Moldova. Divizare și la nivelul Bisericii

A treia ediție a podcastului ”Zoom cu Sinopsis” îl are ca invitat pe istoricul Ion Negrei, cercetător științific la Institutul de Istorie din Chișinău. Tema discuției: cum se reflectă fragmentarea identitară din R. Moldova și la nivelul Bisericilor ortodoxe de aici și cît de dificilă este relația dintre stat și instituțiile ecleziastice

Rezumat al principalelor idei

# Există o singură confesiune ortodoxă în Republica Moldova, dar credincioșii sunt structurați în două entități bisericești. Una este cea canonică, e vorba de Mitropolia Basarabiei, aflată sub jurisdicția Patriarhiei Române și a doua, Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove, aflată sub jurisdicția Patriarhiei de la Moscova. Acestea două entități s-au format în contextul destrămării URSS și a proclamării independenței Republicii Moldova.

# După tradiție, Biserica din R. Moldova este parte componentă a entității bisericești românești, a Mitropoliei Moldovei, recunoscută de Patriarhia ecumenică de la Constantinopol la 1401 (vezi și aici). Doar în urma anexării părții de răsărit a Principatului Moldovei în 1812 această entitate bisericească, Mitropolia Moldovei, a fost împărțită în două părți, după cum a fost împărțit și statul. De o parte, din punct de vedere civil s-a format o entitate administrativă – e vorba de regiunea, ulterior gubernia Basarabiei – iar din punct de vedere religios, în spațiul dintre Prut și Nistru, s-a format o entitate bisericească separată care s-a numit inițial, de la 1813, Arhiepiscopia Hotinului și a Chișinăului.

Mai tîrziu, după unirea Basarabiei cu România, în 1918, Biserica din Basarabia revine în structurile bisericești ale Mitropoliei Moldovei, iar din 1925 ea devine parte componentă a Patriarhiei Române. După anexarea Basarabiei, în 1940 și ulterior în 1944, Biserica Ortodoxă Rusă formează aici o structură separată, anexată intereselor statului sovietic, care a existat până în 1991, în momentul declarării independenței Republicii Moldova.

# Mitropolia Basarabiei a fost reactivată în 1991, cea Moscovei fiind formată mai tîrziu, moștenind structura din vremea sovietică. Mitropolia Basarabiei nu a fost recunoscută inițial de către statul moldovea și a fost înregistrată oficial mai tîrziu, în 1998, în urma unei decizii CEDO. După această dată, între cele două Biserici s-a conservat un status-quo.

# Din punctul de vedere al numărului credincioșilor, dominantă este Mitropolia Chișinăului, în jurisdicția căreia se află circa 90% din bisericile și comunitățile religioase ortodoxe și doar 10 procente din enoriașii ortodocși fac parte din Mitropolia Basarabiei (deține circa 130 parohii).

# Titulaturile pe care le poartă structurile bisericești au o tradiție istorică, care le dă o legitimitate, ele nu se modifică la fiecare schimbare de regim politicic. Mitropolia Basarabiei a fost înființată pe teritoriul Basarabiei, în componența Patriarhiei Române, prin legea de organizare a BOR din 1925, are așadar un temei legal, canonic. A fost organizată într-un spațiu geografic care este Basarabia, în teritoriul dintre Prut și Nistru, care era parte componentă a statului român.

# În ce privește titulatura nouă pe care o are Biserica ortodoxă din Moldova aflată sub jurisdicția Rusiei, ea este istorie curentă, vine din anii 1990 și e făcută după calapodul rusesc. Biserica ortodoxă rusă nu e a Rusiei, dar e a întregii Rusii. Termenul acesta a fost extins și asupra Bisericii din Republica Moldova. Cum în anii 1990 apăruseră ideologii de refacere a Moldovei mari și cum din punct de vedere politic ideea nu a putut fi exprimată foarte bine, aceasta a fost plasată pe teren bisericesc. Așa s-a ajuns la adăugarea titulaturii ”și a Întregii Moldove”, ceea ce presupune niște pretenții de jurisdicție asupra unui teritoriu pe care Republica Moldova nu îl deține.

