Albania. Bandiții cu fierăstrău

Masivele despăduriri ilegale din cel mai mare parc național din Albania devastează o pădure virgină aflată pe lista UNESCO.
Parcul național Shebenik-Jabllanice / Foto: Gabriel Schwaderer

Șoferul a schimbat într-a-ntâia camionul de fabricație sovietică care încăleca drumul forestier tăiat în coasta muntelui. Vehiculul a trecut peste un bolovan și s-a înclinat periculos spre marginea prăpastiei. Dedesubt, o mare de nori se întindea până la linia orizontului.

„Cu voia lui Alah, vom reuși”, a spus șoferul. „Dar, dacă alta e voia lui Alah, vom muri”. Un fatalism deloc liniștitor.

Camionul s-a blocat, s-a zdruncinat, apoi a revenit la viață. Apăsând accelerația, șoferul a menținut vehiculul pe marginea râpei și a continuat să înainteze pe drumul noroios.  Doar încă o zi obișnuită în viața unui transportator de bușteni pentru piața neagră, în Parcul Național Shebenik-Jabllanice din estul Albaniei.

În ciuda embargoului total pe activitatea forestieră și a faptului că zone din Shebenik-Jabllanice sunt înregistrate ca arie protejată UNESCO, rețele de crimă organizată devastează pădurile virgine care îl acoperă pentru a furniza materie primă pe piața domestică a lemnelor de foc, dezvăluie o investigație a Balkan Investigative Reporting Network, BIRN.

La peste 2.000 de metri deasupra nivelului mării, pădurile virgine de fag din cel mai mare parc național din țară se înalță pe zone întinse și constituie o pradă ușoară într-o țară care și-a pierdut, în ultima jumătate de secol, cea mai mare parte a zonelor împădurite.

De la mită și permise falsificate, până la flotile de camioane dotate cu echipament de urmărire prin satelit, ancheta BIRN descoperă dimensiunile aceste operațiuni ilegale de exploatare forestieră a zonelor protejate. De asemenea, ancheta evidențiază domnia fărădelegii într-o țară care, aflată în poziția de stat candidat la aderarea la UE, are dificultăți în aplicarea legislației de protejare a naturii.

Miza este sănătatea unui ecosistem care constituie plămânii Albaniei. Pădurile de mare altitudine ajută la stabilizarea climei regionale, regularizând căderile de ploaie și ajutând la circulația aerului, spun ecologiștii.

Aflat la granița cu Macedonia, parcul este, de asemenea, una dintre ultimele zone sălbatice din sud-estul Europei, unde urletele lupilor cenușii concurează cu bâzâitul fierăstraielor.

Pe lângă pădurile virgine de fag, tăierile ilegale de copaci pun în pericol plante și animale rare, între care crinul albanez, urșii bruni, vulturii aurii și o specie de râs cunoscut drept „tigrul Balcanilor”.

“Parcul Shebenik-Jabllanice este unul dintre cele mai frumoase parcuri din Balcani, însă există distrugeri uriașe în partea sa de sud-est”, a spus Ahmet Mehmeti, liderul unei organizații de mediu numite Clubul Ecologic Elbasan și consultant pe lângă parchetul de stat în privința infracțiunilor din domeniul conservării naturii.

„Cei răspunzători de trafic ilegal cu lemne de foc încalcă legea și exploatează parcul pentru a câștiga milioane în scop personal”.

Infografic: BIRN
„Masacru ecologic”

În 2016, Albania a impus un moratoriu de 10 ani privind exploarările forestiere în toate pădurile din țară și a interzis exporturile de cherestea. Măsura a venit după decenii de exploatare neîncetată care au dus la despădurirea versanților odinioară acoperiți de păduri dese și a grăbit fenomenul de eroziune.

Autoritățile au încă dreptul să emită permise pentru tăierea copacilor în anumite zone, pentru a facilita aprovizionarea cu lemne de foc a localnicilor, însă în parcurile naționale orice activitate forestieră este strict interzisă. Potrivit codului penal din Albania, delincvenții pot primi până la opt ani de închisoare pentru daune aduse zonelor protejate.

Ultimele date de la Global Forest Watch, un serviciu american de monitorizare a pădurilor de pe întregul glob, arată că zonele împădurite reprezentau 17 la sută din teritoriul Albaniei în 2010.

Între 2001 și 2017, pierderea suprafețelor împădurite din țară a dus la degajarea în atmosferă a aproape trei megtone de dioxid de carbon, potrivit Global Forest Watch.

