„Noua ordine mondială”: Franciza „familiei tradiționale” cucerește lumea

Mai întâi căsătoria între homosexuali, apoi democrația liberală… Mișcarea globală ultra-conservatoare a ajuns acum și în Balcani, inclusiv în România, iar regimurile autocrate din regiune nu au cum să ignore asta.
La Biserica Sf Spiridon Nou / Foto: Mihai Stoica

La biserica Sfântul Spiridon Nou, cea mai mare biserică ortodoxă din București, preotul avea de transmis un mesaj important enoriașilor săi.

„Acesta este unul dintre acele momente ale istoriei când adevărații creștini se cern”, a cuvântat el către credincioși în timpul unei slujbe de două ore, în vreme ce câțiva copii se jucau pe pardoseală, în fața altarului. „Adevărații creștini trebuie să-și facă auzită vocea acum”.

Era duminică, a doua zi a referendumului din octombrie, desfășurat pe parcursul weekendului, pe tema modificării constituției României astfel încât căsătoria să fie redefinită ca o instituție deschisă doar cuplurilor heterosexuale. Participarea la vot fusese scăzută, iar preoții din toată țara mobilizau credincioșii.

În fața unei secții de votare din agitatul centru al Bucureștiului, unii dintre aceștia au urmat îndemnul clerului.

„Sunt sigur că vom reuși”, a spus Damian Joiță, un student la drept în vârstă de 20 de ani, după ce votase pentru schimbare. „N-am fost niciodată așa mândru ca azi că sunt român”.

Mădălin Costache, în vârstă de 24 de ani, a spus că votează ca să-și protejeze cei doi copii. „Dacă homosexualii adoptă, copiii lor vor crede că e normal să fii gay. Dar asta nu e drept. Nu așa a lăsat Dumnezeu”.

În cele din urmă, participarea a fost sub pragul de 30 la sută prevăzut de lege, iar referendumul din 6 și 7 octombrie s-a desfășurat degeaba. Definiția neutră din constituție a căsătoriei ca fiind „între soți” rămâne neschimbată.

Însă campania a scos la iveală falia din societatea românească ce s-a adâncit pe nesimțite începând din 2016, când o grupare necunoscută până atunci numită Coaliția pentru Familie a strâns trei milioane de semnături pentru declanșarea referendumului.

Deși codul civil al României interzice căsătoria între homosexuali, coaliția i-a convins pe mulți că legalizarea era aproape. Odată ce cuplurile de gay se puteau căsători legal, susțineau membrii organizației, nimic nu i-ar mai putea opri să adopte și să-i „convertească” pe copii la homosexualitate.

Alcătuită din mai mult de 40 de asociații locale, coaliția susținea că are sprijinul poporului român pentru protejarea valorilor tradiționale românești. În materialele sale publicitare apăreau costume populare și culorile tricolorului românesc, roșu, galben și albastru.

Însă, departe de a fi o inițiativă locală, coaliția face de fapt parte dintr-o mișcare ultra-conservatoare globală, iar combaterea căsătoriei între homosexuali este numai unul dintre obiectivele sale, potrivit mai multor organizații pentru drepturile omului și universitari.

De la parteneriate civile și avort la reproducerea asistată și educația sexuală în școli, mișcarea face presiuni pentru schimbarea legilor și politicilor pe care le vede ca instrumente de subminare a ceea ce numește ”familia naturală”.

Și se organizează în acest scop. O investigație a Balkan Investigative Reporting Network, BIRN, dezvăluie cum o rețea tot mai mare de activiști, avocați și consultanți ultra-conservatori utilizează o strategie și resurse comune la nivel internațional.

Mișcarea se inspiră și adună expertiză de la surse aflate departe de cabinele de votare și panourile de afișaj ale bisericilor din Balcani. Printre ele se numără grupuri evanghelice din SUA apropiate administrației Trump și oligarhi ruși cu legături cu Kremlinul, potrivit unor documente interne și relatări media.

În același timp, lideri populiști europeni cu înclinații iliberale tot mai evidente descoperă că preluarea limbajului promovat de mișcare aduce avantaje. Dacă își adaugă la propriul discurs apeluri pentru așa-numita familie tradițională și dezvoltă politici ce par menite să o susțină, pot să câștige voturi și să-și cimenteze puterea.

