Ce e posibil să se întîmple în Republica Moldova după alegerile parlamentare din 24 februarie? Scrutinul încă nu a fost validat, instanțele sunt pline cu contestații, iar scenariile privind posibile alianțe – unele mai nefirești decât altele – abundă. Așadar, multe incertitudini, multă agitație. Se poate spera că alegerile vor aduce o dorită renaștere a societății moldovenești? La aceste întrebări, Angela Grămadă, președinta Asociației ”Experți pentru securitate și afaceri globale”, ESGA, oferă mai curînd un răspuns sceptic
Rezumat al principalelor idei
# Pe podiumul alegerilor parlamentare din Republica Moldova, locul de mare perdant îi revine Partidului Socialiștilor, deoarece acesta a mizat pe un scor pe care nu l-a obținut, de circa 40% din voturi, care i-ar conferit poziția de negociator al viitoarei formule guvernamentale. În schimb, marele câștigător este Partidul Democrat, care a reușit să valorifice optim resursele administrative și financiare pe care le-a avut la dispoziție, precum și să profite de noul sistem electoral mixt, obținând astfel în circumscripții cel mai mare număr de mandate.
# Recentele alegeri au adus două surprize: una este scorul mare, de 26%, cu care Blocul Electoral ACUM va accede în Parlament, iar cealaltă este faptul că în viitorul legislativ nu se vor mai regăsi Partidul Comuniștilor și Partidul Liberal (n.n. – formațiuni care promovau agende politice diametral opuse, situate aproximativ la extremitățile spectrului electoral din Republica Moldova). Electoratul cu orientare pro-unionistă, care, de regulă, vota cu Partidul Liberal, a migrat în majoritate către Blocul ACUM, dar o parte a optat pentru Partidul Democrat.
# Sunt nerealiste scenariile privind alierea Blocului ACUM cu oricare dintre celelalte două partide mari, PSRM sau PD, iar cel mai probabil formațiunea condusă de Maia Sandu și Andrei Năstase își va asuma rolul de opoziție parlamentară. Dincolo de asta, la Chișinău dezbaterea principală e, de fapt, dacă o astfel de alianță ar fi oportună pentru Republica Moldova. În plus, există temerea că Blocul ACUM “nu va fi capabil să negocieze” sau nu va vota “anumite proiecte bune” ce vor fi propuse de către celelalte partide, situație de natură să genereze “unele sensibilități” pe care cetățenii să nu le dorească, de fapt.
# Vlad Plahotniuc, președintele PD, urmărește mai multe obiective: în primul rând, să se legitimeze în fața electoratului, aceasta fiind mai degrabă o dorință personală, întrucât a fost mult timp cel mai nepopular politician din Republica Moldova, având chiar o cotă negativă de încredere. În al doilea rând, vizează să-și mențină partidul la guvernare și să controleze, de fapt, formula în care va fi exercitată puterea executivă. Subsecvent celui de-al doilea obiectiv, dorește să diminueze imaginea publică a PSRM și, implicit, rolul pe care electoratul îl atribuie acestui partid la nivel guvernamental.
# Igor Dodon, președintele în exercițiu al Republicii Moldova, a acumulat mult prea multe frustrări și nu a reușit să se impună în fața alegătorilor, ceea ce i-a creat, însă, imaginea unui politician care știe ce vrea și poate să devină agresiv. Probabil, intenționează să câștige un al doilea mandat, dar se lovește de strategia aplicată împotriva sa de Partidul Democrat, strategie în centrul căreia se află erodarea imaginii publice pe care o are politicianul Igor Dodon, mai ales prin expunerea acestuia ca reprezentant la Chișinău al intereselor Moscovei.