Pe de altă parte, și în România avem Mitropolia Moldovei istorice, care există în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, cu reședința la Iași, și care are în spațiul său teritoriul canonic de la 1401. Ba mai mult, ea este structura ecleziastică cu drepturi jurisdicționale asupra spațiului Basarabiei.

# Un ierarh al unei Biserici naționale întotdeauna reprezintă națiunea, poporul respectiv. În cazul Bisericii din Moldova, aceasta reprezintă doar un segment de enoriași, nu poporul respectiv. Aici este locul slab și deosebit față de ceea ce presupune canonul. Acesta prevede că ierarhul e exponentul națiunii pe care o păstorește. Avînd situația identitară din R. Moldova, unde populația nu are o identitate clară națională, atunci ierarhul își caută adepți de jurisdicție și nu de credință națională. În orice Biserică, ierarhul e un simbol național, ceea ce în spațiul basarabean nu se vede. Ierarhul Bisericii atașate Moscovei nu reprezintă interesele naționale, ci doar interesele unui segment de enoriași.

# Biserica rămîne foarte legată de stat. Actualul partid de guvernămînt din R. Moldova a copiat practicile regimului Voronin de a încheia tot felul de acorduri cu structurile statului, mai exact cu ministerele de forță (Interne, Apărare), acorduri semnate în decembrie 2018. Aceste acorduri nu par justificate, par că se va ajunge la un moment cînd Biserica va putea pretinde acorduri prin care unele instituții ale statului să fie utilizate în interesul său. Relația statului cu Biserica e bine reglementată în lume, în R. Moldova însă nu. Și colaborările care se fac sunt uneori periculoase.

# Biserica ar trebui să aibă legătură nu cu statul, ci cu structura ecleziastică din care face parte. În R. Moldova, toate comunitățile au fost înregistrate de către stat, care parcă le-a luat sub un patronaj. Și nu unul spiritual – care rămâne din partea Bisericii -, ci un patronaj asupra proprietăților, ceea ce face ca Biserica să fie vulnerabilă și foarte dependentă de stat.

O altă idee importantă, care a fost detaliată de istoricul Ion Negrei într-un interviu publicat recent de ”Jurnal de Chișinău” este legată de întrebarea dacă are Mitropolia Chișinăului și Întregii Moldove dreptul să facă un demers spre autocefalie, așa cum s-a întîmplat în Ucraina.

Profesorul Negrei spune: ”Ucraina este stat independent, are o tradiție de organizare bisericească proprie. Acum asistăm la o revigorare a ceea ce a fost odinioară. În Republica Moldova lucrurile sunt absolut diferite. Chișinăul nu poate pretinde la o organizare ecleziastică de sine stătătoare. De aceea, nici nu face demersul de genul Kievului și nici nu este îndreptățit să îl facă. Pe teritoriul Republicii Moldova nu a funcționat niciodată o structură bisericească independentă recunoscută. Canonic, Basarabia a făcut parte din Mitropolia Moldovei, apoi din Biserica Ortodoxă Română. Autoritățile ecleziastice moldovenești nu au niciun temei să pretindă la dreptul de autocefalie. Conform legislației canonice (Canonul 34), fiecare enoriaș trebuie să asculte de ierarhul neamului său. Ierarhul superior al etnicilor români din Republica Moldova, din punct de vedere canonic, este patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Daniel. Structura ecleziastică numită Mitropolia Chișinăului și Întregii Moldove este necanonică, ea a fost creată de autoritatea ecleziastică rusă, ca rezultat al ocupării unei părți de teritoriu românesc”.

