Exodul femeilor din Republica Moldova la muncă peste hotare nu se mai oprește de ani buni. Căutarea unui trai mai bun, fie în Rusia, fie în vestul Europei este cauzată de gradul scăzut al nivelului de trai și de situația precară a economiei țării.
Republica Moldova este țara cu cel mai înalt nivel de emigrare dintre toate țările europene. O spun datele statistice. Anul trecut, potrivit unui raport al Națiunilor Unite, fosta republică sovietică s-a numărat printre statele cu cele mai multe femei migrante, raportat la numărul de locuitori.
Situată între două sisteme geopolitice, Uniunea Europeană, pe de o parte, Comunitatea Statelor Independente, pe de alta, Moldova pare să nu știe încotro s-o ia. Oamenii săi, și femeile în special, s-au decis însă: nu contează destinația atâta timp cît e vorba de căutarea unei vieți mai bune sau de obținerea unor minime mijloace de existență pentru familiile rămase acasă.
По дороге в Россию
Aliona, 35 de ani, a plecat la muncă pe timpul verii, în Rusia, pe când avea doar 15 ani. A crescut într-un sat din sudul Moldovei, ajutându-și de mică părinții la treburile gospodărești, ori vânzând la piață. „Acolo am făcut ceea ce am învățat acasă”, zice Aliona. Mărturisește că în Rusia „a început altă viață” și a înțeles că voia ceva mai bun, pentru ea și pentru familie, așa că a rămas.
La 20 de ani distanță, Aliona este o mamă singură și muncește tot în Rusia, doar că într-o cafenea și acum se bucură de toate drepturile, pentru că între timp a obținut cetățenia rusă.
Până aici însă a fost cale lungă, iar despre toate greutățile prin care a trecut, nu prea mai vrea să-și amintească. „Au fost multe. În orice moment, puteai să rămâi pe străzi. Să lucrezi și să nu te plătească. Putea să te ia poliția și să te închidă. Fără acte era foarte greu să găsești de lucru”, spune femeia.
A încercat să revină acasă, dar datoriile acumulate și o mamă bolnavă de cancer au determinat-o să plece din nou. „Nu pleacă nimeni din Moldova de viață bună. Și nu am mare plăcere să fiu departe de casă, să vin aici. Însă în Moldova nu pot aduna banii pe care îi fac la Moscova. Te duci de aceea, că acasă peste tot trebuiesc bani și bani, iar eu nu am niciun ajutor de la nimeni”, adaugă Aliona.
Ba mai mult, femeia își ajută familia rămasă acasă și revine cât poate de des pentru că și-a lăsat fetița de cinci ani în grija surorii. „Aș vrea să revin acasă, dar salariile și prețurile din Moldova nu sunt tocmai bune”, a mai spus oftând Aliona.
Date contradictorii
Despre migrația moldovenilor în căutare de lucru se poate vorbi încă de la mijlocul anilor 1990. Însă, începând din 2014, de când Republica Moldova beneficiază de regimul liberalizat de vize din partea UE, ritmul plecărilor, mai ales al femeilor, a crescut mult, putându-se vorbi chiar de dimensiunile unui exod.
Datele oficiale sunt însă contradictorii, iar multe rapoarte independente, precum cel al Centrului de Cercetări Demografice spun despre ele că sunt subestimate.
Astfel, migrația la muncă este estimată în țară de către Biroul Național de Statistică (BNS), în baza datelor Anchetei Forței de Muncă (AFM), prin numărul persoanelor de 15 ani şi peste, plecate la muncă sau în căutare de lucru peste hotare la momentul cercetării.
Conform datelor AFM, aceștia cumulează un număr de circa 300 de mii persoane care într-un anumit timp s-au aflat la muncă în afara ţării în perioada 2013-2017. Femeile migrante constituie o pondere de circa 35% din totalul migranților.
O altă sursă, ce oferă posibilitatea estimării volumului emigrării, se referă la datele despre perioada aflării persoanelor în afara țării. Conform acestora, numărul cetățenilor moldoveni plecați din țară pentru diferite perioade de timp la sfârșitul anului 2016 a fost de 764.000 persoane, dintre care 409.700 femei.
Conform datelor obținute de la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale Republicii Moldova, la sfârșitul anului 2015, numărul estimativ al moldovenilor care se aflau peste hotare a fost de circa 805.000 persoane.
Așadar, numărul cetățenilor moldoveni aflați la muncă peste hotare este de cel puțin 300.000 și cel mai probabil între 700-800.000 de persoane. Asta în condițiile în care populația întregii republici, incluzînd aici și Transnistria, este de circa 3.5 milioane.
Go West or Stay Home
La fel ca multe alte femei din Moldova care au emigrat, Mariana, 43 de ani, a fost pusă în fața alegerii de a pleca în Rusia sau în Europa occidentală. A ales în cele din urmă Europa, mai exact Spania.
