Bun venit, dragi oaspeți…

Pare cool să mergi să vizitezi RM. Vreți câteva motive pentru a face asta?
Ilustrație de Valeriu Curtu (fragment)

Trebuie să încep cu o mărturisire: fac parte dintre cei aproximativ 99 la sută dintre români care nu au călcat vreodată în țara vecină și ”soră” (am pus ghilimele, pentru că așa se spune adesea).

Pentru început, o spun sincer, am ceva dubii despre cum să denumesc această țară. Să îi zic Basarabia, așa cum am învățat de la părinții și bunicii mei și așa cum îi spun mulți dintre români? Denumirea nu e totuși chiar exactă, pentru că dpdv istoric și teritorial Basarabia diferă de actualul stat independent.

Să îi zic Moldova? Nu aș crea oarece confuzie, gândindu-mă că și partea de est a României poartă exact același nume?

Să îi zic Republica Moldova, așa cum e denumirea oficială și cum deja a cam intrat în limbajul curent dincolo de Prut? (partea asta e adăugată de editor, care zice că așa e – n.a). E cam lung și oficial…

Sau să fie pur și simplu RM, cum am văzut deja că se poartă în presă (citită online) sau în discuțiile de pe diferite forumuri? (pentru documentare m-am abonat la câteva dintre acestea și, ca să citez o expresie locală, a fost tare ciotka).

Eu optez pentru RM. Haideți la drum, așadar. Haideți să vedem cum se vede RM, cel puțin dintr-o perspectivă virtuală.

Game of Thrones băștinaș

Desigur, e banal să vă spun că recent HBO a lansat ultimul episod din Game of Thrones și că părerile despre ultimul sezon sunt împărțite etc, etc… Dar v-ar plăcea să vedeți cum cum ar fi fost ca GoT să fi fost filmat în RM? Cum e să propui o tradiție națională – desigur, cu referire la Ștefan cel Mare, fie el doar statuie, obligatoriile cetăți de la Bender sau Soroca, Sala cu Orgă etc – și să îi dai un suflu medieval din Westeros, spre exemplu? Iată mai jos perspectiva celor de la studioul video Tagme.

Dodon the King 

Ca să rămânem la comparația cu GoT… Acolo, după cum știți, sunt mai mulți regi, aflați adesea în competiție directă. Niciunul dintre ei nu pare însă atât de puternic precum ”regele” din RM, pe numele său Igor Dodon. King Dodon.

Care e puternic nu doar pentru că toți iau notițe când vorbesc cu el (vezi imaginea alăturată), ci și pentru că la porunca lui chiar se întâmplă lucruri: ”prezentarea Moldovei ca destinație turistică pentru oaspeții țării noastre, familiarizarea cu tradițiile moldovenești, cu locurile pitorești, precum și (…) crearea unui număr important de materiale televizate despre țara noastră care vor fi difuzate la posturile de televiziune din diferite state”.[/big]

Iar lucrul acesta chiar s-a întâmplat și nu oriunde. Recent, televiziunea rusească Первый канал a difuzat, în cadrul unul show de televiziune de călătorii, un film de promovare a Moldovei ca țară turistică. Eu zic că le-a ieșit.

Primele cinci minute din film sunt despre palatul prezidențial (mare, dar nu se compară cu Casa Poporului de la noi) și Igor the King, apoi vedem cum o doamnă cam fanată, dar tare fâșneață – realizatoarea Natalia Barbie – se îndoapă cu mâncare și admiră dansuri populare, apoi vizitează casa lui Pușkin de la Chișinău și ulterior – probabil pentru a scăpa de calorii – se plimbă cu un triciclu printr-un parc, vizitează piața de vechituri (sau artă?) din centrul orașului, pentru ca în cele din urmă să își pună o cușmă pe cap doar pentru a putea vorbi și bea un pahar de vin cu băieții de la Zdob și Zdub.

