Criza din Macedonia. Riscuri majore

Situația politică tensionată din Macedonia poate duce la o nouă escaladare a violențelor în regiune. Rusia pare să încerce să profite de situație, în timp ce Uniunea Europeană și SUA își exprimă îngrijorarea.

Dacă protestele anti-guvernamentale din România au fost urmărite cu multă emoție și entuziasm în toate țările din Balcani, fiind chiar o sursă de inspirație pentru mulți activiști civici, surprinde aparent indiferența cu care sunt urmărite la noi evenimentele din Macedonia, al căror potențial de criză este unul ridicat.

Un rezumat al principalelor evenimente și cîteva scenarii de viitor:

  • Alegerile parlamentare din decembrie 2016 nu au dus la formarea unei coaliții guvernamentale capabilă să conducă țara. Cele mai multe voturi a întrunit partidul cu probabil cel mai lung nume din lume: Organizația Revoluționară Macedoneană – Partidul Democratic al Unității Naționale Macedonene (VMRO – DPMNE) . VMRO a fost la putere în ultimii zece ani, dar acum nu a obținut suficiente locuri în parlament. Și aliatul său tradițional, Uniunea Democratică Albaneză pentru Integrare (DUI) a pierdut multe voturi, ceea ce a permis apariția a două noi partide – Besa și Alianța pentru Albanezi, AA – ale etnicilor albanezi din Macedonia (minoritate ce reprezintă circa 25% din totalul populației). Uniunea Social Democratică Macedoneană, SDSM, cel mai important partid de opoziție, a crescut mult în voturi, dar nici el nu poate forma singur un cabinet.

În mod tradițional, Macedonia este condusă de o coaliție formată dintr-un partid al etnicilor macedoneni și unul al etnicilor albanezi.

  • În continuare, pentru a ușura comunicarea, vom folosi multe acronime. Așadar… Cum VMRO-DPMNE și DUI nu au putut obține majoritatea parlamentară, aceasta ar fi trebuit să revină – pe hîrtie, cel puțin – SDSM, dar numai cu ajutorul unui aliat dintre partidele albaneze.
  • Confruntată cu pierderea rolului său de reprezentant al minorității albaneze, DUI, a apelat la sprijinul Albaniei. Premierul Edi Rama a chemat la consultări la Tirana pe liderii partidelor albaneze din Macedonia. După zile bune de discuții, a fost publicat un document radical care, printre altele, spunea că orice viitor partid macedonean va beneficia de sprijinul albanezilor numai dacă Macedonia va fi redefinită ca un stat bi-național, format din doi parteneri cu drepturi egale. Acum, Macedonia e definită ca un stat național ce include mai multe minorități (printre altele, aici e singurul loc unde aromânii – vlahii, după cum sunt numiți local – sunt recunoscuți oficial).

În plus, documentul cerea reprezentarea proporțională a albanezilor în toate instituțiile publice, inclusiv în justiție și servicii secrete, plus alocări bugetare mai mari. Alte solicitări: folosirea oficială a limbii albaneze pe tot teritoriul țării (acum e permisă doar în zonele unde etnicii albanezi sunt majoritari), revizuirea steagului țării, a imnului și a simbolurilor naționale, dar și implicarea părții albaneze în negocierile cu Grecia asupra folosirii numelui de Macedonia etc.

  • Deloc surprinzător, macedonenii au reacționat cu vehemență la aceste solicitări. Pentru cei mai mulți dintre ei este de neacceptat să renunțe la construirea unei identități naționale bazată pe ortodoxia slavă și asumarea unui trecut istoric rocambolesc ce ar porni de la anticul stat macedonean. VMRO – DPMNE a marșat enorm pe aceste atribute în anii cît s-a aflat la putere, iar lucrul acesta este cel mai vizibil în centrul capitalei Skopje, care a devenit un oraș-cenotaf, unde se amestecă năucitor clădiri în stil clasic grecesc, statui de sfinți slavi și regi macedoneni, goelete-restaurant pe cursul rîului Vardar etc, etc.
  • În ultimele zile, mii și mii de macedoneni au ieșit în stradă cerînd respingerea solicitărilor minorității albaneze și păstrarea caracterului național al statului Macedonia. Sondaje recente arată că aceste doleanțe sunt sprijinite de circa 90 la sută dintre etnicii macedoneni.
  • Puternicul sprijin popular l-a făcut pe președintele Gjorge Ivanov, altfel un naționalist moderat, să refuze constituirea unui guvern condus de SDSM. Săptămîna trecută el a explicat că nu poate acorda un astfel de mandat ”unei persoane sau unui partid al căror program susține atingerea suveranității, a integrității teritoriale și a independenței Macedoniei”. Anterior, liderul opoziției a prezentat președintelui macedonean, după săptămâni de negocieri cu principalul partid albanez (DUI), semnături de sprijin din partea a 67 de deputați (din cei 120 câți are Parlamentul).
Posibile scenarii viitoare

Indiscutabil, Macedonia a trecut din faza unei crize sistemice în cea a unui foarte posibil conflict. Nimeni nu poate spune cu exactitate ce se v-a întîmpla în continuare, dar cîteva scenarii – așa cum sunt sugerate de  Timothy Less, fost diplomat britanic, într-un articol pentru Balkan Insight – sunt posibile:

#1. Liderii occidentali reușesc să determine pe toți actorii crizei macedonene să ajungă la un compromis. Partidele albaneze renunță, cel puțin pe moment, la solicitarea lor pentru un stat bi-național. Opoziția formează un nou guvern, iar pe termen lung se începe un dialog pentru a se găsi soluții pentru formarea unui stat macedonean multietnic și mai echitabil. Scenariul sună bine numai că este destul de greu de pus în practică.

#2. VMRO-DPMNE și președintele Ivanov, bazîndu-se pe sprijinul străzii și pe susținerea externă a Rusiei, forțează alegeri anticipate. Acest scenariu nu rezolvă însă situația, deoarece un alt vot va duce la un rezultat asemănător cu cel din decembrie și, în plus, nu va domoli solicitările și temerile comunității albaneze.

#3. O variantă mai sumbră de scenariu ar presupune excluderea reprezentanților comunității albaneze din toate structurile de putere. Asta ar însemna de facto izolarea albanezilor în vestul țării, unde sunt majoritari și unde ar putea să își formeze structuri de auto-administrare independente de guvernul de la Skopje. Această situație ar avea însă toate circumstanțele celei din 2001, cînd armata macedoneană s-a luptat cu forțe de gherilă albaneze în încercarea de  a recupera controlul în zonele ce respingeau autoritatea centrală.

Acordul de la Ohrid a dus la încetarea ostilităților și la crearea premiselor pentru obținerea de drepturi sporite de către minoritatea albaneză. Dar nu a putut duce la rezolvarea tuturor problemelor. Actuala situație de criză riscă să se transforme oricînd într-un nou conflict.
Sinopsis
Sinopsis

Informație și analiză din regiunea țărilor riverane Mării Negre și a Balcanilor.

SHOWHIDE Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.