„Erau anii 90 și nu prea găseai de lucru în Moldova. M-am căsătorit, aveam un copil mic și începusem să ne facem casă, iar la un moment dat nu mai aveam bani să putem continua construcția. Era și perioada când toți emigrau”, spune Mariana.
Așadar, cu o viză obținută pentru Germania, a ajuns în Spania și era hotărâtă că va rămâne doar un an la muncă. Dar anul s-a transformat în ani. Mariana urca în fiecare zi pe bicicletă și mergea pe la câteva case să facă curățenie, iar apoi și la un depozit, să sorteze fructe.
După toate greutățile de acasă, primii bani câștigați, 90 de euro, i-au părut o avere.
„Când am venit acasă să-mi fac actele, ca să pot pleca legal înapoi am zis că eu aici (în Moldova) nu mă mai întorc”, zice femeia.
Europa i-a câștigat inima din prima, „cu frumusețea și curățenia”, după tot cenușiul de acasă. Era fericită, mulțumită și avea „dorința de a trăi”. La scurt timp însă au început probleme în familie și a fost nevoită să se întoarcă acasă, să treacă printr-un divorț și să fie pusă în fața faptului împlinit: doi copii de crescut, singură.
În 2014 a decis să plece înapoi în Spania, pentru trei luni, și să înlocuiască pe cineva la făcut curățenie. Și a rămas. „Cel mai mult îmi e dor de copii, de părinți. Îmi e dor de locul unde am crescut și să-mi vorbesc limba. Asta e cel mai greu”, spune Mariana.
Și chiar dacă aleargă de luni până sâmbătă prin casele localnicilor, ca să le lustruiască băile și să le calce hainele, spune că nu este greu deloc. „E mai greu acum în Spania să găsești de lucru, dar eu nu mă plâng. Mi-a ieșit ceva tot timpul. Și am avut și noroc să fiu recomandată ba la un stăpân, ba la altul. Că așa e aici, fără recomandare nu intri în casa lor”, adaugă femeia.
Acasă, în Moldova, Mariana spune că se va întoarce la bătrânețe, dar până atunci are de pus doi copii pe picioare.
„Mă gândesc uneori că m-aș întoarce, dar copiii îmi zic nici nu te gândi, noi venim la tine. Le fac acum acte românești, să-i pot aduce (…) Îmi pare rău că noi, moldovenii, nu putem să ne dobândim o bucățică de pâine la noi acasă. Îmi pare rău că nu poți să trăiești acasă și să-ți vorbești limba”, spune cu tristețe, Mariana.
Impactul migrației
Studiile realizate în domeniul migrației arată că lipsa oportunităților de angajare și salariile mici constituie principalul factor de impulsionare pentru migranții moldoveni.
Experții spun că emigrarea masivă a moldovencelor se datorează procesului de globalizare și circulației libere, iar condițiile socio-economice și instabilitatea politică din țară nu creează premise pentru diminuarea fenomenului.
„În contextul Republicii Moldova, migrația femeilor trebuie să o catalogăm ca pe o migrație forțată, pentru că femeile sunt forțate de situația în care s-au pomenit familiile lor și nu văd „perspectiva luminată” a timpului care urmează. Politicile și dezvoltarea economică nici pe departe nu ating așteptările pe care le au familiile, în general”, spune demograful Valeriu Sainsus.
Raportul de care am mai amintit, publicat de Biroul Național de Statistică (BNS), arată că, peste 2/3 dintre femeile care pleacă peste hotare în scop de muncă, au vârste cuprinse între 15 și 44 de ani.
Plecarea peste hotare a femeilor de vârstă fertilă conduce la reducerea natalității, iar faptul că rata totală de fertilitate per femeie s-a redus în Republica Moldova aproape de trei ori este un rezultat direct al migrației, mai spune Sainsus.
Contingentul de femei migrante care pleacă din localitățile rurale este mai tânăr, femeile până la 35 de ani constituie 46,9% față de 33,2% femei de aceeași vârstă din mediul urban, se mai arată în același raport.
„Nu există locuri de muncă. Situația economică din spațiul rural a determinat foarte multe femei să plece. Iată de ce și valurile de migrație de aici sunt mult mai mari”, explică Valeriu Sainsus.
Raportul mai spune că migrația este orientată atât spre țările CSI, cât și spre UE, țările preferate fiind Rusia și Italia, care găzduiesc cumulativ 79% din totalul femeilor migrante (48% Rusia și 31% Italia).
Femeile tinere acceptă în general migrația vestică pentru că învață mai ușor o limbă străină, dar cele trecute de 40 de ani pleacă preponderent spre est datorită faptului că știu limba rusă, potrivit demografului.
Pe termen lung impactul migrației este negativ și se atestă prin pierderi mari de populație și creșterea numărului de divorțuri. Un alt efect negativ e legat de numărul mare al copiilor rămași acasă, de educația cărora nu prea are cine avea grijă în lipsa mamelor.