Chel și falimentar

Așa se descrie un vlogger britanic care – spre deosebire de Natalia de mai sus – a decis să abordeze o cu totul altă perspectivă asupra RM. Nu s-a întâlnit cu președintele sau cu altfel de VIP-uri, nu a dormit la hoteluri scumpe, ci, petrecând o lună în RM, a decis să afle un răspuns la întrebarea: de ce țara e vizitată de atât de puțin turiști.

Răspunsul său e tranșant, iar imaginile folosite pentru ilustrare sunt sumbre, în tușe groase: „Moldova este cea mai puțin vizitată țară din Europa. Așa am decis să vizitez capitala Chișinău să văd de ce… Nu a durat mult timp până am găsit răspunsul. Corupții și furturile politicienilor au dus la aceste rezultate: trotuare în stare deplorabilă și clădiri abandonate în drumul localnicilor care primesc o pensie de 40 de euro”, a scris vloggerul în descrierea video-ului.

Englezul a fost în pasajul subteran semi-distrus de lângă Academia de Științe, în centrul Chișinăului, apoi a trecut pe lângă hotelul „Național” lăsat în paragină, a vizitat și observatorul astronomic părăsit. La fel, s-a plimbat pe bulevardul Dacia de la Botanica, unde a studiat bannerele candidaților la alegerile parlamentare.”Dacă eu mi-aș fi furat țara așa cum au făcut-o politicienii din țara asta, mi-ar fi rușine să-mi arăt fața”, mai zice englezul.

„Corupția și anii de hoție au dus la acest rezultat – trotuare distruse și clădiri părăsite”. El a fost impresionat de amabilitatea localnicilor, ale căror pensii nu depășesc 40 de euro.

Într-un film ulterior, vloggerul pornește spre Ratuș, un sat uitat de lume din centrul țării, la vreo 75 km de Chișinău. E o ocazie pentru el de a descoperi o lume decrepită, (aparent) tristă, de a se plimba cu o Lada fabricată în 1987 pe drumuri extrem de proaste, de a descoperi vestigii ale lumii sovietice, de a vizita o alimentară și o biserică. Altfel, spune despre oameni că sunt „foarte buni, politicoși. Asta e cel mai important. Eu îi respect”.

Filmele vloggerului britanic – difuzate luna trecută – au generat nu doar multe vizualizări, ci și reacții de nemulțumire în RM, mulți considerând că imaginile sale sunt prea stereotipe, negativ stereotipe desigur. Ba chiar un grup de moldoveni din Marea Britanie a decis să-i răspundă printr-un eveniment inedit, lansând o invitație, tuturor celor interesați, de a participa la un „wine tour in Moldova”, pe la cele mai faimose vinării din țară (care sunt multe și bine dotate, e drept).

În fine, am zis și eu să verific spusele vloggerului britanic și nu am putut să nu îi dau dreptate. RM rămâne o țară puțin-puțin-puțin atractivă pentru turiștii străini, datele oficiale arătând că în primele trei luni ale acestui an numai 1800 de excursioniști au vizitat țara, cei mai mulți fiind din România, Ucraina și Rusia.

Altfel, Moldova e o destinație ieftină, în care – conform site-ului de călătorii rusesc Skyscanner – bugetul zilnic pentru două persoane e de cel mult 70 de dolari: 25 pentru cazare, tot atât pentru masa, restul pentru transport și divertisment. ”În Moldova, turiștii pot petrece una dintre cele mai frumoase vacanțe întrucât moldovenii știu cum să se distreze”, se arată în prezentare.

”Calm”, ”în mijlocul pustietății”

Am încercat să îmi formez o opinie și despre Chișinău, capitala RM. Am lăsat deoparte chestiile la care se uită majoritatea turiștilor (când a fost înființat orașul, câți locuitori are, care e programul muzeelor etc) și am luat la puricat relatările scrise sau video cele mai recente. Nu au fost prea multe.

Am constatat însă că majoritatea celor care povestesc sunt bărbați, care prezintă Chișinăul ca pe un loc cu preţuri mici (mai ales la vinuri), cu fete frumoase (aici nu mă pronunț) și oameni ”calzi”, plus wi-fi gratis disponibil mai peste tot.

