaria, a răspuns: “În principal, ceea ce fac ei e mai mult pentru efect”.
“Asta înseamnă promovarea xenofobiei și incitare la violență”, a spus el. “Și este, cu siguranță, un lucru cu atât mai periculos atunci când autoritățile nu reacționează. În acest sens, nu contează foarte mult dacă e vorba de propagandă sau acțiuni reale, pentru că ambele fac rău societății”.
Chiar și un membru al Comitetului de Salvare Națională al lui Rusev a recunoscut că activitățile grupului pe teren au prea puțin efect asupra fluxului de refugiați în sine, având în schimb ca scop familiarizarea cu terenul și trimiterea unui avertisment către migranți și cei care îi ajută.
“În fapt, noi nu reducem în mod semnificativ valul de refugiați, efectul este cam zero”, a spus Maria Gerina, care coordonează activitățile sociale ale organizației.
Dar, ca și Stefanov, expertul de securitate bulgar Iordan Bojilov, președinte al Forumului pentru Securitate din Sofia și analist la Academia de Științe a Bulgariei, a avertizat în privința influenței unor asemenea grupuri de vigilantes și a discursului acestora asupra societății bulgărești.
“Suntem martorii radicalismului islamic, dar există și un radicalism anti-islamic care nu este mai puțin periculos”, a spus el.
Un studiu realizat de Institutul pentru o Societate Deschisă între 2014 și 2016 și publicat în limba bulgară anul trecut în luna iulie a arătat o creștere în numărul bulgarilor expuși la discursul urii și o creștere a nivelului de aprobare a utilizării acestuia, deși majoritatea continuă să-l dezaprobe.
“Îngrijorătoare este aprobarea publică pentru utilizarea limbajului urii, adică naționalismul extremist și limbajul urii, împotriva a două grupuri sociale — romii și străinii”, a spus expertul în drept al institutului, Ivanova.
“De ce se întâmplă acest lucru este întrebarea de un milion de dolari, iar studiul nostru nu poate să dea un răspuns categoric”.
Ivanova a spus că ea, personal, vede doi factori; în primul rând, absența unei reacții din partea autorităților, care, a spus ea, evită “sistematic” să investigheze ilegalitățile justificate prin ură și discursul urii, iar în al doilea rând cultivarea “fricii și prejudecăților” de către media din Bulgaria.
“Un procent semnificativ din populație, aproape o treime în 2016, nu cunoaște faptul că discursul urii … și infracțiunile comise din ură sunt criminalizate. Procentul este chiar și mai mare între persoanele cu nivel de educație scăzut. Iar tendința este negativă — numai în 2014, o persoană din cinci nu cunoștea că aceste acte sunt infracțiuni penale”.
Un alt studiu, efectuat în colaborare de ONG-urile Democrație Media și Centrul pentru Modernizare Politică, publicat în limba bulgară în martie 2016, a revelat o explozie a limbajului urii în media bulgărești, având ca țintă în primul rând minoritatea romă, refugiații și migranții.
Pe baza declarațiilor, articolelor și conținutului din website-urile și conturile lor de social media, organizația pentru drepturile omului Comitetul Helsinki din Bulgaria a înaintat o cerere către parchetul de stat, în mai, cerând ca grupurile Șipka și Vasil Levski să piardă statutul de organizații nonguvernamentale. Pe 9 ianuarie, parchetul a respins cererea, după cum a declarat pentru BIRN un purtător de cuvânt al parchetului.
Până la momentul publicării acestui articol, Comitetul încă nu primise un răspuns scris.
 |
| Vladimir Rusev, unul dintre fondatorii Comitetului de Salvare Națională, care patrulează granița bulgaro-turcă în căutarea migranților. Foto: Aleksandrina Ginkova. |
Radoslav Stoianov, de la Comitetul Helsinki din Bulgaria, a spus că fostul prim-ministru Borisov, care a demisionat în noiembrie anul trecut, după ce candidatul sprijinit de guvern în alegerile prezidențiale a pierdut, a “legitimizat public” asemenea organizații.
Prin inacțiunea lor, a spus el, autoritățile și partidele politice “au ajutat pasiv forțele care au ca obiectiv să împingă societatea spre respingerea și oprimarea comunităților marginalizate. Încuviințarea tăcută, în opinia mea, este motivul pentru care aceste sentimente se dezvoltă și cresc în această societate”.
