Moldovenismul, mai exact curentul politic și cultural care afirmă că moldovenii ar fi o etnie separată, complet diferită de români, continuă să fie popular în Republica Moldova, ba chiar ”exportat” în Ucraina. Anul acesta, moldovenismul se promovează mai ales prin intermediul figurii lui Ștefan cel Mare.
Nu e chiar obișnuit să marchezi 514 ani de la un anumit eveniment istoric. De obicei, se preferă cifrele rotunde, cu o anumită semnificație.
Însă, la începutul acestui an, președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, considera că e obligatoriu ca în 2018 să se serbeze momentul trecerii în eternitate a lui ”Ștefan Cel Mare și Sfânt, Domnitor al Moldovei” (1457-1504), anunțând în acest sens 50 de măsuri de amploare în ”domenii precum istoria, cultura, educația, sportul”.
Printre altele, se dorea „lansarea a trei episoade ale filmului documentar-ştiinţific ‚Istoria Moldovei’ (ep. 1 aici, ep. 2 aici, ep. 3 aici), reconstrucția și revigorarea monumentelor lui Ștefan cel Mare în localitățile Republicii Moldova, organizarea de festivaluri, concerte, expoziții, concursuri, mese rotunde dedicate personalității marelui domnitor moldav, producerea filmului documentar ‚Ștefan cel Mare și Sfânt, Domnitor al Țării Moldovei’ ș.a.”
”Cred cu fermitate că participarea asumată la acțiunile descrise în Program va spori interesul societății față de istoria și cultura Moldovei, va contribui la cultivarea spiritului patriotic în rândul cetățenilor și la consolidarea statalității Republicii Moldova”, spunea președintele Dodon.
Acesta a dat oficial startul acestor acțiuni la 2 februarie 2018, invocând data când a avut loc recunoașterea independenței Țării Moldovei, la 2 februarie 1365, de către regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, data de naștere a statalității moldovenești, după cum consideră el.
Principatul Moldovei s-a unit la 1859 cu Principatul Munteniei, formând statul modern român. Teritoriul acestui principat dintre Prut și Nistru, Basarabia, a fost anexat în 1812 de Rusia, iar la 1918, după prăbușirea Imperiului Rus, s-a unit cu România.
În 1940, URSS a ocupat Basarabia, formând aici Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, în baza căreia a fost proclamată în 1991, după prăbușirea URSS, Republica Moldova.
Acum, Corneliu Popovici, absolvent al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și consilier în domeniul educației, culturii și cercetării al președintelui Republicii Moldova spune că programul de acțiuni consacrate „Anului Ștefan cel Mare” au drept obiectiv principal declarat consolidarea societății moldovenești.
„Scindarea [societății moldovenești] este 50% la 50%. Riscăm să intrăm într-un conflict civil de durată […] În consecință, putem pierde țara noastră”, spune Popovici.
Moldovean versus român
De la proclamarea independenței de stat în 1991, Moldova se confruntă cu o criză de identitate. Unii cetățeni se consideră români, în timp ce alții – majoritatea dintre ei, conform sondajelor – se declară moldoveni.
„Aceasta este o consecință a moldovenismului, politică de stat promovată în raport cu etnicii români din URSS, care hipertrofia diferența culturală, lingvistică și istorică între românii din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească și România”, explică istoricul Octavian Țîcu, cercetător la Institutul de Istorie al Academiei de Științe a Moldovei.
Țîcu, care este și lider al opoziției pro-europene de la Chișinău, a publicat recent volumul Homo Moldovanus Sovietic (editura ARC) în care face o pertinentă trecere în revistă a teoriilor și practicilor de construcție identitară a moldovenismului, în perioada 1924-1989.
„Moldovenismul a eșuat în 1989, când s-a revenit la limba română și Istoria Românilor [între Prut și Nistru], însă, continuă Țîcu, în perioada 1994–1998, guvernarea agrariană [formațiune politică formată din președinți de colhoz] a recurs din nou la moldovenizare, inserând în Constituția Republicii Moldova articolul 13, conform căruia limba de stat este limba moldovenească.”
