Marea paradă militară a Serbiei

În mod tradițional, parada armatei sârbești  ar fi trebuit să aibă loc în martie, când s-au împlinit 20 de ani de la atacurile aeriene ale NATO în Serbia. Numai că anul acesta, parada a fost legată de ”Ziua Victoriei”, numai că de fapt realitatea e alta. Un comentariu de Andrei Ivanji pentru Deutsche Welle.
Foto: EPA-EFE

În vestul Europei, Ziua Eliberării se sărbătoreşte pe 8 mai. Estul celebrează Ziua Victoriei pe 9 mai. Diferenţa de dată are raţiuni istorice. Serbia, însă, a serbat în acest an evenimentul vineri, pe 10 mai, când în oraşul Niš a avut loc o paradă militară pentru a marca aniversarea capitulării Germaniei naziste, sub deviza „Apărarea libertăţii”.

Cotidianul „Danas”, unul din puţinele ziare critice din Serbia, a încercat să identifice o motivaţie istorică pentru amânarea serbării, dar a constatat doar că pe 10 mai este Ziua Internaţională a Exerciţiilor Fizice. Este, de asemenea, pentru a oferi un alt exemplu, Ziua internaţională a Monty Python Status.

Autorităţile de la Belgrad nu au oferit nicio explicaţie pentru amânarea paradei militare, dar există una foarte plauzibilă şi care nu este nostimă deloc. Poate corespunde numai standardelor umoristice ale trupei satirice britanice Monty Python´s Flying Circus. Pe 9 mai, preşedintele Serbiei, Aleksandar Vučić, a luat parte la o conferinţă regională desfăşurată la Tirana, astfel că evenimentul central prilejuit de Ziua Victoriei a fost adaptat agendei sale.

Parada ar fi trebuit, după amânare, să dea impresia că este inspirată de valorile europene antifasciste. Dar s-a dovedit a fi o demonstraţie de forţă, în slujba extinderii cultului personalităţii preşedintelui şi comandantului suprem. Prezenţa lui Vučić a fost considerată mai importantă decât respectul față de istorie.

Foto: EPA-EFE
Atacurile aeriene ale NATO

Iar istoria recentă atârnă ca un blestem asupra Serbiei, țară candidată la UE. Anterior, marea paradă militară fusese programată pentru ziua de 24 martie, când s-au împlinit 20 de ani de la debutul atacurilor aeriene ale NATO asupra Serbiei și Muntenegrului, care au durat aproape trei luni.

Chiar și pentru Serbia, pentru al cărei șpagat între dragostea față de Rusia și Vladimir Putin, pe de-o parte, și apropierea pragmatică de Uniunea Europeană pe de alta, vestul manifestă (în continuare) înţelegere, ar fi fost prea mult, după cum s-a avertizat de la Washington şi Bruxelles.

Parada în acea zi ar fi putut fi interpretată ca un zăngănit de arme, măcar ca o provocare faţă de NATO, căreia nu-i place să i se amintească motivaţia extrem de dubioasă şi efectele acelor atacuri aeriene asupra Serbiei. Vučić a cedat şi a legat parada militară de Ziua Victoriei. Mă rog, de ziua de după Ziua Victoriei.

Totuşi, parada a fost prilejuită şi de împlinirea a 20 de ani de la debutul atacurilor NATO, după cum a amintit pentru orice eventualitate tabloidul „Večernje novosti”, apropiat regimului de la Belgrad.

Sub semnul Rusiei

Parada militară de la Niš a fost un exemplu grăitor pentru încercările conducerii statului sârb de a depăşi dihotomia politico-istorică în care a manevrat ţara.

Pe de-o parte, preşedintele Vučić asigură că aderarea Serbiei la UE este prioritatea de politică extrenă a ţării, dar pe de alta, „starurile” paradei militare de la Niš au fost avioanele ruseşti de vânătoare MIG29, elicopterele ruseşti de luptă MI-35 şi tancurile ruseşti T-72. Unele din acestea au fost cumpărate, altele au fost primite cadou din partea Federaţiei Ruse.

Foto: EPA-EFE

În plus, mass media din Serbia, încolonată în spatele guvernului, desfăşoară sistematic de ani buni o campanie anti-occidentală, iar primăvara în care se comemorează în Serbia 20 de ani de la „Agresiunea NATO” şi de la „Crimele de război ale NATO”, este parcă special făcută pentru asta.

Din perspectiva Belgradului, NATO a bombardat Serbia doar pentru a-i răpi provincia Kosovo, leagănul şi inima poporului sârb. La Belgrad se subliniază însă că Serbia nu va recunoaşte niciodată, în nicio împrejurare, independenţa Kosovo, şi va bloca cu sprijinul Rusiei, oriunde va putea, admiterea Kosovo în organizaţii internaţionale.

Demonstraţie de forţă şi cult al personalităţii

Parada militară a armatei sârbe din 10 mai, la care au luat parte aproximativ 4.000 de soldaţi şi poliţişti şi a fost prezentată o tehnică de luptă compusă din 400 de tancuri şi vehicule militare plus 40 de aeronave de luptă, a fost în esenţă o demonstraţie de forţă menită să-l glorifice pe preşedintele Aleksandar Vučić şi să arate cât de departe a ajuns Serbia sub conducerea sa.

Cu valorile antifasciste pe care se întemeiază UE, de care se aminteşte în mod normal de Ziua Victoriei, această paradă nu a avut mai nimic în comun. Nici logica internă a paradei militare sârbe, care ar fi trebuit să demonstreze puterea armatei moderne sârbe, bazată pe tehnica de război rusească, nu se susţine de la un capăt la altul.

Potrivit Constituţiei Serbiei, armata ar trebui să apere integritatea teritorială a ţării. Şi dat fiind că, din perspectiva Serbiei, provincia Kosovo a fost ocupată temporar de „terorişti albanezi”, armata ar trebui, de fapt, potrivit legii fundamentale, să intervină în Kosovo. Şi fiindcă nici nu poate fi vorba de aşa ceva, se naşte întrebarea: de ce se înarmează Serbia cu arme ruseşti? În aşteptarea unor vremuri mai prielnice?

Foto: EPA-EFE

Chiar dacă în Serbia nu se constată o penurie de grandomanie, îndepărtarea de realitate îşi cunoaşte totuși limitele. Scopul paradei militare de la Niš a fost glorificarea unui om care s-a plasat deasupra Parlamentului şi guvernului, adică a lui Aleksandar Vučić.

Poporului i s-au transmis următoarele: Serbia este puternică, a renăscut din punct de vedere militar și este respectată la nivel internațional. Țara se află undeva între est și vest, este măreață și există speranță într-o viață mai bună.

Sinopsis
Andrej Ivanji / DW

Jurnalistul sârb Andrej Ivanji s-a născut la Belgrad. Este redactor al revistei sârbeşti „Vreme” şi corespondent al ziarului taz şi al postului tv MDR din Germania

SHOWHIDE Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.