La ”Marșul Normalității” / Foto: Mihai Stoica

Rezultatul este erodarea libertăților politice și civile într-o serie de democrații care se îndreaptă spre autoritarism, spun unii analiști politici.

Andrea Peto, istoric la Universitatea Central-Europeană de la Budapesta, a descris avântul unor grupări precum Coaliția pentru Familie drept „un răspuns naționalist neoconservator la criza ordinii mondiale neoliberale”.

„Este un fenomen absolut nou care a fost lansat pentru impunerea unei noi ordini mondiale, astfel că ar trebui să-i intereseze pe toți cei cărora le pasă de democrație și drepturile omului”, a spus Peto.

Vlad Viski, președinte al organizației pentru drepturile omului MozaiQ din România, s-a exprimat mai abrupt: „Corpul homosexual a devenit un câmp de luptă”.

„Ideologia de gen”

Într-un interviu pe care ni l-a acordat înainte de referendum, Mihai Gheorghiu, lider al Coaliției pentru Familie, a justificat obiectivele organizației sale.

„Avem dreptul să ne apărăm valorile morale și modul de viață”, a spus el pentru BIRN. „Familia naturală întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie este esența antropologică a ceea ce suntem și fundamentul existenței copiilor”.

Gheorghiu, filolog de formație, în vârstă de 51 de ani, se afla în cafeneaua Muzeului Țăranului Român din București, al cărui director adjunct este. În timp ce își expunea tot mai animat viziunea, un grup de tineri hipsteri se relaxa în apropiere, pe scaune tradiționale din lemn sculptat.

“Știam că revoluția culturală și sexuală care are loc în Occident va bate la ușa României și că trebuia să fim pregătiți pentru acest moment”, a spus el. Gheorghiu numește decadența împotriva căreia luptă „ideologie de gen”.

A nu se confunda cu studiile de gen sau cu orice altă disciplină academică recunoscută; este un termen inventat de ultra-conservatori pentru a desemna o concepție despre lume aflată la polul opus conceptelor fundamentaliste ale familiei tradiționale.

Potrivit acestei gândiri, “ideologia de gen” a prins rădăcini în rândul elitei intelectuale occidentale în anii 1960, după care a infectat universitățile, tribunalele, parlamentele și instituțiile internaționale cu ceea ce conservatorii văd drept un relativism moral periculos.

Cei aflați în tabăra „anti-gen” văd promovarea drepturilor homosexualilor și a politicilor ce susțin dreptul la avort ca simptomatice pentru un tip de neocolonialism care a atacat normele sociale lăsate de la Dumnezeu.

„Noi am trecut deja prin comunism, știm ce înseamnă ca o minoritate să creadă că deține adevărul absolut și să îl impună celorlalți”, a spus Gheorghiu. „Nu putem permite să se întâmple din nou acest lucru”.

Coaliția pentru Familie nu este singura care evocă spectrul ideologiei de gen. Între 2012 și 2015, militanții au declanșat referendumuri în Croația, Slovenia și Slovacia în încercarea de a defini constituțional căsătoria ca fiind exclusiv între un bărbat și o femeie.

Au reușit în Croația. Slovenii au respins căsătoria între homosexuali prin vot, însă politicienii au legalizat-o mai apoi. Iar în Slovacia participarea la vot nu a atins cele 50 de procente necesare.

În Polonia, o petiție pentru înăsprirea reglementărilor privind avortul, deja stricte, a forțat parlamentul să dezbată chestiunea în 2016, până când o serie de proteste masive au dus la respingerea propunerii. În acest an, Bulgaria a refuzat să ratifice un tratat al Consiliului Europei (‘Convenția de la Istanbul’) privind combaterea violenței domestice, în urma protestelor populare, conservatorii susținând că definiția dată sexelor în document relativiza diferențele dintre femeie și bărbat.

Însă acesta nu este doar un fenomen est-european. Începând cu 2012, o grupare din Franța numită La Manif pour tous (Protestul pentru toți) a raliat contestatarii căsătoriei între homosexuali și ai reproducerii asistate, inspirând mișcări similare în Italia, Germania și Finlanda.

În Spania, HazteOir (Fă-te Auzit) militează din 2013 împotriva avortului, căsătoriei între homosexuali și educației sexuale în școli.