Așa se face că, acum, există o situație paradoxală: Declarația de independență din 1991 spune că în R. Moldova se vorbește limba română, în timp ce Constituția menționează limba moldovenească. O decizie a Curții Constituționale din decembrie 2013 arată că textul Declarației de independență prevalează asupra celui din Constituției.
Moldovenismul a revenit în actualitate, în anii din urmă. „În 2001–2009, fostul președinte al Moldovei, Vladimir Voronin, a încercat instituționalizarea moldovenismului. A pornit de la aceleași practici de contrafacere a istoriei, în care Ștefan cel Mare a ocupat rolul central, nu ca exponent al Istoriei Românilor, dar al Istoriei Moldovei, opusă Istoriei Românilor”, spune Octavian Țîcu.
O statistică contestată și o istorie contrafăcută
Autoritățile moldovenești, chiar și cele necomuniste, au descurajat apariția în statistica oficială a etnonimului de român. Astfel, conform recensământului efectuat în 2014, 75,1% din locuitorii Moldovei s-au declarat moldoveni și doar 7,0% români.
Aceste rezultate sunt contestate de societatea civilă pe motiv că au fost publicate la trei ani după efectuarea recensământului, respectiv în 2017, și pe motiv că unele date preliminare indicau absolut alte cifre – 56,8% moldoveni și 23,2% .
Biroul Național de Statistică, autoritatea centrală care conduce activitatea în domeniul statisticii în R. Moldova, a calificat aceste date de mai sus drept false.
„Fiecare persoană are dreptul să se identifice cum dorește. Sondajele arată că marea majoritate a populației vrea să se numească moldoveni. Acest drept este confirmat prin constituția țării, dar și prin trecutul istoric”, consideră Corneliu Popovici.
Pe de altă parte, din punct de vedere geopolitic, un termen care îi place lui Popovici, 55% din cetățeni optează pentru integrarea Moldovei în Uniunea Europeană, în timp ce 42% – pentru integrarea în Uniunea Eurasiatică, potrivit unui sondaj realizat în mai curent de către Institutul de Politici Publice, un think tank independent din Chișinău.
„Cui nu-i place Ștefan cel Mare în Republica Moldova?”
„Pentru a opri această scindare identitară, crede Corneliu Popovici, este necesar să întreprindem măsuri de consolidare a societății în jurul unor personalități istorice. Un simbol care poate să coaguleze societatea noastră este personalitatea lui Ștefan cel Mare.”
Reprezentanții moldovenismului consideră Republica Moldova succesoare a statului medieval moldovenesc. „Noi nu facem altceva decât să indicăm că trăim pe teritoriul care era pe timpuri parte a statului moldovenesc, iar acum acest stat s-a format ca stat independent. Aici nu a fost alt popor, de la Ștefan cel Mare până în prezent”, se justifică Popovici.
Întrebat dacă această acțiune nu antagonizează și mai mult societatea moldovenească, Popovici ne-a răspuns: „Cui nu-i place Ștefan cel Mare în Republica Moldova? Celor care se declară că sunt români. Cei care se consideră moldoveni susțin cu trup și suflet această inițiativă”.
Corneliu Popovici vede în moldovenism o politică ce ar ajuta Republica Moldova să devină o țară prosperă. Așijderea, el consideră predarea Istoriei Românilor în școlile din R. Moldova drept principalul factor care împiedică dezvoltarea acestui stat.
„Un sondaj arată că peste 75% din tinerii noștri nu își văd viitorul în țara noastră. Această situație este o consecință a propagandei agresive îndreptate împotriva Republicii Moldova ca stat. Drept exemple ne pot servi manifestările organizate la 27 martie [Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918] și 1 decembrie [1 decembrie 1918, unirea Transilvaniei cu România și Ziua Națională a statului român] în școlile noastre”, spune el.
„Este o încălcare a drepturilor omului să insiști asupra acestei probleme”, insistă Popovici, care accentuează ideea că cei mai mulți oameni vor să se numească moldoveni.