O mare parte din pădurile rămase se află în Parcul Național Shebenik-Jabllanice, unde există 70% din ceea ce alcătuiește biodiversitatea din Albania, potrivit grupării de conservare a mediului Clubul Ecologic Albanez.

Cei 340 de kilometri pătrați ai parcului fac parte din Centura Verde a Europei, o rețea de zone de importanță ecologică pentru Comunitatea Europeană. Pădurile virgine din zona satului Rrajce, o localitate izolată din colțul de sud-est al parcului, au căpătat statut de zonă protejată UNESCO în 2017.

Pelumb Gjini, fost primar al satului Stebleve, din nordul zonei Shebenik-Jabllanice, a contribuit la mobilizarea înțelepților locali în scopul de a face lobby pentru crearea parcului național în 2008, după ce tăierile ilegale de copaci au produs daune „extraordinare” de-a lungul mai multor ani.

„Însă, în mod ironic, situația nu s-a îmbunătățit, iar masacrul ecologic continuă”, a spus el pentru BIRN. „E o afacere de multe milioane de dolari, așa că e ușor să treci cu vederea ceea ce se întâmplă și să lași zona fără un plan de management”.

Cam 80 la sută dintre localnici au nevoie de lemne de foc pentru încălzire pe timpul lungilor luni de iarnă, a adăugat Gjini. Ministerul mediului nu a răspuns cererilor de interviu, nici întrebărilor trimise în scris despre tăierile ilegale de copaci.

Însă Enver Shkurti, director al Inspectoratului de Mediu din județul Elbasan, instituția răspunzătoare pentru aplicarea legii în parc, a negat că ar exista o problemă, într-un interviu acordat într-o cafenea din Librazhd, orașul cel mai apropiat de parc.

„Nu este adevărat că sunt exploatări forestiere ilegale în parc”, a spus Shkurti, care a funcționat ca viceprimar al orașului Librazhd din 2015 până la începutul lui 2018. „Instituția noastră nu are informații despre tăieri ilegale de copaci în parc, chiar dacă este posibil să existe cazuri izolate”.

Ancheta BIRN a scos la iveală o situație diferită.

Într-o excursie de o zi făcută incognito alături de tăietori de copaci care lucrează în zona aflată sub protecția UNESCO de lângă Rrajce, BIRN a asistat la transformarea unor porțiuni de pădure de fag virgină în poieni. Pe pantele muntoase situate sus deasupra norilor se aflau grămezi de bușteni proaspăt tăiați, așteptând să fie transportați. Zgomotul fierăstraielor străpungea liniștea perfectă a pădurii.

Foto: Arlis Arlikaj

Incursiunea BIRN în lumea pieței negre a lemnului a început într-o dimineață de vară, la o cafenea de la marginea drumului, în satul Hotolisht, aflat la câțiva kilometri de marginea de sud-vest a parcului Shebenik-Jabllanice.

Cinci șoferi angajați de „șefi” din industria ilegală a lemnului fumau și beau cafea. Judecând după accente, veneau din zone diferite ale Albaniei.

Numerele de înmatriculare de pe camioanele parcate în apropiere arătau că vehiculele fuseseră înregistrate în municipalități îndepărtate: Durres, Fier, Korce și Berat.

Fiecare șofer lucra pentru o altă „companie”. Rolul lor era să facă legătura cu echipele de tăietori din munții Shebenik-Jabllanice și să încarce buștenii.

Șoferii au început să se certe privind persoana care va transporta cei mai buni bușteni din punctele aflate la altitudinea cea mai ridicată din parc. Cu cât e lemnul mai bun, cu atât mai mare e comisionul fiecăruia.

Pe masă, aveau foi de hârtie cu stema Municipalității Librazhd. Păreau să fie documente de personal înfățișând zilele de sărbătoare și turele pentru polițiștii locali — utile pentru planificarea rutelor și evitarea patrulelor.

Nu după multă vreme, nu alt bărbat a ajuns la cafenea: un înțelept local, lider al unuia dintre zecile de sate din vecinătatea parcului. Grupul de bărbați a început o dispută privind camionul în care va merge înțeleptul. În cele din urmă, aceasta a ales un șofer și toată lumea s-a urcat în vehicule și a pornit în convoi. BIRN a însoțit un alt șofer, un bărbat de vreo 40 și ceva de ani, cu voce răgușită.