Cronologie

mijl. sec. XIV – Întemeierea Țării Moldovei, cuprinzând teritoriul dintre Carpații Orientali, Delta Dunării, Marea Neagră și Nistru.

1401 – Recunoașterea de către Patriarhia Ecumenică din Constantinopol a lui Iosif Mușat ca mitropolit canonic al Moldovei, cu reședința la Suceava, în timpul domniei lui Alexandru I cel Bun Mușat (1400-1432).

1564 – Mutarea scaunului mitropolitan la Iași, odată cu mutarea capitalei, în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanul (1552-1561; 1564-1568), la ordinul sultanului.

1598 – Se înființează Episcopia de Huși, cu jurisdicție și asupra ținuturilor din stânga Prutului: Cahul, Tighina, Lăpușna, Orhei, Soroca și asupra a trei târguri și 40 de sate românești din teritoriul dintre Nistru și Bug (Transnistria), în timpul domniei lui Ieremia Movilă (1595-1600).

1806-1812 – În timpul războiului cu Imperiul Otoman, Moldova este cotropită de armatele rusești, înființându-se un exarhat dependent de Biserica Ortodoxă Rusă.

noiembrie 1812 – Mitropolitul Gavril Bănulescu, stabilit în Basarabia, adresează Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse un proiect de organizare a noii eparhii.Un an mai târziu, Biserica Ortodoxă Rusă hotărăște înființarea Eparhiei Chișinăului și Hotinului, cuprinzând 712 biserici în Basarabia și 100 de biserici în Transnistria. Ucazul de aprobare din 21 august al țarului Alexandru I prevedea păstrarea „obiceiurilor locale”.

1837 – Transnistria a fost transferată noii arhidioceze a Odesei (Ucraina/Rusia).

1871 – La conducerea eparhiei Chișinăului vine Pavel (Lebedev), care a eliminat limba română din ziarul eparhiei, a introdus limba rusă ca limbă de cult și a ars cărțile de cult în limba română. Lucrurile se mai schimbă în anii ce vin, însă abia pe 13 iulie 1913, în urma ucazului țarului Nicolae II, în eparhia Chișinăului a fost permisă oficierea întregii Liturghii în limba română.

19/25 aprilie 1917 – Congresul extraordinar al clerului ținut la Chișinău a cerut dreptul la autonomie a Bisericii din Basarabia, în baza căruia să se înființeze o mitropolie românească basarabeană, cu mitropolit și episcopi aleși de congresele eparhiale ale acestei eparhii, din rândurile românilor basarabeni, iar graiul în biserici și în școli să fie cel românesc.

august 1917 – La Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse de la Moscova participă și arhiepiscopul Anastasie al Chișinăului, care este ridicat la rangul de mitropolit al Basarabiei.

27 martie 1918 – În urma hotărârii Sfatului Țării, Republica Moldovenească (care devenise independentă pe 24 ianuarie, același an) s-a unit cu România.

mai 1918 – Prin scrisoarea Patriarhului Tifon al Rusiei adresată Înalt Preasinției Sale Pimen, primatul Bisericii Ortodoxe Române, s-a acordat libertate Bisericii Basarabiei ca, prin Congresul său eparhial, să aleagă din ce Biserică Autocefală vrea să facă parte.

14 iunie 1918 – Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a destituit din funcție pe Anastasie, pentru că nu se prezenta la ședințele Sfântului Sinod, în care fusese inclus fără consimțământul său, și a delegat pe episcopul Nicodim (Munteanu) al Hușilor să conducă Arhiepiscopia Chișinăului și Hotinului.

30 decembrie 1919 – Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în alcătuirea căruia au intrat toți ierarhii provinciilor românești, întrunit în sesiune extraordinară, a luat hotărârea ca în urma realizării unirii politice a teritoriilor românești, să se realizeze și unirea bisericească într-o Biserică Autocefală.