„Doar un adevărat patriotism poate salva Moldova”
Consilierul responsabil de educație al lui Igor Dodon se declară surprins de faptul că autoritățile moldovenești nu au împiedicat vizitele fostului președinte al României, Traian Băsescu, în localitățile din R. Moldova, având ca mesaj unirea cu România.
„Pentru mine, sunt de neînțeles acțiunile unor forțe politice, ale unor persoane, inclusiv din străinătate, care își propun deschis, prin acțiuni destul de provocatoare, lichidarea Republicii Moldova ca stat.
Este foarte ciudat că organele de drept nu întreprind nicio măsură, încălcându-se astfel Legea privind securitatea națională, Codul Penal și chiar Constituția Republicii Moldova”, spune Corneliu Popovici.
Prosperitatea R. Moldova poate fi asigurată, în opinia sa, doar prin promovarea unui „adevărat patriotism moldovenesc, patriotism care să educe cetățeni ai Republicii Moldova, cetățeni care să vadă un viitor al acestei țări”. „Cine ar investi într-un stat fără viitor?”, întreabă el.
Republica Moldova este unul dintre cele mai sărace state din Europa. Calificând campania de românizare în școlile din R. Moldova drept cel mai mare pericol al statalității moldovenești, președintele Igor Dodon a promulgat recent legi care compromit lupta împotriva corupţiei și care legalizează banii de provenienţă frauduloasă.
O acțiune emblematică din același „plan de consolidare a societății moldovenești” a fost reconstituirea unui „drapel istoric” al Țării Moldovei, cu care ar fi depus Ștefan cel Mare la 15 septembrie 1485 omagiul de vasalitate regelui Poloniei, Cazimir al IV-lea.
„Din păcate, majoritatea parlamentară s-a pronunțat împotriva oficializării acestui drapel istoric, drapel atestat în documente istorice de la sfârșitul secolului XV”, a subliniat Popovici.
Specialiștii au însă altă opinie. „Acest drapel nu s-a păstrat în nicio imagine, fie cromatică, fie grafică, în gravuri, fie în desene contemporane, este o reconstrucție imaginară”, spune heraldistul Vlad Mischevca, membru al Comisiei Naționale de Heraldică.
Ștefan cel Mare versus Marea Unire
Declararea anului 2018 drept an al lui Ștefan cel Mare coincide cu sărbătorirea de către România a o sută de ani de la unirea Basarabiei, Bucovinei (provincie istorică ce include actuala regiune administrativă Cernăuți a Ucrainei) și Transilvaniei cu Regatul României.
Istoricii cred că decizia președintelui moldovean nu a fost întâmplătoare. „Igor Dodon a inventat acest an al lui Ștefan cel Mare în 2018, o dată absolut nesemnificativă, fără relevanță, pentru istoria Moldovei lui Ștefan cel Mare, tocmai pentru a contracara suita de manifestări legate de centenar care urmau să înceapă în România și R. Moldova”, opinează Octavian Țîcu.
De aceeași părere este și istoricul Igor Cașu, autorul unui studiu despre Ștefan cel Mare în manualele școlare sovietice. „Decizia președintelui Dodon de a declara 2018 an al lui Ștefan cel Mare nu este legată de o aniversare rotundă de la nașterea, moartea sau urcarea în scaun a acestui principe”, spune el.
„Astfel, am putea să ne întrebăm ce rațiuni stau în spatele acestei decizii? Explicația mea este că acțiunea are menirea să contracareze sărbătorirea a 100 de ani de la unirea Basarabiei cu România.”
„Dodon intenționează să mobilizeze majoritatea populației rusofone din R. Moldova, precum și segmentele de românofoni proruși și antiromâni pentru a fi pe plac autorităților ruse, în special președintelui Putin, cu care a avut relații bune și căruia îi datorează autoritatea sa în Moldova”, spune Cașu.
