Refugiații nu sunt bine primiți în România și Bulgaria

Înrăutățirea relațiilor dintre Turcia și Europa aduce temerea că un nou val de migranți s-ar putea îndrepta către Bulgaria și România – o perspectivă deloc plăcută pentru cele două țări.

Migranți prinși la granița României cu Serbia | Foto: politiadefrontiera.ro

Este dimineața devreme și, într-o vilă din centrul Bucureștiului, 12 femei stau de vorbă în jurul unei mese. Cu vârste între 20 și 40 de ani, cele mai multe dintre ele cu capul acoperit, așteaptă să înceapă lecțiile săptămânale de limba română.

Femeile au găsit refugiu în România în ultimii ani, părăsindu-și țările afectate de război. “Nu suntem teroriști. Suntem oameni normali”, spune Laila [un nume fictiv], care a plecat din Alep acum vreo doi ani. S-a dus întâi în Turcia, dar a ajuns în România – în cele din urmă – unde a căpătat statut de refugiat.

Laila a avut norocul să aibă prieteni în București, care au ajutat-o să găsească de lucru. Acum învață românește ca să se poată integra mai bine în comunitate.

“Cam 90% dintre refugiații cu care lucrăm vor să rămână în România”, spune Răzvan Samoilă, directorul organizației ARCA, un ONG din București care se ocupă de refugiați și de migranți și unde se țin cursurile de limbă română.

Dar România nu este o destinație tocmai prietenoasă pentru refugiați. Capacitățile sale de a-i găzdui pe refugiați sunt limitate și multă lume respinge însăși ideea de a-i primi.

Situația este identică în Bulgaria vecină.

Asta în condițiile în care, recent, Ankara a lăsat deja să se înțeleagă că ar putea renunța la controversatul acord cu Uniunea Europeană, menit să restricționeze valul de migranți dinspre Turcia în schimbul unui ajutor financiar. Bulgaria va fi cea mai afectată de un nou val de refugiați, dar ambele țări urmăresc cu îngrijorare escaladarea tensiunilor dintre Turcia și Europa.

 

Atitudine ostilă în creștere în Bulgaria:

La Sofia, trei tinere de origine yazidi din orașul irakian Sinjar stau de vorbă în camera lor din centrul pentru refugiați aflat în cartierul Vrajdebna.

“Vrazhdebna” chiar înseamnă “ostil” – un cuvânt potrivit, căci, în Bulgaria, ostilitatea față de refugiați a crescut semnificativ din 2013, când a ajuns aici criza refugiaților.

Potrivit unui sondaj realizat de Gallup International Bulgaria și publicat în februarie, 73% dintre bulgari ar fi de acord ca musulmanilor să li se interzică intrarea în țară.

Ca semn al creșterii ostilității față de refugiați, locuitorii mai multor orașe din întreaga țară au protestat de curând față de găzduirea refugiaților.

Dar  Maho, 19 ani, Hlas, 20 ani, și Dalia, 24 ani, nu știu nimic despre ostilitatea lumii de dincolo de cei patru pereți ai camerei lor, proaspăt renovată.

Scăpate de pericolul de a fi răpite, torturate sau folosite ca sclave sexuale de către soldații ISIS, așa cum li s-a întâmplat multora dintre colegele lor de școală, după ce au petrecut trei ani într-un cort al unei tabere de refugiați din Kurdistanul irakian, se simt în sfârșit în siguranță.

“Suntem liniștite și în siguranță în Bulgaria”, spune Maho, înainte de a admite că țara reprezintă doar un scurt popas în drumul către Germania, unde se află deja o parte a familiei sale.

“Nu putem rămâne în Bulgaria. Suntem niște fete singure”, adaugă ea emoționată.

Cele trei fete au abandonat școala ca să scape de ISIS, iar cei trei ani de când au părăsit orașul natal nu le-au adus decât teamă și suferință.

În Germania, ele speră să-și desăvârșească educația și să-și vadă de viața lor. “Dacă vom ajunge acolo vreodată”, spune Maho cu amărăciune.

 

Numărul migranților ilegali în creștere:

Bulgaria și România sunt, în principal, țări de tranzit pe ruta balcanică a refugiaților. Anul trecut, ambele țări s-au confruntat cu un număr mai mare decît de obicei de refugiați la granițele lor.

Statisticile oficiale din România indică faptul că 1624 de persoane au încercat să traverseze ilegal România anul trecut, cele mai multe dintre ele, peste granița sârbă și cea bulgară. Dintre acestea, 140 au fost identificate ca traficanți, a declarat comisarul Bogdan Budeanu, de la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

În Bulgaria, numărul celor arestați pentru trecerea ilegală a frontierei este mult mai mare – 18844 au fost prinși de autorități numai anul trecut.

Cei mai mulți dintre ei, 9267, au fost prinși în țară, ceea ce înseamnă că au reușit să treacă granița fără probleme.

Aproape 5000 au fost prinși la ieșirea din țară, cei mai mulți pe direcția către Serbia, în timp ce un număr mai mic de persoane au încercat să părăsească Bulgaria trecând granița de nord cu România.

