Pentru a putea să își exercite influența militară în zone de conflict unde prezența sa oficială nu e posibilă, Rusia se orientează tot mai mult către serviciile unor companii militare private.
Zona de est a Ucrainei. În unele regiuni din Siria. În Libia. Acestea ar fi cele mai recente teatre de conflict armat unde prezența militară a Rusiei se face adesea simțită adesea într-un mod mai curînd ocult, prin intermediul a ceea ce în limba rusă se cheamă Ciastnîie Voennîie Companii, ChVK.
E vorba de așa numitele companii militare private, la care – conform unor experți – Moscova pare tentată să apeleze tot mai des pentru a-și exercita influența militară peste hotare, într-o formă neasumată official, dar sustenabila atât economic, cât și politic.
După cum precizează Cipher Brief, sunt semnale că Moscova pare să se orienteze tot mai mult spre companiile militare private (CMP), cunoscute în Rusia sub numele de Ciastnîie Voennîie Companii (ChVL), pentru a-și exercita în străinătate o influență militară pe care o dezminte, dar care este.
În loc să se bazeze pe colaboratori de felul milițiilor înjghebate ad-hoc la nivel local sau al bandelor de crimă organizată, companiile militare private par să ofere Kremlinului un mai mare control și o mai mare eficiență combativă, minimizând totodată posibilele efecte politice interne provocate de pierderile armatei ruse în războaiele purtate în afara țării.
În Rusia, serviciile de “mercenari“ sunt ilegale potrivit Articolului 208 din Codul Penal al Federației Ruse, iar Ministerul rus al Apărării s-a ferit să apeleze oficial la companiile militare private de teamă că ar submina monopolul statului în materie de violență armată. Dar există o tentativă menită să întărească, discret, prezența militară privată în conflicte din străinătate.
În 2012, când a fost întrebat despre eventualitatea folosirii unor astfel de companii ca instrumente indirecte ale influenței ruse în străinătate, Vladimir Putin a afirmat: “Cred că acestea sunt o modalitate de impunere a intereselor naționale fără implicarea directă a statului“.“Cred că putem lua în considerație o asemenea opțiune “, a adăugat el.
În plus, se pot aduce în discuție niște legi din anul 2008, care permiteau firmelor energetice de stat Gazprom și Transneft să întrețină propriile forțe de Securitate, asta ca un prim pas spre legalizarea companiilor militare private.
Ilegalitatea folosirii companiilor militare private din Rusia nu înseamnă că Moscova nu poate apela – neoficial, desigur – la serviciile acestora. Mai ales acolo unde interesele proprii o cer. Doctrina armatei și a serviciilor ruse de informații în materie de diversiune, cunoscută sub numele de maskirovka, creează intenționat dubii și confuzie în privința implicării și intențiilor Kremlinului.
“Lăsând la o parte dezmințirea și consecințele de ordin intern, armata rusă se confruntă cu un număr insuficient de oameni în majoritatea teatrelor de război, iar numărul recruților tineri e în scădere; de aici, nevoia de suplimentare prin angajați privați care, de regulă, sunt mai experimentați, ceea ce, se speră, va duce la mai puține pierderi umane”, spune Michael Sulick, fost director al National Clandestine Service din cadrul CIA. ”Fără îndoială, cei angajați cu contract sunt mai disciplinați și mai familiarizați cu securitatea decât soldații obișnuiți care, deși Putin neagă implicarea armatei, au postat mesaje în mediile de socializare din estul Ucrainei“.
Implicarea Rusiei în operațiuni militare pseudo-private a survenit în 2013, prin mobilizarea a 267 de recruți cu contract pentru compania Slavonic Corps din Siria. Se pare că acordul, mijlocit de Moran Security Group, înregistrat în Hong Kong, a fost încheiat cu guvernul sirian cu binecuvântarea Serviciului Federal de Securitate, FSB.
Huffington Post relata că acordul viza protecția unor obiective ale regimului Assad, cum ar fi instalațiile petroliere și de gaze, dar de îndată ce acești operativi ruși au aterizat, ei au fost în schimb mobilizați în acțiuni combatante vizând scoaterea acestor obiective din mâinile militanților ISIS.
Probabil că cea mai importantă companie militară privată este Wagner Group / Grupa Vagnera, despre care, potrivit Fundației Jamestown, se spune că ar fi mobilizat unități atât în Ucraina, cât și în Siria, sub posibila conducere și finanțare a Serviciului rus de Informații Militare, GRU, pentru a testa eficiența colaboratorilor privați.
Deși tehnic este o companie privată, se pare că Wagner acționează ca reprezentant al puterii ruse și a fost mult implicată în luptele din Donbas și din Palmyra, din 2015. La începutul acestui an, Departamentul Trezoreriei al Statelor Unite a anunțat sancțiuni împotriva lui Dmitri Utkin, fondatorul firmei Wagner, din cauza recrutării unor agenți care să lupte alături de separatiștii din estul Ucrainei.
În fond, companiile militare private sunt varianta modernă a mercenarilor, care nu o dată au fost folosiți în conflictele armate. De data aceasta, cel puțin în cazul Rusiei, ele sunt mai puțin un business militar, cât mai mult o modalitate de a exercita influență în mod ocult, la un cost redus și cu eficiență ridicată.