”Este arhicunoscută problema socială a acestui fenomen: familii despărțite, copii crescuți fără părinți. Efectele negative sociale încă se vor resimți”, spune și analistul economic Sergiu Gaibu. El a adăugat că, din fericire, Moldova nu se confruntă încă serios cu problema îmbătrânirii populației. ”Există o creștere lentă a speranței de viață, dar e departe de cea din țările dezvoltate. Problema aici este legată de lipsa populației active care să contribue la fondul de pensii și alte contribuții sociale”.
Singurul efect pozitiv al migraţiei în căutarea unui loc de muncă e legat de volumul mare al remitenţelor, respectiv al sumelor mari de bani trimise acasă. ”Se poate spune că de ani buni economia Republicii Moldova supraviețuiește datorită remitențelor”, consideră Valeriu Sainsus.
Anul trecut, conform statisticilor oficiale, circa 20 la sută din produsul intern brut al Republicii Moldova a fost acoperit din remitențe. Mai exact, transferurile bancare din străinătate au fost de 971,4 milioane euro, mai mult cu circa 11% față de anul 2016, conform datelor Băncii Naționale a Moldovei.
Transferurile din țări ale Uniunii Europene au reprezentat un procent de 34%, în timp ce cele din Rusia au fost aproape identice, de circa 33%.
Și spre „țara făgăduinței”
După Rusia și Europa, cea de-a treia destinație favorită a moldovencelor care pleacă la muncă în străinătate este acum Israelul. O piață bună de muncă, în special pentru vorbitorii de limbă rusă, acolo unde mulți angajatori sunt din rândul fostei emigrații evreiești din spațiul defunctei URSS.
Se împlineau aproape doi ani când Ina, 30 de ani, a înțeles că salariul de la primul ei loc de muncă nu îi ajunge „pentru toate”. Datoriile și creditele se adunaseră, iar soluția a fost să plece la muncă peste hotare și, ca să nu meargă cu „ochii închiși”, a apelat la serviciile unei firme ce îi promitea „angajare oficială”, contra cost, în Israel. Banii necesari, vreo 6.000 de dolari, i-a împrumutat cu dobândă de la firmă. A adunat toate actele, a învățat un pic de engleză și peste trei luni era în Israel.
„Trebuia să am grijă de o bătrână, 24 de ore din 24, timp de un an”, spune Ina despre unicul loc de muncă oferit „legal” moldovencelor în Israel.
„La început nu prea înțelegeam ce îmi spunea, căutam cuvintele pe internet. Mi-a luat ceva timp până am învățat să le fac mâncare, ce le place lor. Aproape 24 de ore zilnic, era ca o mini-închisoare. Aveam o zi liberă pe săptămână și două ore libere pe zi, dar trebuia să alergi la piață și repejor înapoi, să nu întârzii”, adaugă femeia.
Pe lângă toate astea, Ina trebuia „să aibă grijă” și de ceilalți membri ai familiei. „La cât îmi era de ușor, la un moment dat, stăpânii au decis să mai cumpere și un câine să am grijă și de el. Îmi era atât de greu și mă simțeam atât de singură că vorbeam cu câinele și îmi părea că doar el mă înțelege”, zice Ina.
Dar nu avea încotro, pentru că doar muncind un an de zile a reușit ”să întoarcă” banii pentru contractul de muncă.
Acum, după cinci în Israel, Ina cunoaște mult mai bine limba engleză și a știut să-și negocieze un alt contract de muncă. „Am obosit, vreau acasă, să am un salariu decent. Oricum, aici, de dimineață până seara trebuie să lucrezi”, spune resemnată femeia.
„Cel mult peste doi ani mă întorc acasă. E nevoie de multă răbdare, dacă nu era răbdare demult eram înapoi în Moldova.”
Ce fel de viitor?
”Fenomenul emigrării va continua [și în anii care vin] din cauza lipsei unor politici economice și sociale potrivite în Republica Moldova”, consideră profesorul de economie Ion Tăbârță. Acesta a adăugat că lipsa oportunităților de angajare, ca și salariile mici îi vor forța pe mulți oameni, îndeosebi femei și tineri, să plece afară în căutarea unei vieți decente.
Cercetările sociologice confirmă această opinie. O treime din populaţia aptă de muncă din Moldova nu doreşte să lucreze acasă, considerând că aici salariile sunt mici şi perspectiva de creştere profesională e slabă.
Potrivit datelor Biroului Național de Statistică, 31,5% din numărul total de persoane inactive cu vârsta de 15 ani şi mai mult lucrează sau planifică să meargă să lucreze pe piaţa forţei de muncă din alte ţări.
În plus, un recent sondaj de opinie arăta că circa 56 la sută dintre moldoveni ar pleca din țară dacă ar avea ocazia să o facă.