# Publicul a înțeles că, tot din cauza frustrărilor, Igor Dodon poate deveni un personaj imprevizibil, care dorește să se impună și să arate că e un președinte puternic, pe modelul de inspirație al lui Vladimir Putin. Ca reacție la atacurile Partidului Democrat, el a încercat să mute acele linii roșii care existau anterior în politica de la Chișinău, dar acțiunile pe care le-a întreprins s-au soldat cu o pierdere de popularitate tocmai în rândul propriului electorat. În esență, el și-a dezamăgit alegătorii, iar această tendință a apărut cu un an înainte de alegeri și a avut drept consecință scăderea cotei electorale a PSRM.
# Igor Dodon și-a manifestat agresivitatea îndeosebi prin declarații la adresa adversarilor politici, dar și pe direcția presei independente de la Chișinău, căreia i-a obstrucționat accesul la conferințele pe care le-a organizat. De asemenea, nu a informat publicul cu privire la conținutul întâlnirilor realizate în calitate de Președinte, majoritatea desfășurate la Moscova.
# O necunoscută a rămas și inițiativa președintelui moldovean de a prezenta la Conferința de Securitate de la Munchen, dar și la Moscova, un plan propriu de reglementare a conflictului transnistrean. Igor Dodon nu a prezentat public niciun document în acest sens, astfel că nu se știe “cât de mult a cedat” în raport cu autoritățile de la Tiraspol și cât de periculoasă e situația generată de acțiunile sale. În urmă cu două săptămâni, Vlad Lupan, fostul ambasador al Republicii Moldova la ONU, a publicat o variantă a respectivului plan propus de Igor Dodon, din care reiese că “lucrurile arată destul de rău”. Din fericire, rezultatul alegerilor parlamentare limitează semnificativ capacitatea lui Igor Dodon de a pune în aplicare acest plan, întrucât scorul obținut de PSRM nu-i permite să impună viitoarea formulă de guvernare.
# Partidul Democrat are mai multe atuuri, comparativ cu PSRM: are resurse financiare și resurse media proprii, are experiență în negocierea de echipe guvernamentale și în context parlamentar, dispune de mulți oameni bine pregătiți și își permite consilieri foarte buni. Nu îl ultimul rând, Partidul Democrat este cel care “a permis participarea” la alegeri a Partidului “Șor”, tocmai pentru “a fura din electoratul socialiștilor”. Președintele acestui mic partid, Ilan Șor, nu este în postura de a cere ceva în schimbul susținerii sale, fiind șantajabil cu dosarul penal pe care îl are și în care a fost condamnat, în primă instanță, la șapte ani de închisoare. În consecință, partidul său va fi instrumentul politic pe care îl va folosi Partidul Democrat pentru a negocia formarea viitorului guvern de la Chișinău.
# Arhitectura statului moldovean este de republică parlamentară, ceea ce înseamnă că premierul este primul om în stat, nu președintele. Prin urmare, bugetul țării este gestionat de către primul ministru, funcție care i-a aparținut până acum Partidului Democrat și pe care acesta o vizează în continuare, pentru a-și menține controlul asupra resurselor administrative aferente. Aceasta componentă a jucat un rol important în faptul că PD a reușit cel mai bine să obțină voturi în zonele de provincie, știind să-și atragă susținere din partea actorilor sociali locali.
# Blocul ACUM va avea la dispoziție patru resurse: dreptul la inițiativă legislativă, accesul la tribuna Parlamentului și posibilitatea să monitorizeze procesele normative, putând astfel să-și orienteze actul de comunicare publică și să informeze cetățenii cu privire la eventuale nereguli. Totodată, legislația privitoare la finanțarea partidelor politice îi conferă dreptul de a beneficia, pentru prima oară, de fonduri din bugetul de stat. Pe de altă parte, liderii acestei formațiuni trebuie să învețe cum să convingă ceilalți membri ai Parlamentului atunci când vor avea proiecte legislative ce merită a fi susținute. Trebuie să depășească atitudinile și comportamentul de societate civilă, respectiv să își asume rolul de legiuitor și faptul că cetățenii i-au ales să îi reprezinte.