„Agenda Europa”

Experții spun că nu este o coincidență faptul că aceste inițiative au apărut în același timp.

Să ne întoarcem în timp, în ianuarie 2013, când aproximativ 20 de importanți militanți anti-avort și consultanți de strategie din Europa și Statele Unite s-au reunit în înfrunzitul cartier Belgravia din Londra pentru o conferință de două zile prezentată drept un forum de „dezvoltare de strategii pentru mișcarea anti-avort din Europa”, potrivit unei agende a evenimentului obținută de BIRN.

Participanții au programat și o serie de sesiuni de „reflecție spirituală”, o slujbă la catedrala Westminster și o cină la exclusivistul Royal Automobile Club.

Agendele a trei întâlniri ulterioare — marcate „strict confidențial” și văzute, de asemenea, de BIRN — demonstrează că întâlnirea de la Londra s-a transformat într-un summit anual cunoscut drept Agenda Europa. Astfel de summituri s-au petrecut la Munchen in 2014, la Dublin în 2015 și la Varșovia în 2016.

„De la înființare, [Agenda Europa] a continuat să crească, iar acum include lideri marcanți ai mișcării anti-avort și pro-familie din fiecare țară europeană”, au scris organizatorii în notele care au însoțit programul din 2015.

Binecunoscuți activiști americani anti-avort au fost speakeri-vedetă la summituri. Niciunul dintre participanții contactați de BIRN nu a răspuns la solicitarea de a ne acorda un interviu.

“Actorii americani aduc know-how”, a spus Neil Datta, secretar al Forumului Parlamentar European pentru Populație și Dezvoltare, FPE, o rețea de parlamentari europeni care promovează dreptul la reproducere. „Mișcarea din SUA are cu 30 de ani mai multă experiență. Acolo au testat toate aceste lucruri. Au la îndemână politici care pot fi adaptate la orice context local și surclasează europenii la litigii strategice”.

La un Marș al Diversității / Foto: Mihai Stoica

La începutul anilor 1990, câteva mari grupări conservator-creștine din SUA — multe dintre ele fondate de biserici evanghelice — au căpătat notorietate luptând pentru anularea efectelor victoriilor, considerate de rău augur, obținute de organizații de promovare a libertăților civile, în special a drepturilor femeilor și ale comunității LGBT.

„Sub administrația [președintelui SUA Barack] Obama, dreapta creștină americană a simțit că pierde lupta acasă și și-a sporit implicarea în ‘războaiele culturale’ din străinătate”, a spus Peter Montgomery, colaborator al Right Wing Watch, care monitorizează dreapta religioasă din SUA.

„Curțile din SUA iau uneori în considerare verdicte ale curților europene. În trecut, conservatorii primeau cu iritare utilizarea unor precedente progresive din dreptul internațional, dar acum consideră că obținerea unor victorii conservatoare în procese internaționale poate reprezenta o oportunitate”.

Una dintre cele mai mari grupări conservator-creștine din Statele Unite, Alliance Defending Freedom, ADF, a trecut la acțiune pentru extinderea rețelei sale de avocați creștini în Europa în 2010. În ultimii trei ani, ADF s-a lăudat cu un venit anual de peste $48 de milioane, potrivit rapoartelor sale financiare auditate și rapoartelor financiare.

Rapoartele anuale înaintate autorităților financiare din SUA și disponibile online arată că organizația a crescut finanțarea operațiunilor din Europa la 2,5 milioane de dolari în 2016, de la 800.000 de dolari în 2013. În acest timp, ADF a creat ADF International, cu birouri în Belgia, Austria, Franța, Marea Britanie și Elveția.

Între timp, situația ADF s-a îmbunătățit acasă. Într-o investigație din 2017 pentru revista The Nation, jurnalista Sarah Posner a arătat că gruparea are legături apropiate cu președintele Donald Trump. Avocatul general al SUA Noel Francisco, numit de Casa Albă, a fost avocat afiliat ADF, a dezvăluit ea. Fostul procuror general Jeff Sessions, un aliat al lui Trump, s-a consultat cu ADF când a întocmit recomandările Departamentului de Justiție pentru libertatea religoasă. Patru judecători federali numiți de Trump au legături cu această organizație.