Anul Ștefan cel Mare și în Ucraina
Deși președintele Dodon a prezentat „Anul Ștefan cel Mare” drept o acțiune care ar avea menirea să consolideze societatea moldovenească, de la începutul anului au fost înregistrate mai multe manifestări moldoveniste și în Ucraina, în regiunile Cernăuți și Odesa, populate de comunități importante de români.
URSS a împărțit comunitatea românească din Republica Sovietică Socialistă Ucraineană în români și moldoveni. Românii din regiunea Cernăuți erau indicați în pașapoarte ca români, iar cei din regiunea Odesa ca moldoveni. Autoritățile ucrainene au păstrat şi după independență această segregare.
Potrivit ultimului recensământ efectuat în Ucraina în 2001, moldovenii sunt a patra comunitate etnică, după ucraineni, ruși și belaruși, respectiv 258,6 mii de persoane. Același recensământ arată că în Ucraina locuiesc 151.000 de români.
„Noi suntem, de fapt, a treia comunitate etnică din Ucraina, după ucraineni şi ruși. În cazul de față, problema este una și aceeași, să ne desființeze, să anihileze comunitatea românească din Ucraina”, spune Tărâțeanu, președintele Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți.
Un exemplu în acest sens este seria de descinderi efectuate de serviciul de securitate ucrainean, SBU, la Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți.
La 11 iunie, SBU a efectuat aici percheziții, suspectând angajații centrului de incitare la separatism. Ofițerii au ridicat de la sediul organizației hărți ale României interbelice și materiale dedicate sărbătoririi a 100 de ani de la unire.
„Mai întâi, am fost pichetați de forțele ultranaționaliste ucrainene, care au protestat în fața centrului. Ei m-au prevenit că dacă voi mai organiza un protest în fața administrației regionale de stat [împotriva legislației din educație, care interzice învățământul în limba maternă], voi fi ridicat și expulzat în Rusia sau România”, ne relatează Vasile Tărâțeanu, președintele centrului.
„A urmat o descindere a 14 angajați ai serviciului de securitate la sediul nostru în urma unui simpozion, la care am folosit harta României Mari de la 1918, hartă care există în toate atlasele din lume. Am folosit-o pentru că am vorbit la acest simpozion despre această perioadă [anul 1918]”, menționează Tărâțeanu.
„Au făcut percheziții la sânge în toate încăperile, pe toate polițele. Au ridicat cărțile de istorie care erau în librăria ‘Mihai Eminescu’, ziarul ‚Neamul românesc’, ‚Glasul Bucovinei’, ‚Mesager bucovinean’. Toate acestea au fost ridicate și duse la securitate, studiind și căutând în ele atacuri la integritatea teritorială a statului ucrainean.”
Au ridicat toată corespondența noastră, toate calculatoarele. Clar că au băgat în ele tot felul de softuri ca să poată verifica contactele și corespondența noastră.”
„Au lipit pe geamul sediului nostru o foaie în care scrie că acolo este reprezentanța lui Putin în Ucraina condusă de către Vasile Tărâțeanu”, ironizează acesta.
Moldovenism și la export
Libertatea cu care colegii de partid ai lui Igor Dodon organizează conferinţe și tabere de vară pe tema anului Ștefan cel Mare în Ucraina este oarecum surprinzătoare, în primul rând pentru că șeful statului moldovenesc nu este agreat de autoritățile de la Kiev pentru declarațiile sale împotriva integrității teritoriale a Ucrainei.
În același timp, presa ucraineană consemnează ”în stil sovietic” prietenia dintre moldoveni și ucraineni. „Practica noastră demonstrează că dacă mergi la negocieri constructive, dacă ești concentrat pe consolidarea relațiilor cu autoritățile ucrainene, poate fi găsit un limbaj comun”, își explică Corneliu Popovici succesul acțiunilor sale.
„Împreună cu Asociația moldovenilor din regiunea Odesa au fost organizate întruniri științifice, culturale, în contextul realizării programului Ștefan cel Mare. Dumitru Roibu, liderul Mișcării de Tineret ‚Urmașii lui Ștefan’, se ocupă de organizarea acestor evenimente din partea Moldovei”, ne-a spus Popovici.