„A ales camionul și compania celui care-i va da cea mai mare șpagă”, a spus șoferul în timp ce ambala motorul, explicând că dacă înțeleptul merge în cabina ta ai mai puține probleme cu autoritățile sau cu localnicii.

Înțeleptul este, de asemenea, cel care împarte locurile de depozitare a buștenilor, a spus el. Șoferii știu ce trasee să urmeze în parc după semnele lăsate cu vopsea pe stânci sau pe crengile copacilor din locurile în care drumul forestier se bifurcă. Fiecare companie trebuie să urmeze o anumită culoare. Cu cât mai mare e șpaga, cu atât mai mulți bușteni se află în locul de depozitare.

Arme și fierăstraie

În timp ce conducea prin parc, șoferul a primit telefoane de la șefi, jonglând trei telefoane mobile, fiecare dintre ele conectat la câte o baterie externă. Potrivit șoferului, camionul său era echipat cu un aparat de urmărire prin satelit, pentru ca patronii să știe permanent unde se află.

La o anumită intersecție, camioanele au pornit pe drumuri diferite. Șoferul a observat culoarea companiei sale pe un buștean și a pornit-o pe un drum abrupt care a devenit din ce în ce mai înnoroit și mai plin de bolovani. În următoarele 45 de minute, am mers 10 metri înainte, cinci metri înapoi. La un moment dat, a coborât și a pus niște bețe și pietre sub o roată pentru a putea ieși din noroi.

Din când în când, bărbați cu ochelari întunecați de soare ieșeau din pădure ca să se asigure că vehiculul rămânea pe drumul cel bun, care părea să fi fost făcut cu un buldozer pe care l-am observat parcat în noroi.

Un tânăr musculos a făcut semn șoferului și i-a dat touă sau trei documente, care, potrivit șoferului, erau permise pentru tăierea copacilor în Dardhe, aflat la vreo 30 de kilometri la sud de parc. „Actele astea mă vor feri de probleme”, a spus șoferul.

Când camionul a ajuns, în cele din urmă, la destinație, pe o creastă muntoasă de lângă cătunul Rrajca-Skenderbej, situat la peste 2.000 de metri deasupra nivelului mării, 10 localnici au început să încarce bușteni imenși de fag în spate. Alți bărbați, dotați cu fierăstraie, erau ocupați să doboare copaci. Grămezi de lemn stricau peisajul.

Câțiva bărbați cu pistoale îndesate la centură supravegheau lucrările. Unul dintre ei învârtea arma pe deget. „E pentru animale”, a spus el.

Lanț de fierăstrău pe o buturugă

Unul dintre lucrătorii care încărcau buștenii în camion era un bărbat de vreo 25 de ani dintr-un sat vecin, situat în parc. Într-o conversație purtată într-un loc din care nu putea fi auzit de bărbații înarmați, a spus că singurul mod în care putea spera să-ți întrețină familia era să muncească din greu la tăierea și încărcarea copacilor, uneori până la ore târzii din noapte.

„Nu-mi place să tai pădurea”, a spus el. „Mi-e rușine de ceea ce facem, dar ce altceva pot să fac?” La fel ca toți cei implicați în tăierile ilegale de copaci care au discutat cu BIRN, a refuzat să fie identificat.

Pe drumul hurducat de întoarcere în josul muntelui, cu buștenii lovindu-se de marginile camionului supraîncărcat, șoferul și-a sunat șefii ca să afle mișcările patrulelor de zi ale poliției — pentru a se asigura că nu va avea vreo întâlnire nedorită.

Solicitările de luări de poziție trimise de BIRN poliției locale au rămas fără răspuns, iar Poliția de Stat din Elbasan nu a răspuns cererilor, formulate potrivit legii privind dreptul la informații publice, privind măsurile de aplicare a legislației de combatere a despăduririlor ilegale.

Șoferul a spus că întotdeauna încearcă să încarce mai mult lemn decât ar fi îngăduit potrivit permiselor sale false, pentru că fiecare transport îi aduce o plată de nimic. Dacă în documente scrie cinci metri cubi, va încărca 15. „Oamenii simpli ca mine sunt la nivelul cel mai de jos al operațiunii”, a spus el, explicând că șefii sunt oameni de afaceri care au legături cu „persoane puternice” care permit ca exploatările ilegale să aibă loc.

A adăugat că jumătate din banii produși prin vânzarea lemnului de foc merg la șefi și la oamenii lor. Restul se duc pe șpăgi pentru oficialitățile din guvern.