În același timp, vicepreședintele SUA Mike Pence, care este creștin evanghelic, este considerat un aliat de nivel înalt al grupărilor care caută să limiteze drepturile LGBT și ale femeilor. „Mike crede cu putere și înțelege aceste chestiuni”, a spus liderul ADF Michael Farris Agenției Catolice de Știri anul trecut. „Cred că va avea cine să ne audă la Departamentul de Justiție”.

Unul dintre puținii finanțatori ai ADF cunoscuți în mod public este familia secretarului pentru Educație Betsy DeVos, care se numără, de asemenea, printre donatorii importanți ai Partidului Republican. Altfel, majoritatea donațiilor individuale și caritabile care contribuie la venitul ADF sunt secrete.

„Există actori americani care donează bani”, a spus Datta de la EPF. „Acesta nu este un lucru rău în sine. Însă [grupurile conservatoare de dreapta din Europa] sunt foarte discrete în legătură cu sursele lor de finanțare. În timp ce progresivii își afișează donatorii, conservatorii nu o fac. Acționează pentru ascunderea surselor lor [de finanțare]”.

Întrebată despre scopul extinderii ADF în Europa, Adina Portaru, avocat român angajat la biroul ADF International din Bruxelles, a spus pentru BIRN: „ADF International protejează minoritățile religioase de persecuții și promovează drepturile omului prin rețeaua sa de avocați aliați din întreaga lume”.

Ea a adăugat că ADF Internațional a găzduit, la parlamentul României, împreună cu Coaliția pentru Familie și alte organizații, două conferințe despre familie, în 2017 și 2018.

O altă grupare americană importantă care s-a extins în Europa este Centrul American pentru Lege si Justiție, ACLJ, fondat de către pastorul evanghelist Pat Robertson, cu un venit annual mediu de aproape $20 de milioane. ACLJ a creat Centrul European pentru Lege și Justiție, ECLJ, la Strasbourg în 1998 și Centrul Slavic pentru Lege și Justiție la Moscova în aproximativ aceeași perioadă.

Conform rapoartelor financiare anuale ale ACLJ depuse la autoritățile americane, disponibile public, organizația a cheltuit peste un milion de dolari în Europa în fiecare an începând din 2009. Jay Sekulow, principalul avocat din ACLJ, este în echipa legala a lui Donald Trump și se ocupă de investigația lui Robert Mueller despre presupusa interferență rusă în alegerile americane din 2016.

Reprezentanți ai ADF International și ECLJ au fost invitați in mod regulat să participe la summiturile Agenda Europe.

„Manifest” împotriva ideologiei de gen

Activiști importanți din Balcani și Europa de Est sunt și ei invitați în mod regulat la summiturile Agenda Europa.

Bogdan Stanciu, liderul Asociației Pro Vita București, fost membru influent al Coaliției pentru Familie, se numără printre vorbitorii invitați. La fel și Zeljka Markic, fondator al În Numele Familiei, organizația care a declanșat referendumul care a dus la redefinirea căsătoriei în constituția Croației. La summitul de la Varșovia din 2016, Markic a fost invitată să conducă o sesiune despre „Inițiativele pro-active actuale privind căsătoria”.

Nici Stanciu, nici Markic nu au răspuns întrebărilor sau solicitărilor de interviu. Ministrul Afacerilor UE din Polonia Konrad Szymanski, din partea partidului de guvernământ Lege și Justiție, PiS, a fost și el printre vorbitorii invitați la evenimentul din acel an.

Multe dintre ideile expuse de activiștii conservatori se regăsesc într-un manifest de peste 100 de pagini intitulat Restaurarea Ordinii Naturale. O agendă pentru Europa.

Într-un exemplar în limba engleză al manifestului, consultat de BIRN, autorul necunoscut descrie un „declin civilizațional al lumii occidentale” provocat de relativismul moral al revoluției sexuale din anii 1960. Ideologia de gen este principalul vinovat, scrie în document.

„De aceea, spre exemplu, este perfect legitimă aspirația către o legislație care să incrimineze avortul, eutanasia ori sodomia, sau care să elimine recunoașterea prin lege a ‘căsătoriilor între persoane de același sex’, chiar dacă pot exista unii cetățeni care consideră că avortul, eutanasia sau sodomia sunt acceptabile moral”, spune manifestul.