În aceste condiții, cred că e bine să vă prezint ce cred despre Chișinău două bloggerițe, care cel puțin nu se referă la imaginile stereotipe de mai sus.

Prima, Kamila Napora este o poloneză, care primăvara aceasta a ținut să ajungă prin RM, în ciuda faptului că nu mulți turiști sunt atrași de această țară, care parcă e “în mijlocul pustietății”.

În drumul său cu autocarul prin RM, tot ceea ce putea vedea pe geam părea a fi o Moldovă ”tristă, săracă, neinteresantă. Chiar plictisitoare”. Un peisaj în care timpul ar fi rămas în urmă, ca acum 20 de ani. A stat o zi și la Chișinău, unde i-au lipsit ”arhitectura bogată” sau ”atracțiile turistice inedite”, recomandând însă: “Dacă vă pasionează arhitectura socialistă, există multe comori ascunse pentru care sa îți placă orașul (…) unde farmecul timpurilor trecute, atmosfera mi-au adus aminte de copilărie”.

Am ales și o bloggeriță din România, Oana Grozavu, care a ajuns în RM anul trecut, când s-au împlinit 100 de ani de la unirea Basarabiei cu România.

Ei i-au plăcut întâi de toate gastronomia locală (mai ales plăcintele), dar și dulciurile (”Bucuria”, evident). În RM experiența ei a părut să fie mai curând una de găsire a liniștii sufletești. A descoperit un oraș calm pe care l-a asociat cu un București mai mic dar și mai puțin aglomerat. Localnicii au fost foarte ”respectuoși și primitori, cu o energie care emană pozitivitate”. Ca să folosesc o expresie locală, Oana a ”chicat pe buși”, nu alta.

În încheiere, dacă vreți puteți să vizitați Chișinăul și prin ochii unui ghid local.

Propagandă pe stil vechi…

Am ținut morțiș să fac și o ”excursie” livrescă în RM. Și am început cu perioada sovietică, mai exact cu un ghid emis de către Direcția pentru Turismul Extern de pe lângă Consiliul de Miniștri al URSS (hai să pun un link, cred că nu toți tinerii, ca mine, știu ce înseamnă asta) pentru excursioniștii din România.

Deși m-am cam plictisit citind prezentarea din ghid, țin să o consemnez pentru farmecul său desuet: ”Frumoasă este capitala Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești. Este un oraș cu mari parcuri și numeroase grădinițe. În parcul Comsomolului Leninist, tineretul a amenajat un mare lac artificial.

Deși Chișinăul numără peste 500 de ani de existența, el a întinerit în anii de după cel de al doilea război mondial. S-au construit aici multe edificii moderne.

În același timp se păstrează cu grijă monumentele vechii arhitecturi, printre care catedrala orașului, arcul de triumf construit în anul 1840 pentru clopotul turnat din tunurile capturate de la turci de oștile lui Kutuzov. Acest clopot cântărea 6.560 de kilograme.

Veți putea vedea aici și căsuța în care a trăit în timpul aflării sale la Chișinău, marele poet rus A.S. Pușkin. Chișinăul este centrul industrial, administrativ, economic și cultural al republicii. El este totodată și un important centru științific.

În anii regimului sovietic s-au deschis aici teatre, muzee și școli superioare. În orașele și satele Republicii Sovietice Moldovenești a înflorit arta poporului”.

Ce ar mai fi de spus? Eu nu zic nimic, ca să nu mă bufnească râsul.

… și haz de necaz

Știți care este cea mai cunoscută carte despre RM din lume? Se cheamă ”Tenis cu moldoveni”, e scrisă de un umorist și actor britanic, Tony Hawks, pe numele său și a apărut în tiraje de sute de mii de exemplare, fiind tradusă în mai multe limbi (inclusiv română), ba chiar s-a făcut și un film după ea.