Șpagă și corupție

Delegația UE din Albania, care finanțează un proiect de asistență în administrarea exploatării sustenabile a pădurilor protejate, menționează slaba guvernare și corupția printre obstacolele în calea conservării zonelor împădurite.

“Zonele protejate sunt afectate de despăduriri ilegale, fragmentarea habitatelor și degradarea ecosistemelor din cauza capacităților administrative slabe, lipsei de deprinderi tehnice, subfinanțare și corupție în administrație”, a comunicat delegația într-o declarație pentru BIRN, trimisă prin email.

Armando Braho, avocat de mediu la Universitatea Internațională din Struga, aflată peste graniță, în Macedonia, a spus că problema este „mai mult politică decât legislativă”.

„Există interese politice legate de profituri, care fac ca aceste activități să aibă loc”, a spus el.

Deși cea mai mare parte a parcului Shebenik-Jabllanice se află în administratrea autorităților din orașul Librazhd, zona de sud — inclusiv ariile protejate de UNESCO de lângă Rrajce — sunt în jurisdicția municipalității Prrenjas.

„Noi gândim că sttul nu a reacționat suficient pentru blocarea exploatărilor forestiere ilegale”, a spus primarul din Prrenjas, Miranda Rira, într-un interviu acordat BIRN. „Moratoriul din 2016 nu a fost implementat, iar populație nu are alternativă pentru încălzire pe timpul iernii, ceea ce face dificilă prevenirea tăierilor ilegale de copaci”.

Ea a spus că autoritățile municipale au procurat 3.260 de metri cubi de lemn de foc din alte surse pentru aprovizionarea rezidenților iarna trecută, însă, la o populație de 25.000 de locuitori, potrivit unui recensământ din 2011, rezervele suplimentare nu au ținut mult.

„Dacă statul nu ia în serios nevoia unei alternative pentru încălzirea oamenilor, în viitorul apropiat pădurea noastră își va pierde statutul UNESCO”, a spus Rira.

Pădurarii angajați la Administrația Zonelor Protejate din Elbasan, cu sediul în Librazhd, APA Librazhd, au în sarcină patrularea parcului. Bajram Kullolli, care a devenit de curând adjunct la APA Librazhd după ce a activat ca pădurar vreme de 25 de ani, a spus că cei 15 gardieni ai administrației sunt suprasolicitați și duc lipsă de resurse.

“Statul ar trebui … să crească salariile, să furnizeze bani de combustibil [pentru vehiculele de patrulare] și să crească numărul personalului”, a spus el pentru BIRN.

Delegația UE din Albania a lăudat APA Librazhd pentru eforturile de limitare a exploatărilor forestiere ilegale, însă a spus că fenomenul continuă din cauza „capacităților limitate” ale administrației și a „lipsei unui angajament serios din parta Inspectoratului de Mediu”.

Kullolli a spus că biroul său a trimis recent patru sau cinci cazuri poliției și parchetului, dar niciunul nu a dus la condamnări. Pe lângă întârzierile birocratice, anchetele au fost grevate de probleme tehnice în producerea de dovezi privind proveniența lemnului după ce acesta se usucă, a adăugat el.

Cererile trimise Parchetului General din Elbasan pentru date recente privind condamnările au rămas fără răspuns din cauza unei schimbări la nivelul procurorilor regionali, în cadrul reformelor judiciare care au lăsat mari părți din sistemul de justiție al Albaniei în aer.

Pe de altă parte, o anchetă BIRN din 2017 (text în albaneză) a arătat că din 26 de cazuri de tăieri ilegale de copaci trimise parchetului în precedenții doi ani, 23 s-au soldat cu acuzații, însă doar o singură persoană a fost condamnată — un bărbat din Rrajce, care a primit o amendă de 650 de euro pentru doborârea de copaci fără permis.

Foto: Viktor Bogdani
„Lacrimile copacilor”

Ecologiștii spun că buștenii din parc sfârșesc pe piața lemnelor de foc pe tot cuprinsul țării, având un preț foarte bun datorită faptului că sunt groși, uscați și au reputația că ard mai multă vreme în sobă.

Pe parcursul câtorva ore, BIRN a observat patru camioane de gabarit mare pe o singură porțiune de drum, între orașele Librazhd și Prrenjas din județul Elbasan, toate legănându-se sub greutatea buștenilor gata pregătiți pentru comercializare.