La Bucharest Pride 2018 / Foto: Mihai Stoica

Documentul enumeră obiective concrete privind politicile publice, între care abolirea tuturor legilor care permit divorțul, parteneriatul civil sau adopția de către homosexuali; introducerea de „legi anti-sodomie”; și eliminarea finanțării „lobby-ului LGBT”.

Strategiile pe care le expune includ petiții la nivel UE și național, încurajarea activiștilor să „expună ridicolului căsătoriile între homosexuali” și informarea publicului în privința „riscurilor asociate sodomiei”. “Când vorbiți despre sodomie, folosiți în mod repetat acest termen”, îndeamnă documentul.

Agenda Europa nu are purtători de cuvânt sau reprezentanți oficiali, dar website-ul agendaeurope.org — înregistrat de directorul pentru relații de alianță al ADF International, Sophia Kuby — cuprinde o declarație prin care se delimitează de manifest.

Întrebată despre manifest, Kuby a reiterat că acesta nu are nimic de a face cu Agenda Europa și a spus că documentul a ieșit la iveală prin „hacking-ul ilegal” al organizației spaniole HazteOir. „O procedură penală este în desfășurare”, a adăugat ea.

Pe de altă parte, Asociația Pro Vita București a publicat în 2016 o traducere în limba română a manifestului, cu subtitlul reformulat O agendă pentru România. O notă din deschidere informează că lucrarea este „asumată simbolic” de către Pro Vita.

În 2016, Asociația Pro Vita București strângea donații în numele Coaliției pentru Familie. Între timp a fost scoasă din lista membrilor afișată pe website-ul coaliției.

„Alianțe extinse”

Oricine ar fi scris manifestul, experții spun că viziunea asupra lumii pe care o expune a câștigat teren în Europa încă dinainte de apariția Agenda Europa, cu contribuția Vaticanului, dinspre care se aud tot mai numeroase luări de poziție împotriva ideologiei de gen.

„În Europa, America, America Latină, Africa și în anumite țări din Asia există forme clare de colonizare ideologică”, a spus Papa Francis într-un discurs ținut în fața episcopilor polonezi în 2016.

„Iar una dintre acestea — o să-i spun clar pe nume — este [ideologia de] ‘gen’. Astăzi, copiii — copiii! — sunt învățați la școală că fiecare își poate alege sexul”.

În țări catolice precum Polonia sau Croația, mai mulți jurnaliști și universitari au documentat implicarea bisericii în campanii împotriva drepturilor femeilor și a persoanelor LGBT. Și, potrivit lui Datta, de la EPF, intelectuali apropiați Vaticanului au jucat un rol cheie în crearea Agenda Europa.

Totuși, analiștii spun că mișcarea împotriva drepturilor sexuale nu este nici exclusiv catolică și nici măcar exclusiv religioasă. În țări mai seculare sau în care reputația bisericii a fost pătată de scandaluri, activiștii evită, adesea, să scoată în față legăturile pe care le au cu religia organizată.

Potrivit lui Peto de la Universitatea Central-Europeană, ideologia de gen este „liantul simbolic” care „a contribuit la crearea unor alianțe extinse și a unit actori ce în trecut nu colaboraseră”, între care diferite biserici creștine, conservatori mainstream, partide de extremă dreapta și grupări fundamentaliste.

Evenimentul cel mai important din calendarul activiștilor împotriva libertății sexuale din toată lumea este anualul Congres Mondial al Familiilor (World Congress of Families, WCF).

În acest an, WCF a avut loc la mijlocul lunii septembrie la Chișinău și a fost găzduit de președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, care a câștigat alegerile în 2016 cu o agendă pro-rusă și pro-familie.

Congresul Familiilor la Chișinău / Foto: BIRN

Evenimentul a debutat la Palatul Republican al Moldovei, ornat cu marmură roșie și candelabre de cristal. Mare parte din ceremonia de deschidere, transmisă online, un grup de dansatori îmbrăcați în costume populare moldovenești, sau simplu, în alb, au purtat de colo colo pe scenă un bebeluș remarcabil de calm.

Dodon s-a lansat apoi într-un discurs despre „eroziunea și distrugerea” familiei în condițiile unei „ideologii anti-familiale, care lipsește mamele și tații de rolurile lor firești în cadrul familiei”.