Subiectul pe scurt: Oarecum bântuit de spleen în timp ce urmărea un meci de fotbal al Angliei contra selecționatei Moldovei, Hawks face un pariu neobișnuit cu amicii săi de bere: într-un interval de un an de zile va juca tenis cu toți fotbaliștii moldoveni, altfel – dacă pierde – urmând să umble gol pe străzi. Vi se pare aiurea? Sau o mostră de umor tipic britanic?

Cum, necum, Hawks reușește să câștige pariul, asta după ce are parte de o mulțime de experiențe și aventuri care mai de care mai amuzante. Diferențele sociale și culturale dintre britanic și țara pe care o vizitează – asta se întâmpla în 1998, pe când economia RM se prăbușea, salariile nu erau plătite cu lunile, oamenii nu încercau decât să supraviețuiască – generează multe situații de un haz nebun, dar unul fin și plin de înțelegere. Citită azi, cartea își păstrează farmecul, mai ales că vorbește cu empatie despre o țară care suferea.

Interesant este și faptul că după aventura sa cu fotbaliștii moldoveni, Tony Hawks rămâne aproape de RM, implicându-se în construirea aici a unui centru pentru copiii cu probleme.

Și dacă vreți să cunoașteți suplimentar RM, tot prin intermediul unui ghid neobișnuit, scris tot cu umor nebun, vă recomand ”Molvanîa – a land untouched by modern dentistry”. E un fals ghid turistic, ce vorbește despre o țară imaginară, dar care are evident multe din atributele unui fost stat socialist din Estul Europei.

Câteva mostre: Molvanîa este „o ţară pătrunsă de istorie. Aici, trecutul este omniprezent. Vom găsi (aici – n.r.) unul din cele mai vechi reactoare nucleare din lume încă în activitate”.

Țara oferă o mare diversitate de peisaje, cu ”regiunile din sud acoperite de bălţi stătute şi mlaştini uscate. Nordul şi vestul oferă cîmpii necuprinse treierate de vînturi”. Localnicii au la rândul lor un farmec irezistibil, chiar dacă nu duc lipsă de anumite metehne. E bine să cunoști și să respecți obiceiurile băștinașilor.

Astfel, „invitat în casa unui localnic, din respect, vă veţi scoate încălţămintea la intrare şi vă veţi înarma cu o ustensilă pentru a lovi animalul domestic în caz de atac. În interior, evitaţi cu orice preţ să vă suflaţi nasul (sau să suflaţi nasul oricărei alte persoane, de altfel) în apropierea bucătăriei. Un mic cadou va fi apreciat – flori, fructe, arme de foc sau, pentru copii, ţigări”.

Dar gata cu ghidurile neserioase, în încheiere țin să vă recomand ceva ”savuros, ironic și făcut cu căldură”. E vorba de volumul ”Moldova: oameni, locuri, bucătărie și vin”, care poate fi descrisă succint drept un subiectiv roman etno-gastronomico-vinicol. E o colecție de rețete noi și vechi (multe uitate), totodată o serie de reportaje din locuri mai puțin bătute, dar cu atât mai interesante, dar și o culegere de sfaturi despre cum merită să combini o mâncare bună cu un vin pe măsură. Dar despre toate acestea aveți detalii în interviul făcut cu autoarea Angela Brașoveanu.

###

Încheiem aici ”excursia” noastră prin lumea internetului și a cărților despre RM.

A fost – nici nu se prea putea altfel – o trecere rapidă în revistă, desfășurată la două extreme: pe de o parte, o imagine idilico-edulcorată, creată de discursul patriotic local și, cealaltă, de experiențe personale, de la fața locului, cel mai adesea surprinzând o realitate tristă și/sau pitorească.

Altfel, nu mai rămâne decât să sper că ”excursia” noastră vă va fi deschis curiozitatea pentru a vedea RM cu proprii ochi.

 

Sinopsis
Raluca Nicolae / Sinopsis

Raluca Nicolae este jurnalistă în București. La acest articol a contribuit editorial și Marian Chiriac. SINOPSIS oferă informație și analiză din regiunea țărilor riverane Mării Negre și a Balcanilor.

SHOWHIDE Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.