Deriva autoritaristă a Turciei. Consecințe

”Nu ne dați lecții de democrație”. Acesta este mesajul regimului de la Ankara, în contextul în care tendințele sale autoritariste par tot mai evidente.

Foto: The Independent

Contextul

# Turcia organizează pe 16 aprilie un referendum constituţional privind înlocuirea regimului parlamentar cu unul  prezidenţial, consultare ce i-ar putea spori puterile actualului președinte Recep Tayyip Erdogan.  Noua Constituție îi va permite șefului statului să numească și să revoce miniștri, să dizolve Cabinetul să aibă inițiativă legislativă și să declare starea de urgență. Funcția de premier va fi desființată.

Erdogan estimează că această revizuire, care i-ar putea permite să rămână la putere până cel puțin în 2029, este necesară pentru a garanta stabilitatea la vârf a Turciei, care se confruntă cu un val fără precedent de atentate și probleme economice.

# Aceste planuri suscită îngrijorare nu doar în rîndul fragilei opoziții (politice și a societății civile) din Turcia, ci și în rîndul a numeroase cancelarii occidentale. Despre regimul de la Ankara se poate spune că se află în fața unei derive de autoritarism, lucru evident mai ales după puciul eșuat din iulie 2016, care a fost urmat de epurări de mare amploare.

Fapte recente

# Cum rezultatul referendumului din aprilie nu este pe deplin previzibil, susținerea acestuia este intens promovată și în rîndul comunităților turcești din afara granițelor. Numai că acest lucru nu este acceptat de unele state UE, pe considerentul că mitingurile nu se limitează la informare ci fac propagandă în favoarea unei părți.

Totul a început în Germania, unde se află circa 1,5 milioane de etnici turci, și unde guvernul de la Berlin a decis anularea unor mitinguri pentru susținerea lui Erdogan. În replică, președintele turc a acuzat Germania de ”practici naziste”.

# Mitinguri similare au fost interzise în alte ţări europene precum Elveţia, Suedia şi Austria.

# Ulterior, sîmbătă 11 martie, autoritățile olandeze au interzis avionului ministrului turc de Externe Mevlut Cavusoglu să aterizeze la Rottterdam, după ce anterior îi ceruseră diplomatului să nu facă  în oraş campanie pentru referendumul din 16 aprilie. Președintele Erdogan a reacționat vehement, numind Olanda un “vestigiu al nazismului” şi a amenințat cu interdicţii de călătorie pentru diplomaţii olandezi.  În replică, premierul olandez Mark Rutte a declarat că afirnațiile preşedintelui turc Recep Tayyip Erdogan “întrec limita. “Este o remarcă nebunească, bineînţeles”, a spus acesta .

Duminică, poliţia olandeză a folosit tunuri cu apă pentru a dispersa manifestanţii din faţa Consulatului turc din Rotterdam. În paralel, autorităţile  locale au expulzat pe Betul Sayan Kaya, ministrul Familiei, care se pregătea să participe la mitingul electoral.

# Dacă în Olanda nu s-a putut, a fost însă posibil în Franța. Mevlut Cavusoglu, ministrul turc de Externe, a participat duminică la un miting electoral la Metz, promovînd în faţa a circa 800 de persoane proiectul de întărire a puterii preşedintelui turc.

Reuniunea publică de la Metz cu oficialul turc era demult programată, de aceea Jean-Marc Ayrault, ministrul francez de externe a justificat menţinerea reuniunii de la Metz în numele statului de drept. „Reuniunea nu ameninţa ordinea publică şi nici nu reprezenta un amestec în viaţa politică franceză” a precizat şeful diplomaţiei franceze. Ayrault a lansat de asemenea un apel la „aplanarea tensiunilor între statele europene” pe această temă şi a cerut autorităţilor turce „să evite excesele şi provocările”.  În Franța trăiesc circa 700 de mii de membri ai comunității turce.

Posibile consecințe

# Chiar dacă nu are (încă) anvergura unui dictaturi, regimul de la Ankara – personalizat de președintele Recep Tayyip Erdogan – este indiscutabil unul autoritarist. Eventuala aprobare a modificărilor constituționale ar consfinți tendința de alunecare spre o Turcie anti-liberală, naționalistă, cu un regim autoritarist.

# Aparent paradoxal, opoziția arătată de unele state occidentale față de mitingurile pro-Erdogan are ca efect creșterea sprijinului pentru președintele turc. Mulți turci văd acest lucru ca pe o ipocrizie a Occidentului, iar acesta este tocmai mesajul pe care Erdogan are interesul să îl propage (vezi și aici).

# Disputele dintre Ankara și țări din UE arată și existența unor fracturi profunde la nivelul integrării comunităților etnice turcești din afara granițelor. Mulți membri ai acestora rezonează la mesajul lui Erdogan și pot crea tensiuni în țările de reședință. Într-o oarecare măsură, acest lucru poate influența proiectul păstrării unei Uniuni Europene deschisă și multietnică.

# Turcia este un membru important al NATO și, cel puțin pe moment, nu există motive serioase că aceasta își va schimba atitudinea față de Alianță. Însă, după cum avertizează unii analiști, regimul lui Erdogan are la dispoziție un alt fel de ”buton nuclear” care poate pune în pericol securitatea Europei: lăsarea refugiaţilor sirieni şi irakieni din Turcia să vină către Europa. ”De-abia atunci am putea avea o criză de proporţii epice”, spune fostul ministru de externe Mircea Geoană.

Sinopsis
Sinopsis

Informație și analiză din regiunea țărilor riverane Mării Negre și a Balcanilor.

SHOWHIDE Comment (1)

Leave a Reply

Your email address will not be published.