Cele două țări colaborează  cu Frontex (Agentia europeană pentru gestionarea cooperării operaționale la frontierele externe ale UE), pentru a opri fluxul de migranți de-a lungul rutei ce trece prin Balcanii de Vest.

La granița Bulgariei cu Serbia, sunt și zece polițiști de frontieră români, în timp ce la granița Bulgariei cu Turcia, 21 dintre cei 68 de polițiști sunt din România.

 

Condiții proaste pentru refugiați:

În timp ce “coridorul” balcanic – care permitea refugiaților să ajungă în Europa de Vest – este acum închis, țările membre ale UE ramân o țintă pentru cei care vin din zonele cu probleme.

Dintre cei aproximativ 1886 de oameni care au solicitat statutul de azilant în România anul trecut, cei mai mulți erau din Siria, Irak, Pakistan și Afganistan. Alți 554 migranți au fost relocați din Grecia și Italia potrivit cotelor impuse de UE cu scopul de a soluționa criza refugiaților.

România a acceptat să primească în jur de 4200 de refugiați, conform hotărârii miniștrilor de interne ai UE din septembrie 2015.

De asemenea, România ar urma să aibă trei noi centre pentru refugiați, pe lângă cele șase deja existente, cu o capacitate totală de doar 1500 de locuri, potrivit informațiilor oficiale de la Poliția de Frontieră.

Bucureștiul și-a îmbunătățit standardele în ceea ce-i privește pe cei nou veniți, dar încă mai are multe de făcut. O problemă o reprezintă fondurile alocate solicitanților de azil care primesc doar 4 euro pe zi pentru hrană și cheltuieli de bază. O altă sumă este alocată pentru îmbrăcăminte și sănătate.

Bulgaria este într-o situație și mai dificilă. Anul trecut, de zece ori mai multe persoane au cerut azil – 19.418, dintre care 45% erau din Afganistan. Peste 1300 au primit azil, în timp ce pentru 9000 de azilanți, procedurile au fost întrerupte – adesea acest lucru însemnând că solicitanții părăsiseră țara înainte ca Agenția Națională pentru Refugiați să fi luat o decizie cu privire la statutul lor. Țara a fost folosită doar pentru tranzit.

Mohamed și familia sa la centrul de refugiați de la Vrajdebna | Foto: BIRN

Condițiile proaste pe care cele două țări le oferă azilanților reprezintă principalul motiv pentru care refugiații preferă să nu se stabilească aici și să-și continue drumul spre state mai bogate din UE, cum ar fi Germania, Suedia sau Marea Britanie.

“Vom pleca în Germania pentru viitorul copiilor noștri. Bulgaria este o țară săracă, oricât ai munci, banii nu ajung pentru două familii”, a declarat Mohamed, din orașul sirian Hasaka.

El a ajuns în tabăra de refugiați din Vrajdebna, împreună cu soția sa Birivan, fiica ei  și cu sora lui, o văduvă cu doi copii.

Deși Comisia Europeană a acordat Bulgariei 160 de milioane de euro ca ajutor, cu scopul de administra criza refugiaților, azilanții nu profită prea mult din această sumă, deoarece peste 90% din bani s-au cheltuit pentru securizarea granițelor țării.

Agenția de stat pentru refugiați a primit 3,6 milioane de euro pentru a asigura hrana și serviciile necesare azilanților găzduiți în centrele de primire, dar niciun ban nu a fost alocat pentru activități de integrare.

De la începutul anului 2014, țara nu are un program operațional de integrare, ceea ce înseamnă că, după ce li se acordă protecție, refugiații nu primesc niciun fel de sprijin din partea statului pentru locuință, cursuri de limbă, orientare profesională sau culturală.

Fără această foarte necesară asistență, ei sunt forțați fie să depășească perioada pe care trebuie s-o petreacă în taberele de refugiați, neavând unde să se ducă, fie să părăsească țara, așa cum fac cei mai mulți.

În sala de clasă de la ARCA, refugiații din România se luptă cu greutățile vieții de zi cu zi. Amal [un nume fictiv], refugiată kurdă din Siria, spune că, teoretic, are aceleași drepturi ca orice român, cu excepția dreptului de a vota. În realitate însă, ea se confruntă cu multe restricții.

“Băncile nu-mi permit să-mi deschid un cont. Presupun că din cauză că sunt cetățean sirian”, spune ea. “Aș vrea să fim tratați ca niște oameni obișnuiți”, adaugă ea.

Acest articol a fost realizat în cadrul unui proiect finanțat de Black SeaTrust for Regional Cooperation.Varianta în limba engleză este disponibilă aici. Traducere de Mihaela Danga.
Sinopsis
Maria Cheresheva și Lorelei Mihala

Maria Cheresheva și Lorelei Mihala sunt jurnaliste. Acest articol a fost realizat în cadrul unui proiect finanțat de Black Sea Trust for Regional Cooperation- A Project of the German Marshall Fund. Opiniile exprimate în acest material nu reprezintă neapărat poziția Black Sea Trust, the German Marshall Fund, sau a partenerilor săi.

SHOWHIDE Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.