Declarând 2019 drept Anul Familiei în Republica Moldova, el a spus că va promova măsuri pro-familie, inclusiv creșterea concediului maternal. Dodon a adăugat că „propaganda” pro-gay ar trebui să fie „condamnată cu fermitate și poate chiar scoasă în afara legii”.

Președintele WCF Brian Brown a citit un mesaj din partea lui Matteo Salvini, ministrul de interne al Italiei, de extremă dreapta.

„Într-o eră în care suntem martorii atacurilor distructive și iraționale asupra valorilor fondatoare ale societăților noastre, eforturile pe care le întreprindeți pentru protejarea familiei tradiționale ca element vital pentru supraviețuirea și dezvoltarea omenirii sunt extrem de necesare și demne de apreciere”, se spunea în mesaj.

Conexiunea rusă

WCF a fost fondat în 1997 de către activistul american anti-avort Allan Carlson și de către doi universitari ruși de la Universitatea de Stat din Moscova, Anatoly Antonov și Viktor Medkov.

Analiștii spun că această conexiune rusă se explică prin faptul că valorile tradiționale se potrivesc bine cu „Eurasianismul”, o ideologie care plasează Rusia într-o poziție mediană între Europa și Asia, cu implicația că teritoriile ex-sovietice se vor întoarce în cele din urmă la vatră. Pentru Kremlin, ideologia de gen este o marcă a Occidentului decadent.

„Aceasta este o ofertă geopolitică foarte interesantă”, a spus Datta. „Rusia poate acum să meargă la guvernele vecine criticate de Occident pentru încălcarea drepturilor omului și să le spună: ‘Nu vă faceți griji, voi sunteți altfel decât ei'”.

Într-o anchetă din 2014 publicată în revista americană Mother Jones, Hannah Levintova a dezvăluit modul în care au ajutat evanghelicii din SUA, în mod deosebit actori din WCF, la dezvoltarea limbajului anti-gay și a argumentelor adoptate de activiștii și legislativul din Rusia, rezultând în adoptarea, în 2013, a legii federale de interzicere a „propagandei homosexuale”.

La summitul Agenda Europa din Munchen din 2014, Alexey Komov, reprezentantul WCF în Rusia, a fost invitat să împărtășească lecțiile desprinse din acest „succes” legislativ, potrivit programului.

În acel an, WCF era programat să aibă loc la Moscova, cu sprijin financiar oferit de două persoane considerate ca fiind apropiate de președintele Vladimir Putin, potrivit anchetei din Mother Jones: Vladimir Yakunin, fost președinte al căilor ferate rusești și Konstantin Malofeev, bancher de investiții și filantrop ortodox.

Malofeev este, de asemenea, președintele consiliului director al grupului media Tsargrad, o platformă a ideilor eurasianiste susținute de un influent filozof de extremă dreapta, pe nume Aleksandr Dugin.

WCF nu a mai avut loc la Moscova până la urmă, pentru că oligarhii ce îl finanțau au fost trecuți pe lista sancțiunilor impuse de UE și SUA după ce Rusia a anexat Crimeea în acel an.

“În Rusia direcția este înapoi la ortodoxie, tradiție și creștinism”, spune Malofeev într-un documentar din 2018 realizat de canalul franco-german de televiziune ARTE și intitulat Avortul: Reacție adversă în Europa.

„Europa e pe moarte. Occidentul, în vremea [președintelui SUA Ronald] Reagan … a ajutat ca fumul comunismului să dispară din Rusia. Acum este rândul nostru. Trebuie să ne rugăm [pentru ca] fumul liberal să dispară din Europa și America”.

„Viitorul Europei”

Dincolo de Rusia, lideri europeni iliberali au îmbrățișat mișcarea împotriva drepturilor femeilor și persoanelor LGBT.

Anul trecut, prim-ministrul maghiar Viktor Orban a găzduit WCF la Budapesta și i-a întâmpinat pe participanți cu un discurs despre „Europa, patria noastră comună, învinsă în competiția pentru populație dintre marile civilizații”. „În lupta pentru viitorul Europei, oprirea migrației ilegale este un imperativ”, a spus el. „Această luptă … merită purtată numai dacă suntem în stare să o combinăm cu o politică pentru familie care să restaureze reproducerea naturală pe continent”.