# Din declarațiile publice pe care le-au făcut Maia Sandu și Andrei Năstase, reiese clar faptul că Blocul ACUM respinge orice colaborare atât cu PSRM, cât și cu PD, deoarece nu vor să își dezamăgească electoratul. Dar, același electorat are așteptări în privința capacității blocului ACUM de a genera proiecte pentru Republica Moldova sau de a susține inițiative bune avansate de către oponenții politici. Dacă liderii formațiunii nu vor înțelege asta, există riscul pierderii încrederii pe care alegătorii o au investit-o în ei. Trebuie să discearnă între ce e bine și ce e rău pentru Republica Moldova, nu să se dedice propriilor priorități politice, deoarece pot deveni vulnerabili în fața electoratului lor. Impasul poate fi depășit prin adaptarea, pas cu pas, a actului de comunicare.
# În campania electorală premergătoare scrutinului, liderii Blocului ACUM au arătat că au și-au îmbunătățit mult comunicarea pe rețelele de socializare, beneficiind în acest sens de sprijinul multor tineri. Marele minus pe care l-a avut formațiunea a fost că reprezentanții săi au ajuns târziu în localitățile de provincie, de exemplu în partea de sud a țării cu numai două săptămâni înainte de scrutin.
# Participarea scăzută a tinerilor la vot se explică prin faptul că mare parte din ei sunt plecați peste hotare și nu și-au înnoit actele de identitate, iar cadrul legislativ în care s-a derulat recentul scrutin a interzis accesul la urne cu pașapoarte expirate. Pe de altă parte, electoratul de vârsta a treia este mult mai disciplinat, orientarea sa fiind, de obicei, de stânga sau de centru-stânga.
# „Republica Moldova este în continuare o țară patriarhală”, în care “femeile nu vor vota pentru femei”: sondajele electorale realizate încă din anul 2016 – când Maia Sandu a candidat pentru funcția de președinte – au identificat predispoziția alegătorilor moldoveni pentru a vota candidați de sex masculin, inclusiv de către electoratul feminin, care este majoritar, sub aspect demografic. Acest specific este valabil și astăzi. Prin urmare, la nivel național, femeile care candidează la alegeri se regăsesc în partea a doua a listelor electorale propuse de partide – legislația Republicii Moldova prevede includerea acestora în oferta electorală, dar nu indică și unde anume în ierarhia candidaților.
# În Republica Moldova, urmează o perioadă destul de lungă de incertitudine, deși ar fi de dorit soluționare ei rapidă, având în vedere că se prefigurează o serie de probleme macroeconomice. Vor trebui găsite resurse pentru a se onora promisiunile cu caracter social pe care le-au făcut partidele câștigătoare la scrutin, așa cum este cazul Partidului Democrat. Mai mult, în cursul anului curent vor avea loc și alegeri locale generale, iar peste doi ani se va organiza un nou scrutin prezidențial – miza este mare pentru toate partidele, sens în care acestea au nevoie de o perioadă de reevaluare a propriilor resurse și a propriilor candidați.
# Este utilă o intensificare a dialogului între Republica Moldova și România, pe toate palierele relației bilaterale: parlamentar, guvernamental etc. În preajma recentelor alegeri, Bucureștiul a avut un discurs precaut, nedorind să pară că se poziționează în favoarea vreunuia dintre partidele înscrise în cursă. Rațiunea acestei atitudini a fost că aceea că rezultatele scrutinului erau imprevizibile, după cum și în perioada următoare evoluțiile de la Chișinău sunt impredictibile. A trebuit să se țină cont și că legislația moldovenească nu permite imixtiuni din afara țării în campania electorală, astfel orice politician care ar fi apărut în spațiul public cu un susținător străin, de la București sau de la Bruxelles, ar fi avut de suferit, așa cum s-a întâmplat cu Andrei Năstase când a candidat pentru funcția de Primar al Chișinăului.