21 februarie 1920 – Congresul general al Bisericii Basarabiei, întrunit la Chișinău, a ales pe arhiereul Gurie Botoșeneanul, vicarul Mitropoliei Moldovei și Sucevei, ca arhiepiscop. Acesta este ulterior confirmat de Sinodul BOR și de către regele Ferdinand I.

22 iunie 1922 – Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a înființat două eparhii în Basarabia: Episcopia Hotinului, cu județele Hotin, Bălți și Soroca, având reședința la Bălți, și Episcopia Cetății Albe – Ismail, cu județele Cetatea Albă, Ismail și Cahul, având reședința la Cetatea Albă. O lună mai tîrziu, Congresul extraordinar eparhial din Basarabia, întrunit la Chișinău, a repetat dorința clerului și mirenilor ca Arhiepiscopia Chișinăului să fie ridicată la treapta de mitropolie, cu denumirea de Mitropolia Basarabiei – a Moldovei dintre Prut și Nistru, iar cele două eparhii noi să rămână episcopii sufragane, legate canonic de  acest scaun.

1925 – Legea de organizare a Bisericii Ortodoxe Române. În mai, decretul nr. 1942 al regelui Ferdinand sancționează înființarea Mitropoliei Basarabiei. La acel moment în Basarabia existau 1090 biserici în care slujeau 1090 de preoți.

21 aprilie 1928 – Potrivit hotărârii Sfântului Sinod, prin Decretul Regelui Mihai I, arhiepiscopul Gurie a fost ridicat la rangul de mitropolit al Basarabiei.

1938 – În Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (Transnistria), înființată în 1924 în cadrul Ucrainei sovietice, mai funcționa o singură biserică din cele 305 existente în 1917.

iunie 1940 – După anexarea Basarabiei de către URSS, Mitropolia Basarabiei este desființată, teritoriul său intrând sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei. În toamnă, Episcopul Alexie este desemnat de patriahia Moscovei să conducă Mitropolia Basarabiei.

iunie 1941 – 1944 – Basarabia este eliberată de armata română. Patriarhia Română are din nou jurisdicție canonică asupra acestui teritoriu și Mitropolia Basarabiei este reactivată.

august 1944– Armata sovietică ocupă din nou Basarabia și Mitropolia Basarabiei își încetează activitatea. Patriarhia Moscovei îl desemnează pe Ieronim (Zaharov) ca episcop al Chișinăului și al Moldovei. În 1948 regimul sovietic închie toate mănăstirile, cu excepția celei de la Japca, și aproape 200 de biserici.Ulterior, se lichidează protopopiatele, preoții devenind angajați cu contract ai comunităților religioase.

27 august 1991– Se proclamă independența Republicii Moldova.

15 martie 1992 – La reuniunea Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Surori desfășurată la Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, Prea Fericitul Patriarh Teoctist și Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, Alexei II au discutat problema reactivării Mitropoliei Basarabiei. Pe 9 aprilie, comunicatul ședinței Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române spune: „Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu a recunoscut niciodată desființarea Mitropoliei Basarabiei, cu sediul la Chișinău şi a Mitropoliei Bucovinei, cu sediul la Cernăuţi. Patriarhia Română nu a acceptat şi nu poate accepta niciodată consecinţele nefaste ale pactului Ribbentrop-Molotov”.

14 septembrie 1992 – Adunarea Eparhială constituită la Chișinău a hotărât reactivarea Mitropoliei Basarabiei, având ca locțiitor de mitropolit pe Preasfinția Sa Episcopul Petru de Bălți, și trimiterea la București a unei delegații constituită din clerici și mireni, pentru a adresa Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române rugămintea de a fi primiți sub jurisdicția canonică a Patriarhiei Române.