Mișcarea de Tineret „Urmașii lui Ștefan” este cunoscută în Republica Moldova pentru faptul că a pretins explicații de la primăriile care au semnat declarații simbolice de unire cu România.
Dumitru Roibu a refuzat să discute cu reporterul, motivând că este ocupat cu organizarea unei tabere pentru tineri în Ucraina.
„Parteneri noștri din Ucraina au conștientizat necesitatea ca moldovenii din teritoriile care locuiesc compact, regiunile Odesa și Cernăuți, să își continue studierea în limba moldovenească sau limba română”, spune Popovici.
„Noi [Președinția] am fost singura instituție din Republica Moldova care ne-am pronunțat categoric împotriva articolului 7 din Legea privind limba de predare în școlile din Ucraina.”
„Am fost înțeleși, conlucrarea pe care o avem cu aceste organizații etnoculturale are ca scop consolidarea relațiilor dintre Moldova și Ucraina. Un fel de manifestare a diplomației populare. Noi reușim să facem lucrul ăsta”, jubilează Corneliu Popovici.
Partenerul de succes al Dodon
Partenerul socialiștilor moldoveni în Ucraina este „Asociația moldovenilor din întreaga Ucraină”, condusă de Anatoli Fetescu, deschisă la Odesa în 1998. Acesta este, de asemenea, un bun asociat al comuniștilor din Republica Moldova, conform relatărilor din presă.
„Dodon nu face altceva decât să continue ceea ce a făcut Voronin, care organizase la Chișinău un congres al moldovenilor din întreaga lume, la care a participat și președintele Asociației moldovenilor din Ucraina, Anatoli Fetescu”, spune Vasile Tărâțeanu.
„El chiar a vorbit în plenul congresului, solicitând lui Voronin să îl pună la punct pe președintele de atunci al României, Traian Băsescu, pentru că îi sprijină pe moldovenii din Ucraina.”
La rândul său, Larisa Fetescu, responsabila cu învățământul minorităților naționale din regiunea Odesa, și soția lui Anatoli Fetescu, este acuzată de liderii mai multor organizații românești că interzice cărțile editate în altă parte decât în Ucraina și răspândește literatură moldovenistă scoasă la Chișinău.
„Chiar dacă reuşim să trecem vămile, după ce le donăm şcolilor, grădiniţelor, cărțile sunt luate. De exemplu, la şcoala din Orlovka (Cartal), raionul Reni, a venit doamna Larisa Fetescu, metodista responsabilă de această regiune, şi a confiscat toate dicţionarele”, ne-a relatat în cadrul unui interviu în 2011 Petru Șchiopu, preşedintele Alianţei Creştin-Democrate a Românilor din Ucraina.
De aceeași părere este jurnalistul și scriitorul Vadim Bacinschi din Odesa, care ne-a declarat acum: „Există un regulament de aducere a cărților din Republica Moldova și România. Este o întreagă procedură, de pildă, dacă aduci cărți, trebuie să declari din timp lista lor la vamă, să permiți la frontieră să scormonească prin ele”.
În loc de concluzii
Republica Moldova se apropie de atingerea a 30 de ani de independență. Aceștia urmează celor o sută de ani de țarism, 25 de ani de administrare românească și celor peste 50 de ani de comunism.
Poate în acest context, al succesivelor ideologii dominante, se poate explica faptul că în acest moment concurează în Republica Moldova mai multe proiecte și percepții asupra identității statale și naționale, între care moldovenismul este cea mai vizibilă.
Ce va fi în viitor, e greu de spus. Cel puțin, istoricii pot oferi o perspectivă pe termen mediu. „Atâta timp cât avem în Republica Moldova această fragmentare identitară, nu știm cum poate fi ea rezolvată nu doar aici, ci și în Ucraina sau în tot spațiul postsovietic. Probabil, problema va fi rezolvată când în R. Moldova nu vor mai exista partide politice care vor insista pe moldovenism și pe opunerea acestuia românismului”, consideră Octavian Țîcu.
