#Alegeri Ucraina 2019. Pe ultima turnantă

Mai este doar o săptămână până la alegerea unui nou președinte în Ucraina. Care sunt perspectivele?
Foto: Tina Hartung / Unsplash

#

Duminică 14 aprilie ar fi trebuit să fie ”marea întâlnire” dintre cei doi candidați la funcția de șef al statului. Gândită să aibă loc în incinta Stadionului Olimpic din Kiev, cel mai mare din țară, întâlnirea nu a mai avut loc de fapt, deoarece pe scena cu două pupitre de pe stadion s-a prezentat doar actualul președinte, Petro Poroșenko, în timp ce rivalul său, actorul Volodymyr Zelenski, a lipsit, motivând că dezbaterea ar fi trebuit să aibă loc mai târziu, respectiv pe 19 aprilie.

Întâlnirea ratată este doar ultimul act dintr-o campanie electorală caracterizată de numeroase incidente și dispute, plus alte lucruri mai puțin obișnuite la acest nivel (spre exemplu, ambii candidați au trecut teste de depistare a drogurilor și alcoolului în organism, pentru a arăta că sunt curați).

#

Volodymyr Zelenski a fost doar aparent surprinzător câștigător al primului tur al alegerilor prezindențiale din Ucraina. Atunci, el a obținut 30,24% din voturi (fiind preferatul a 5.713.825 de alegători), aproape dublu față de Petro Poroşenko – 15,95% (3.14.523 de voturi).

Cei doi candidați au ”interpretat” roluri diferite în campanie. În timp ce P. Poroşenko, 53 ani, s-a prezentat drept un adversar al Rusiei lui Vladimir Putin (vezi aici, aici, aici și aici principalele inițiative legate de apropierea de UE și NATO, pentru crearea unei biserici naționale, asigurarea securității energetice prin cumpărarea de gaze naturale în Europa, ridicarea vizelor pentru călătoriile în spațiul comunitar) V. Zelenski, 41 ani, şi-a desfăşurat campania în special prin reţelele de socializare, sporindu-și popularitatea pe criticile aduse ritmului lent al reformelor şi ineficienţa luptei anticorupţie.

În ciuda îndoielilor criticilor privind capacitatea sa de a guverna și a neclarității programului său, Zelenskiy, acest candidat atipic, a cărui experiență politică se limitează la interpretarea rolului unui profesor de istorie devenit subit președinte într-un serial de televiziune, a beneficiat din plin de respingerea elitelor de către populație, tendință mondială de fapt, dar puternică și în Ucraina, mai ales după ultimii ani, plini de dificultăți economice și scandaluri de corupție.

De fapt, votul pentru Volodymyr Zelenski este un vot împotriva elitei politice actuale. După două momente cu un grad ridicat de violență, care au dus la schimbări majore în regimul politic (vezi ”Revoluția orange” din 2004-05 și ”Revoluția demnității / EuroMaidanul” de zece ani mai târziu), ucrainenii au făcut o altfel de revoluție – pașnică, de data asta – la vot.

#

Profitând de continua scădere a încrederii publice în instituțiile clasice (ex: sondajele arată că doar 23% dintre cetățeni au încredere în instituția șefului statului, 19% – în guvern, 12% – în parlament și respectiv sistemul judiciar), V. Zelenski a preferat să se prezinte drept un chip nou, un politician atipic, care nu face promisiuni și nici nu ține speech-uri clasice. Printre altele, Zelenski nu a avut un program politic, el invitând oamenii să îi trimită propuneri de idei și soluții care să fie incluse în viitoarea sa agendă politică.

El a atras atât publicul dezamăgit de instabilitatea crescândă și de lipsa reformelor reale cât și electoratul (aflat preponderent în estul și sudul țării) care nu agreează pe deplin ”ucrainizarea” spațiului public și puternica retorică anti-rusă promovate de Poroșenko. Acest din urmă public, în ciuda conflictului din Donbas și a anexării peninsulei Crimeea de către Rusia, nu se consideră mai puțin patriot, rămânând totodată atașat culturii și limbii ruse (pentru mai multe detalii vezi raportul OSW, de unde am preluat informațiile de mai sus).

#

Majoritatea analiștilor îl văd pe Volodymyr Zelenski drept favorit să devină noul președinte al Ucrainei. Va fi, probabil, o nouă victorie a unui candidat anti-establishment, care a știut să speculeze, adaptate la realitatea locală, motive de nemulțumire tot mai vizibile în lumea de azi: sărăcia,  insecuritatea, birocratizarea excesivă, globalizarea exorbitantă și migrația scăpată de sub control, relativizarea reperelor morale, discriminarea pozitivă, corectitudinea politică impusă ca un nou tip de cenzură. Toate acestea trezesc nemulțumirea celor mulți și marginalizați, obligându-i să caute soluții electorale dincolo de clasa politică tradițională în care nu mai au încredere.

Însă, după cum arată Angela Grămadă în raportul ESGA intitulat ”Alegeri prezidențiale. Reflecții înainte de turul II”, ” dacă nu devine un președinte real în maxim șase luni, în cazul în care (Zelenski – n.e.) obține victoria în turul II, atunci el va fi cel care va trebui să caute opțiuni de retragere din viața politică înainte de a i se finaliza mandatul.Mai mult, el trebuie să convingă publicul că este independent, că nu va promova interesele economice ale unor oponenți ai actualei puteri”.

În plus, conform unui raport al Carnegie – Moscow Center, Poroșenko a pierdut deja sprijinul ”baronilor locali”, mai exact al guvernatorilor regiunilor ucrainene și al primarilor marilor orașe, majoritatea acestora încercând deja să se ”împrietenească” cu cercul de putere reprezentat de Zelenski și apropiați ai acestuia, într-o încercare de a-și salva posturile.

Oricum, pe termen scurt, consideră Grămadă, nu vor fi schimbări imediate în Ucraina, asta și pentru că Kievul va intra în febra alegerilor parlamentare, care se anunță chiar mai dure decât prezidențialele. Pe termen ceva mai lung, însă, ”Ucraina ar putea să intre în ”cercul vicios al dezamăgirii” și să preia ”bunele practici” care domină societatea moldovenească în ultimii ani, adică să emigreze mai mult decât până acum, fiind condusă de sentimentul ”am făcut tot ce s-a putut face”.

Sinopsis
Marian Chiriac / Sinopsis

Informație și analiză din regiunea țărilor riverane Mării Negre și a Balcanilor.

SHOWHIDE Comment (1)

Leave a Reply

Your email address will not be published.