19 decembrie 1992 – Actul Patriarhal și Sinodal al Patriarhiei Române privind recunoașterea reactivării Mitropoliei Basarabiei, autonomă și de stil vechi, cu reședința la Chișinău. Sfântul Sinod ia act, cu binecuvântare, de reactivare și recunoaște această mitropolie ca parte integrantă din trupul Bisericii Ortodoxe Române. Până la alegerea titularului, PS Episcopul Petru Păduraru de Bălți este recunoscut ca locțiitor de mitropolit.

17 noiembrie 1993 – Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 719 aprobă Statutul Mitropoliei Chișinăului și Moldovei și o declară „parte inseparabilă a trupului bisericesc rus”.

decembrie 1994 – Sinodul arhieresc de la Moscova hotărăște că Mitropolia Chișinăului și Moldovei este independentă în problemele interne.

1995 – Mitropolia Basarabiei cere recunoașterea sa de către guvernul Republicii Moldova. Pe 12 septembrie, Mitropolia intentează proces în instanțele moldovene pentru recunoașterea sa de către guvernul de la Chișinău.

1998 – Mitropolia Basarabiei depune plângere împotriva R. Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg.

august 2000 – Se aprobă Statutul Bisericii Ortodoxe Ruse, după care se conduce și Mitropolia Chișinăului și Moldovei.

26 septembrie 2001 – Hotărârea nr. 1008 a guvernului R. Moldova prin care aproba modificarea din Statutul Mitropoliei Chișinăului și Moldovei prin care aceasta era declarată succesoarea de drept a Mitropoliei Basarabiei din 1944.

13 decembrie 2001 – CEDO a hotărât în unanimitate că R. Moldova a încălcat, în cazul nerecunoaşterii Mitropoliei Basarabiei, art. 9 şi 13 ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului și a obligat Chișinăul să plătească Mitropoliei Basarabiei 20.000 euro despăgubire morală.

30 iulie 2002 – Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor din R. Moldova a recunoscut personalitatea juridică a Mitropoliei Basarabiei, prin Certificatul nr. 1651.

7 mai 2004 – Mitropolia Basarabiei a depus plângere la CEDO împotriva R. Moldova pentru a fi recunoscută succesoarea de drept a Mitropoliei Basarabiei din 1944, statut ce ar permite recuperarea proprietăților și bunurilor confiscate sau naționalizate de regimul sovietic.

20 august 2008 – O nouă scrisoare a ÎPS Petru către Secretariatul General al CE, Comitetul de Miniștri al CE și raportorii APCE pentru RM, în care se reclama blocarea procesului de înregistrare a comunităţilor Mitropoliei Basarabiei și refuzul Guvernului de a restitui Arhivele Mitropoliei Basarabiei confiscate de regimul sovietic, fapt care producea „dificultăți în procesul de revendicare în instanţele judecătoreşti a bunurilor bisericeşti confiscate de statul sovietic şi gestionate în prezent de Guvernul Republicii Moldova”.

Bibliografie

Patriarhia Română, Adevărul despre Mitropolia Basarabiei, Ed. Inst. Biblic și de Misiune Ortodoxă al BOR, București, 1993, p. 5-10 (Date cronologice)

Nicolae Fuștei / Institutul de Istorie al Academiei de Științe din Republica Moldova, Istoria înființării Mitropoliei Chișinăului și a Moldovei (actualmente Biserica Ortodoxă din Republica Moldova), „Biserica Ortodoxă din Moldova. Mitropolia Chișinăului și Moldovei”/http://mitropolia.md/istoric-bom/

prof. Gheorghe Badea, Scurt istoric, „Mitropolia Basarabiei și Exarhatul Plaiurilor” / http://mitropoliabasarabiei.md/scurt-istoric-de-profesorul-gheorghe-badea-ia%C8%99i

 

 

 

Sinopsis
Sinopsis

Interviu realizat de Ilie Gulca, redactor-șef adjunct al săptămânalului Jurnal de Chișinău. Cronologia a fost realizată de Marius Teja, absolvent al Facultății de Istorie a Universității din București și publicist.

SHOWHIDE Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.