În octombrie, printr-o decizie care i-a nedumerit pe mulți, Ungaria a interzis licențele universitare în studii de gen, pe motiv că disciplina ar fi „o ideologie, nu o știință”. Administrația Trump, la rândul ei, face presiuni pentru scoaterea „genului” din documentele ONU privind drepturile omului.

În Italia, Salvini propune o combinație asemănătoare de politici naționaliste, anti-imigrație și pro-familie. „Vom apăra familia tradițională întemeiată pe uniunea dintre un bărbat și o femeie. Îmi voi exercita toate prerogativele”, a declarat Salvini pentru presa italiană în august.

Gruparea germană de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) a intrat în parlament în 2017 cu un manifest ce oferă un „angajament pentru familia tradițională”, opunându-se „aducerii în mainstream a genului” și promițând să combată scăderea populației prin „familii mari, și nu imigrație în masă”.

Miting PSD / Foto: Mihai Stoica

În Polonia, PiS a ajuns la putere cu un puternic amestec de măsuri naționaliste și pro-familie. Măsura cea mai reprezentativă pe care a luat-o este cunoscută drept „500+” — indemnizații de peste 100 de euro de copil pentru familiile care au de la doi copii în sus.

„Grupările anti-ideologie de gen active în Polonia au fost decisive în câștigarea alegerilor de către populiștii de extremă drepta”, a spus pentru BIRN Elzbieta Korolczuk, sociolog la Universitatea din Varșovia. “Acestea au mobilizat oamenii pe teren, în parohii. Au contribuit la portretizarea [principalului adversar, partidul liberal] Platformei Civice drept elitist și insensibil la nevoile poporului”.

Korolczuk a continuat: “Noile forțe anti-liberale pun în aceeași oală elitele liberalismului social și elitele economice, așa că există ideea ca această elită liberală nu doar vrea să ne ia mijloacele de trai din punct de vedere economic, dar și vrea, în același timp, să ne schimbe viața privată și să ne transforme băiatul în fată.”

“Acest sentiment de victimizare, de mânie justițiară, are un puternic efect mobilizator”.

În 2018, fostul strateg politic al lui Trump Steve Bannon a lansat „Mișcarea”, pentru a ajuta forțele de extremă dreapta și populiste în alegerile pentru Parlamentul European de anul viitor. Salvini și-a oferit sprijinul pentru Mișcare, iar Bannon a avut convorbiri cu Orban, prim-ministrul Ungariei.

Experții spun că participanții tipici la Mișcare pot fi definiți prin ceea ce combat. Sunt anti-imigrație, anti-UE, anti-globalizare, anti-elite — și anti-gen.

În vremea asta, în România, criticii spun că simplul fapt că guvernul condus de Partidul Social Democrat, PSD, și-a asumat cauza referendumului este un semn al alunecării sale tot mai evidente către iliberalism.

PSD a adoptat deja reforme importante în sistemul de justiție care afectează, potrivit opozanților, independența judiciară și fac mai dificilă combaterea corupției la nivel înalt.

„Românii au refuzat să legitimeze un discurs menit să discrimineze comunitatea LGBT și să pună sub semnul întrebării drepurile fundamentale ale omului”, a spus Viski, de la MozaiQ. „Pentru moment, am reușit să oprim valul conservator”.

Efectul Zeljka Markic
Femeie de afaceri, fost jurnalist și fiica unor activiști anti-avort, croata Zeljka Markic 
conduce ceea ce este probabil cea mai de succes coaliție ultra-conservatoare din Europa de Est.
În 2013, În Numele Familiei a strâns 750.000 de semnături pentru inițierea unui referendum în 
Croația care a dus la schimbarea constituției și redefinirea căsătoriei ca având loc strict 
între un bărbat și o femeie.
De la referendum, mișcarea ultra-conservatoare a lui Markic a devenit o forță în politica din 
Croația, potrivit activistului pentru drepturile omului Gordan Bosanac. Chiar dacă încercarea 
lui Markic de a forma un partid politic nu s-a soldat cu un succes electoral, aliații săi au 
ocupat poziții în guvernele de centru-dreapta conduse de Uniunea Democratică Croată.
“Prin oamenii lor din guvern, au atacat cultura, societatea civilă și drepturile femeilor", a 
spus Bosanac.
Antonija Petricusic, sociolog la Universitatea din Zagreb, a spus că activitățile organizației
În Numele Familiei și ale aliaților săi au contribuit la "o tot mai evidentă desecularizare a 
societății".
În acest an, În Numele Familiei a primit un grant pe trei ani, din banii contribuabililor, din
partea Fundației Naționale pentru Dezvoltarea Societății Civile, pentru a-și dezvolta 
programele.
Markic a refuzat să comenteze.