BIRN a întrebat o purtătoare de cuvânt a guvernului dacă guvernul are o poziție oficială în privința grupurilor de vigilantes.
“Nu, nu are”, a răspuns ea. “Ce vă așteptați să fie? Cum vă imaginați o asemenea poziție oficială?”
“Poziția care a fost exprimată de reprezentanții guvernului în diferite ocazii … este că statul dispune de mijloace de apărare a frontierei care sunt definite de constituție și de lege”.
Se poate spune că grupurile de vigilantes s-au inspirat după atitudinea polițiștilor bulgari, acuzați de grupurile pentru drepturile omului că în multe cazuri tratează refugiații în mod necorespunzător.
În luna august a anului trecut, Înaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului Zeid Ra’ad Al Hussein și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu practica de a-i forța pe migranți să treacă granița înapoi și cu “acuzațiile persistente de abuzuri fizice și furt din partea oficialilor însărcinați cu aplicarea legii la frontieră”. Atacurile împotriva migranților și refugiaților, a spus el, sunt rareori pedepsite, dacă au fost vreodată.
“[Este] foarte problematic să vezi figuri publice importante și influente că își exprimă suportul pentru grupuri armate ilegale de vigilantes care vânează fără jenă migranți în zone ale frontierei dintre Bulgaria și Turcia”, a spus Zeid.
BIRN s-a adresat în scris, separat, purtătorilor de cuvânt al guvernului și al ministerului de interne, cerând răspuns la criticile privind poziția autorităților față de vigilantes, acuzațiile că tolerează discursul urii și alegațiile de violență din partea poliției, dar nu a primit niciun răspuns.
“Ne apropiem de limitele de manifestare ale unei societăți civilizate” |
| – activistul maghiar pentru drepturile omului Mark Kekesi |
Armată particulară
Circa 1,3 milioane de persoane care fug din calea războiului, sărăciei și represiunilor au ajuns la țărmurile sudice ale UE anul trecut, majoritatea trecând marea din Turcia în Grecia în ambarcațiuni, adesea bărci pneumatice, îndreptându-se apoi spre nord, către Macedonia, Serbia, Ungaria și mai departe, spre Germania și alte țări mai importante ale uniunii.
UE a încercat între timp să închidă așa-numita rută balcanică, dar migranții continuă să vină, chiar dacă în număr mai mic. Numai o mică parte din totalul înregistrat în 2015 – 30.000 – au trecut prin Bulgaria. Peste 18.000 de persoane fuseseră reținute în Bulgaria în 2016, până la finele lunii noiembrie.
Anul trecut, centrele pentru migranți din Bulgaria au fost pline. Pe 10 noiembrie, 7.039 migranți erau cazați în tabere cu capacitatea maximă de a găzdui 6.390 de persoane, însă numărul lor a scăzut ușor în ianuarie. Majoritatea acestora doresc să-și continue drumul, dar, pentru cei care nu reușesc să o facă, integrarea nu este ușoară. “Bulgaria încă nu are un program de integrare”, a spus Stefanov, de la UNHCR. “Așa că pentru moment procesul este blocat și nu este clar dacă și cum va continua”.
La sfârșitul lui noiembrie 2016, poliția a folosit tunurile cu apă împotriva a sute de migranți care se răsculaseră la cel mai mare centru de primire a refugiaților, aflat în Harmanli, în sudul Bulgariei.
Această migrație fără precedent și presiunea pe care a exercitat-o asupra resurselor statului au alimentat grupurile și partidele de dreapta din Europa Centrală și de Est, chiar și în țări precum Slovacia, unde au pătruns puțini refugiați.
În Ungaria, o țară majoră de tranzit, primarul naționalist al localității de frontieră Asotthalom, Laszlo Toroczkai, a înființat în 2015 propria forță de patrulare și a postat pe Facebook și YouTube un clip video în stilul filmelor de acțiune — cu membri ai echipelor de patrulare deplasându-se în mașini în viteză și călare — care avertizează migranții să nu încerce să traverseze din Serbia în Ungaria.
