Se vor modifica granițe în Balcani?

Sunt semne tot mai clare că un acord între Serbia și Kosovo va include și un schimb de teritorii. Cît de periculos este însă acest precedent?
Președintele sîrb și cel kosovar la Alpbach

Deși a plouat mai mereu la acest sfîrșit de august, Alpabach rămîne un fermecător orășel austriac din inima Tirolului. Aici s-a desfășurat Forumul European, o reuniune informală a oamenilor politici și a experților, folosită adesea pentru a pune la cale și a dezbate diferite scenarii geopolitice și strategice.

Iar zilele acestea, la Alpbach – dacă e să îl credem pe președintele austriac Alexander Van der Bellen – s-a întîmplat un ”miracol diplomatic”.

Asta pentru că, duminică 26 august, într-o conferință de presă comună, președintele sîrb Aleksandar Vučić, și cel kosovar, Hashim Thaçi, au anunțat că sunt pe cale să pună capăt conflictului dintre cele două țări și să ajungă la un acord de pace istoric. ”Kosovo e decisă să ajungă la un acord cu Serbia. E timpul să facem asta, căci acum avem o scurtă fereastră de oportunitate. Nu e însă un lucru ușor, de aceea a nevoie să avem în jurul nostru pe toți cei care ne pot susține”, a spus Thaçi.

”Țările din vecinătatea noastră, inclusiv cele membre ale UE, nu trebuie să se teamă de un posibil acord de pace între Kosovo și Serbia, chiar dacă acesta va include o modificare a granițelor. Dacă asta se va întîmpla, țările noastre nu vor fi primele din lume care pun capăt unui conflict printr-o corectare a granițelor”, a adăugat președintele kosovar.

La rîndul său, șeful statutului sîrb a fost ceva mai reținut în declarații. ”Trebuie să rezolvăm problema cu albanezii în beneficiul ambelor națiuni. Deși sunt ceva mai pesimist că se va ajunge la un acord, acesta e necesar pentru a pune capăt disputelor dintre noi, care sunt vechi de vreo două secole. Un conflict înghețat nu poate dura pentru totdeauna și poate duce oricînd la un război, într-o zi, lucru pe care nimeni nu îl dorește”, a spus Vučić.

În ciuda acestor declarații, cei doi lideri balcanici au reamintit și la Alpbach că, la nivel personal, nu se plac deloc, dar cu toate acestea sunt deciși să colaboreze.

Un acord între Serbia și Kosovo este, din 2011 încoace, mediat de către Uniunea Europeană. Aleksandar Vučić și Hashim Thaçi se vor întîlni la Bruxelles, pe 7 septembrie, cînd se așteaptă să se ofere mai multe date despre acordul dintre cele două țări.

Două zile mai tîrziu, Vučić se va duce în Kosovo, în zona de nord, locuită majoritar de etnici sîrbi, pentru a prezenta „principiile şi direcţiile politicii de stat privind Kosovo”. Majoritatea sîrbilor de acolo, din zona Kosovske Mitrovica, doresc o realipire la Serbia, plus protejarea locurilor istorice și religioase sau a persoanelor care ar rămîne în componența Kosovo.

La Alpbach, comisarul european pentru extindere Johannes Hahn, a fost destul de diplomat în mesajul său, spunînd că UE este interesată de ”găsirea unei soluții speciale și pozitive ce va garanta interesul ambelor părți implicate”.

Pînă acum, europenii nu au oferit prea multe reacții legate de un posibil schimb de teritorii între Kosov și Serbia. Doar cancelarul german Angela Merkel, la începutul acestei luni, a spus clar că se opune unui astfel de proiect.

În schimb, Statele Unite s-au arătat favorabile unui eventual acord privind un schimb de teritorii între Kosovo şi Serbia în cadrul unei soluţii definitive asupra statutului acestei regiuni. Cel puțin asta a declarat, pe 24 august, la Kiev, consilierul american pentru securitate naţională John Bolton, citat de Balkan Insight.

„Dacă Kosovo şi Serbia încheie un acord care le satisface interesele, cred că SUA le vor susţine incontestabil”, a spus  Bolton în cursul unei conferinţe de presă la Kiev, unde s-a aflat cu ocazia Zilei independenţei Ucrainei. „Poziţia noastră, cea a SUA, este că dacă cele două părţi încheie un acord – şi nu excludem ajustări teritoriale, însă într-adevăr nu suntem noi cei care să ne pronunţăm – nu i ne vom opune”, a adăugat el.

Grafic: The Guardian

O eventuală rezolvare a conflictului dintre Serbia și Kosovo ar debloca, întîi de toate, principalul obstacol în calea negocierilor Belgradului pentru aderarea la Uniunea Europeană. Priștina ar putea deveni sigură, la rîndul său, că va începe aceste negocieri.

Înțelegerea ar consta într-o modificare pașnică, prin acord reciproc, a frontierelor: Serbia ar primi partea de nord a Kosovo și jumătate din orașul Mitrovica, regiune populată aproape exclusiv de sîrbi, iar Kosovo ar primi în schimb o fîșie de teritoriu din Serbia de sud (zona Presevo – Bujanovac) unde trăiesc in special albanezi.

Planul stîrnește însă îngrijorare în Balcani, unde practic toate țările sunt mixte etnic, iar unele, cum sunt Bosnia sau Macedonia, supraviețuiesc numai datorită unui echilibru instituțional foarte complex.​ O bună analiză privind riscurile posibile găsiți aici.

Serbia a pierdut controlul asupra Kosovo după raidurile aeriene NATO din 1999, la finalul unui conflict între armata sârbă şi insurgenţii separatişti kosovari soldat cu moartea a peste 10.000 de persoane, în majoritate etnici albanezi. Alianţa Nord-Atlantică menţine 5.000 de militari în Kosovo. Rusia şi ţări din Uniunea Europeană, inclusiv România, nu recunosc independenţa Kosovo, proclamată în 2008.

La nivel european există un precedent extrem de recent, din 2016, care a implicat schimb de teritorii. Atunci, Belgia a cedat Olandei, 10 hectare de rezervație naturală de-a lungul fluviului Meuse (Maas în olandeză), în sudul țării, în Valonia, primind în schimb 4 ha în altă parte, conform Radio Europa Liberă.

Belgia a cedat o arie naturală de o mare frumusețe, un loc de vacanță, cu plaje și promenade și plimbări cu barca vara.

Neobișnuitul gest se explică prin istoria delimitării frontierei dintre cele două țări. Pentru belgieni, Olanda e inamicul istoric, iar ziua națională a Belgiei catolice e data (21 iulie) căpătării independenței de Olanda calvinistă. Atât de mare a fost dușmănia istorică, încît și azi Constituția Belgiei interzice orice alianță matrimonială între familia regală belgiană și cea olandeză.

Fluviul Meuse dintre Belgia și Olanda a fost decretat în 1843 frontieră definitivă între cele două țări, separate deja înainte. De atunci, frontiera presupusă a fi în mijlocul apei s-a tot deplasat, mai ales după ce au fost făcute lucrări de amenajare a albiei râului.

De la început, s-a decis că frontiera merge exact prin mijlocul râului. Acum, după mai bine de un secol și jumătate, pe o distanță de 4 km, frontiera nu mai e in mijlocul râului. Așa încît, Belgia a decis să cedeze Olandei partea ce depășește fluviul, păstrînd granița în mijlocul apei.

Sinopsis
Sinopsis

Informație și analiză din regiunea țărilor riverane Mării Negre și a Balcanilor.

SHOWHIDE Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.