Un reportaj despre ”cum au votat basarabenii prin arșiță și cozi infernale pentru bucățica lor de Europa”. Plus datele statistice
„Băsescu ne-a făcut viața mai bună prin acordarea cetățeniilor”, „George Simion este un băiat care s-a bătut pentru Barasabia” sau „PNL s-a implicat mereu și ne-a ajutat la Bruxelles, ei sunt cu ACUM”, au fost unele dintre enunțurile pe care cele câteva sute de basarabeni le-au rostit ca-ntre megieși, duminică 26 mai, la o coadă de zeci de metri pe o temperatură de 30 de grade, în fața Ambasadei României de la Chișinău.
Câteva zeci de mii de cetățeni ai R. Moldova, care dețin acte românești valabile, și-au exprimat votul în această duminică înfruntând temperaturi ridicate și oboseala aferentă, se arată într-un reportaj de Mădălin Necșuțu publicat de Karadeniz Press.
Pentru Mihai Olaru din Strășeni, de 28 ani, sudor de meserie, primirea cetățeniei a însemnat o viață mai bună în Germania.
Rumen la față, cu început de calviție și ochelari de soare, tânărul depănează amintiri cu „nea Ion”, compozitor și muzician de muzică populară la nunți, botezuri și cumetrii, despre cum este viața de „gasterbaiter”. „Am câștigat bani buni și am putut să merg să lucrez civilizat. Am lucrat înainte și la Moscova, dar condițiile din Europa nu se compară”, spune el.
Ca mai toți basarabenii, îl are la suflet pe Traian Băsescu, fostul președinte al României care a pedalat constant în ultimii ani pe tema unionistă, dar care a și creat controverse legate de exploatarea votului din stânga Prutului.
„Trebuie să îi mulțumim!”, spune Mihai, care mai prezicează totuși că nu este tocmai unionist, după care ia în brațe tema președintelui Igor Dodon, moștenită de Vladimir Voronin, a „vițelului blând cu două mame”. „Noi trebuie să ne înțelegem și cu Vestul și cu Estul, dar să rămânem independenți”, spune el încercând să își amintească ca argumentul anul Războiului de pe Nistru.
Acest paradox al „vițelului blând” și al șovăirii politice a fost mereu exploatat de toată clasa politică din Republica Moldova și a creat senzația unei de stări de „in limbo” în perspectiva orientării acestei palme de pământ.
Reduta votului
La coadă timpul trece lent. Încet-încet durerile de picioare și spate își fac inevitabil apariția. Două doamne de vârsta a treia, cu gambele umflate, șterg gardul Ambasadei României la Chișinău și se așează pentru a se mai odihni un pic. Totuși, nimeni nu renunță.
Tinerii părinți cu copii în brațe sunt lăsați cu prioritate în față. „Treceți doamnă, nu mai contează 5-10 minute în plus”, spun cu amabiltate oamenii din coadă.
Se intră câte cinci persoane. Ies tot atâția. Carabinierul de la poartă își face conștiincios datoria și comunică prin mesaje telefonice când și la câți anume trebuie să dea drumul înautru. Sincronul merge perfect, mai ceva ca la patinaj artistic.
„Toată lumea se „grămădește” la Ambasadă și la Consulat. Aici sunt vreo 200 de oameni”, spune el uitându-se în zare peste coada ce crește simțitor. „Mai bine ați fi mers și la Ambasada Poloniei, de exemplu. Acolo sunt 20 de oameni”, adaugă el. Acum e prea târziu pentru cei ajunși în față istoviți de circa trei ore de așteptare.
Se intră pe poartă și toată lumea este fericită că așteptarea lor a dat roade. Înauntru, comisia de supraveghere a alegerilor muncește fără întrerupere. Unii fac recepția și înregistrează votanții, alții dau ștampile și buletine. Se lucrează la foc continuu. Toate rotițele mecanismului merg ca unse.
„Nu aveți voie să faceți poze înăuntru”, strigă un angajat al Ambasadei. „Dar sunt jurnalist și trebuie să-mi ilustrez materialul”, îi răspund. Îmi argumentează că trebuia să mă acreditez înainte. Îi răspund rapid că atunci nu aș mai fi stat trei ore și ceva minute bune „trecute fix” și aș fi fluturat legitimația din dotare ca să sar rândul, dar că nici asta nu mi se pare tocmai corect pentru că am votat și eu ca un cetățean responsabil al polis-ului. Cedez, îmi cer scuze, dar rămân cu pozele. Evident.
Un pic de suflu european
Ies cu „cârdul meu” de cinci înapoi pe ușa ambasadei cu sentimentul bucuriei că basarabenii fac coadă ca să simtă democrația europeană și alegerile libere. Sentimentul este cu atât mai plăcut cu cât Republica Moldova este de ani buni un stat aflat în campanie electorală permanentă, una cu numeroase accente belicoase.
O gâlceavă permanentă din care cetățenii nu-și mai revin niciodată. Mai mult, alegerile europarlamentare au fost astăzi pentru basarabeni un exercițiu democratic prin care s-au alăturat și ei nu numai acte, concetățenilor marii Europe.
De data aceasta, fără „magazine sociale” care se închid după alegeri sau autocare cu votanți-voiajori cu simbrie. La final de zi, atmosfera din fața Ambasadei pentru cei care ieșeau de la urne aducea mai degrabă cu versurile celebrei piese „Wind of Change”.
„Venim și la prezidențiale în iarnă”, spun doi tineri, în timp ce se deplasează cu un zâmbet satisfacut spre stația de autobuz dintre cârciuma „Eli Pili” și Ambasada României, de pe strada București din Chișinău. Poate Moldova mai are într-adevăr viitor, dar numai așa!
Cum s-a votat
La secțiile de votare din Moldova au participat 37.888 alegători. Alte câteva mii n-au reușit să voteze.În țară au fost deschise 36 de secții de votare. Din cei 37.888 alegători, cei mai mulți au votat în Chișinău (aici au fost deschise cele mai multe secții de votare). Bărbații au fost mai mulți – 19.304 alegători. Cei mai activi au fost cei cu vârsta între 45 și 64 ani.
Distribuția voturilor a fost următoarea:
1. PNL – 13610 voturi
2. PMP – 10986 voturi
3. 2020 USR/PLUS – 3562 voturi
4. PSD – 3239 voturi
5. George Simion – 2146 voturi
6. Pro România – 1530 voturi
Restul candidaților au luat sub 500 de voturi.