Asemenea patrule sunt legale în Ungaria, unde legislația prevede schimburi de tură de 24 de ore și zile libere obligatorii. Ca și membrii grupurilor de vilgilantes din Bulgaria, componenții patrulelor ungurești sunt profund anti-islamici, au opinii critice vizavi de liderii “slabi” din Europa de Vest și sunt adepții teoriilor conspirației care vorbesc despre planurile mărețe ale musulmanilor de a cuceri ‘Europa Creștină’.
“Această problemă a migranților este organizată de anumite grupuri de interese”, a spus Nagy Sandor, un membru al forțelor de patrulare, intervievat atunci când BIRN s-a alăturat unei patrule la frontiera ungaro-sârbă. “Acum sunt oameni din Orientul Mijlociu, mâine o să înceapă o avalanșă africană și atunci se va termina cu noi”.
BIRN a asistat la o acțiune în care patrula, la care participa și adjunctul lui Toroczkai, a oprit trei refugiați, bărbați, care spuneau că sunt din Pakistan. Unul dintre ei a spus că este în vârstă 14 ani. Au spus că își pierduseră documentele de identificare, ceea ce i-a înfuriat pe membrii patrulei. Poliția a ajuns la fața locului și a preluat cazul, ducându-i pe migranți de acolo.
Mark Kekesi, activist maghiar în organizația pentru drepturi civile Migszol, care promovează drepturile solicitanților de azil și refugiaților, a spus că patrulele reprezintă propria “armată particulară” a lui Toroczkai.
“Ne apropiem de limitele de manifestare ale unei societăți civilizate”, a spus el.
În septembrie anul trecut, poliția ungară a chemat să i se alăture 3.000 de “vânători de frontieră”, declarând că aceștia vor primi șase luni de instrucție și că vor fi echipați, la fel ca ofițerii de poliție, cu muniție de război, spray-uri iritante, bastoane și cătușe.
 |
| Membrii unei patrule civice de frontieră din Ungaria, înființate de primarul unei localități de la granița cu Serbia la momentul de vârf al crizei refugiaților din 2015. Foto: Aleksandrina Ginkova. |
Ministerul de interne din Bulgaria a încercat deja să stabilească legături cu cetățenii care locuiesc în regiunile de frontieră, cerându-le să ajute alertând poliția în cazul în care observă migranți.
Bojilov, expertul bulgar de securitate, a spus că legea dă guvernului posibilitatea să acționeze ca în Ungaria și să organizeze patrule de voluntari. El a adăugat că acest lucru ar putea să ajute la “canalizarea” frustrării și furiei grupurilor de vigilantes.
O purtătoare de cuvânt a ministerului de interne a declarat pentru BIRN: “Poziția noastră față de localnici este că acceptăm cooperarea sub forma avertizărilor (privind migranții care pătrund în Bulgaria). Acțiunile care pot fi luate în mod oficial în asemenea cazuri sunt jurisdicția poliției de frontieră”.
Recrutare
In luna mai a anului trecut, Rusev, de la Comitetul de Salvare Națională, a luat cuvântul la un eveniment de promovare în cel de-al doilea oraș ca mărime al Bulgariei, Plovdiv, împărțind podiumul, în incinta opulentului hotel Maritza, cu trei alți lideri de grupări paramilitare, care erau îmbrăcați în echipament militar. Doar câteva zeci de persoane, în majoritate covârșitoare bărbați, veniseră să-i vadă.
Numele hotelului vine de la râul care curge la est de Munții Rila din Bulgaria, trasând pentru o scurtă porțiune granița cu Grecia, înainte de a-și săpa calea între Grecia și Turcia, în drumul său către Marea Egee.
Râul este doar unul dintre obstacolele pe care mulți refugiați le întâmpină în drumul lor către Europa de Vest. După două ore, publicul s-a risipit și unul dintre bărbații în uniformă militară a plătit 180 de leva (90 de euro) în bani peșin pentru utilizarea sălii de conferințe.
Momchil Krumov, în vârstă de 26 de ani, care asistase la eveniment, a ieșit din clădire, în vântul puternic care învolbura apele râului. Plănuia să se înscrie într-o grupare de patrulare.
“De bine, de rău, eu zic că de bine, populația începe să se organizeze singură. Este un proces natural”.