O mână de ajutor
În cartea sa The Global Right Wing and the Clash of World Politics, politologul Clifford Bob 
de la Duquesne University descrie cum, în 2006, pastori evanghelici din România au cerut 
ajutorul activiștilor anti-avort din Statele Unite pentru o campanie de promovare a 
"căsătoriei naturale".
Când pastorii români au creat o organizație pentru apărarea căsătoriei tradiționale în 2007, 
organizația Alliance Defending Freedom, ADF, a dat o mână de ajutor.
"Exista în mod clar o nevoie și o dorință acolo", spune consilierul șef al ADF Benjamin Bull, 
citat de Bob. "Noi doar am ajutat la conturarea și definirea organizației".
ADF a reapărut în România în timpul campaniei din 2016 pentru inițierea unui referendum, 
condusă de Coaliția pentru Familie. A depus un document consultativ la Curtea Constituțională,
care evalua constituționalitatea referendumului.
Alte grupări din SUA specializate în litigiu strategic în favoarea valorilor evanghelice, 
inclusiv Liberty Counsel, au depus și ele documente.
Întrebată ce fel de sprijin a oferit ADF Coaliției pentru Familie, Adina Portaru, un avocat 
român din echipa ADF International de la filiala din Bruxelles, a răspuns într-o declarație 
scrisă: "Ca avocat român am reprezentat ADF International în fața Curții Constituționale 
pledând ca această inițiativă cetățenească să fie lăsată să continue".
Într-o altă declarație trimisă prin email, ea a mai spus: "Coaliția pentru Familie din România
și ADF International sunt organizații independente. Am găzduit împreună conferința Referendum 
pentru familie: analiză și implicații la  parlamentul României, la București, în 2017 și o a 
doua conferință în 2018 [la parlament] pe tema perspectivelor naționale și internaționale 
asupra căsătoriei. Conferința din 2018 a avut șase co-organizatori, între care și ADF 
International".
Vorbitorii de la conferința de la parlamentul României din acest an au pledat pentru 
necesitatea organizării de urgență a referendumului. Între aceștia s-au aflat activista croată
anti-avort Zeljka Markic, fondatoare a organizației În Numele Familiei, și Ludovine de la 
Rochere, lider al organizației ultra-conservatoare franceze La Manif pour tous.
La Bruxelles, ADF International împarte același spațiu, un apartament închiriat, cu European 
Dignity Watch, EDW.
Chiar dacă EDW este o organizație mai veche — fondată în 2010, cu cinci ani înaintea 
înființării ADF International — se pare că lucrează în simbioză cu ADF International. Sophia 
Kuby, fost director executiv al EDW, a devenit EU advocacy director la ADF International în 
2015, când cea din urmă a fost lansată.
EDW organizează traininguri de comunicare și advocacy pentru activiști conservatori. Zeljka 
Markic este trainer pentru EDW. Potrivit fotografiilor publicate pe website-ul EDW, Ana Corina
Sacrieru, avocat ce reprezintă Coaliția pentru Familie, a participat la traininguri EDW.
Rapoartele financiare anuale ale EDW depuse la Curtea Comercială din Bruxelles arată că EDW a 
plătit 1.324 euro către Zeljka Markic în 2015.
EDW nu a răspuns întrebărilor despre plată, iar directorul EDW a refuzat cererile de interviu.
Markic nu a răspuns întrebărilor trimise în scris sau solicitărilor de interviu.
Sinopsis
Claudia Ciobanu

Claudia Ciobanu este jurnalist și locuiește la Varșovia. Editor: Timothy Large. Acest articol a fost realizat în cadrul Balkan Fellowship for Journalistic Excellence, cu sprijinul Fundației ERSTE și al Fundațiilor pentru o Societate Deschisă, în cooperare cu Balkan Investigative Reporting Network.

SHOWHIDE Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.