Vânzătorii de lemn de foc din orașele Pogradec și Korca, din sud-est, și din Librazhd și zonele învecinate, au refuzat să comenteze asupra surselor de aprovizionare cu bușteni, însă managerul uneia dintre piețele din județul Elbasan, care a dorit să rămână anonim, a confirmat că cel mai bun lemn pe care îl vinde vine din Shebenik-Jabllanice.

El a spus că furnizorii săi folosesc documente false potrivit cărora lemnul ar proveni din Dardhe, o municipalitate aflată în afara parcului, unde autoritățile pot emite permise de exploatare a lemnului pentru satisfacerea nevoilor de combustibil de pe piața locală.

În timpul verii, lemnul care chiar provine din Dardhe se vinde pentru aproximativ 24 de euro (3.000 de leka) pe metru cub, în timp ce lemnul superior din Shebenik-Jabllanice se vinde cu 32-35 de euro (4.000-4.500 leka), a spus el. Iarna, lemnul care provine din parc ajunge până la 55 de euro (7.000 de leka).

Întrebat despre informațiile că lemnul din parc s-ar vinde ca provenind din zone în care activitățile forestiere sunt permise, Shkurti de la Inspectoratul de Mediu din Elbasan a spus: „Acest lucru nu este deloc adevărat. Sunt probleme din trecut”.

A adăugat, însă, că există o anumită confuzie în privința legalității exploatărilor forestiere în afara parcului, din cauza unor concesionări acordate înainte de moratoriul din 2016.

„Unele zone au fost concesionate în 2003 și sunt valabile până în 2022”, a spus el. „Acest lucru ne strică imaginea. Însă nu suntem responsabili pentru acest gen de concesionări”.

Mehmeti, care conduce Clubul Ecologic Elbasan, a spus: „Există abuzuri, în privința concesionărilor, prin tăierea unor cantități de lemn peste cota permisă, prin tăieri de copaci în zone nepermise și prin modificarea actelor astfel încât să pară că lemnul vine din alte zone”.

Kastriot Gurra, primarul din Librazhd, a fost întrebat despre lacunele din implementarea moratoriului într-un recent interviu pentru televiziune (în albaneză). “Nu avem abilitatea să suspendăm sau să anulăm contractele, pentru că au fost semnate de ministerul mediului în 2012″, a spus el.

Foto: Arlis Arlikaj

Braho, de la Universitatea Internațională din Struga, a respins ideea că vechile concesionări ar cauza confuzii legislative sau ar sta în calea aplicării legii. “Chiar dacă există un contract [care precede moratoriul], guvernul poate să găsească soluții”, a spus el pentru BIRN.

Agricultorii din zona satelor Stebleve și Dragostunja — situate în zone diferite ale parcului — spun că despăduririle le distrug câmpurile pentru că duc la eroziune. Crescătorii de vite, oi și capre din zonele stâncoase de la înălțime spun și ei că pierd teren de pășunat.

Între timp, oamenii din Rrajce și împrejurimi deplâng dispariția pădurilor virgine de fag, cu care mulți simt că au o legătură spirituală.

„Acești copaci au rescut odată cu mine”, a spus un comerciant în vârstă de 35 de ani, care a preferat să rămână anonim pentru că se teme de repercusiuni din partea tăietorilor de copaci. „Mi-am scrijelit numele pe unul dintre acești copaci și obișnuiesc să merg acolo în excursie cu familia. Astăzi, când m-am întors, am descoperit că acel copac a dispărut. L-au tăiat. E ca și cum m-ar fi retezat pe mine”.

Într-un loc de lângă satul Rrajca-Skenderbej unde tăietorii mânuiau de zor fierăstraiele, o femeie de 70 și ceva de ani tocmai ajunsese, călare pe un măgar, cu prânzul pentru fiul său, unul dintre lucrători. “Vezi rășina de pe trunchiul ăsta?” a întrebat ea, arătând spre un ciot de pe un fag uriaș. „Îi zicem lacrima copacului, deoarece copacii plâng când sunt tăiați”.

 

 

Sinopsis
Arlis Alikaj

Arlis Alikaj este un jurnalist albanez freelance. Editor: Timothy Large. Acest articol a fost realizat în cadrul Balkan Fellowship for Journalistic Excellence, cu sprijinul Fundației ERSTE și al Fundațiilor pentru o Societate Deschisă, în colaborare cu Balkan Investigative Reporting Network.

SHOWHIDE Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.