Consiliul Europei, Rusia și societatea civilă

Se pot pune oare laolaltă, într-un sistem democratic și funcțional, toate aceste elemente? Un răspuns la această întrebare oferă Anna Rurka, președinta Conferinței Internaționale a Organizațiilor Non-Guvernamentale (INGO) din cadrul Consiliului Europei
Ședință a Consiliului Europei la Strasbourg
Ruxit sau mai curând nu?

Pe 24 iunie, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (PACE) va începe la Strasbourg sesiunea de vară și se așteaptă să se voteze un raport care să permită reîntoarcerea Rusiei în acest organism pan-european, după o pauză de trei ani.

Dacă acest lucru se va întâmpla, ar fi pentru prima dată când un set de sancțiuni impus Rusiei – după anexarea peninsulei Crimeea în 2014 – va fi revocat de către o instituție internațională.

Sunt semnale tot mai clare că acest lucru se va întâmpla, iar asta a fost deja prefațat prin faptul că luna trecută miniştrii de externe ai statelor membre ale Consiliului Europei, reuniţi pe 17 mai la Helsinki, au încercat să diminueze tensiunile cu Rusia, publicând o declaraţie comună prudentă în care evocă ”drepturile şi obligaţiile” statelor membre. Franța și Germania au fost partizani deschiși ai rămânerii Rusiei în Consiliul Europei.

Dna Anna Rurka crede că Rusia nu ar trebui să părăsească Consiliul Europei (CoE). ”Rămânerea sa este importantă pentru CoE, pentru relevanța sa ca organizație care promovează democrația și drepturile omului. Dar e importantă mai ales pentru cetățenii și organizațiile civice din Rusia care vor ca țara lor să fie ”acoperită” de Convenția Europeană a Drepturilor Omului”.

Anna Rurka / INGO

”Și mai cred totodată că acest lucru e important pentru stabilitatea generală și pace. Oricum, poți avea mai multă influență asupra politicilor statelor membre, dacă acestea sunt parte a Consiliului Europei”, a adăugat Rurka.
Opinia sa este confirmată de statistici. Cele mai multe dintre plângerile înaintate la Curtea de la Strasbourg vin din Rusia. Firește, populația numeroasă a acestei țări ar putea explica numărul mare de procese.

Însă adevăratul motiv este reprezentat de situația precară privind respectarea drepturilor omului și a statului de drept. Printre altele, în Federație, membrii opoziției, artiștii sau jurnaliștii au mult de suferit. Și, deseori, ultima lor soluție este Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Rămâne însă chestiunea anexării peninsulei Crimea, moment care a arătat că Rusia nu respectă dreptul internaţional. Statele Uniunii Europene au prelungit pe 20 iunie, cu șase luni, sancțiunile adoptate contra Rusiei ca reacţie la ”anexarea ilegală a Crimeei şi a Sevastopolului de către Rusia”. Decizia a fost luată în cadrul Consiliului European ce a avut loc la Bruxelles.

Din punct de vedere politic și economic atitudinea țărilor europene față de Rusia, așa cum am văzut mai sus, a rămas neschimbată. Anna Rurka crede că dincolo de aceste lucruri e nevoie de o formă de reconciliere cu Moscova care să nu ducă la slăbirea democrației și a participării societății civile ruse la viața publică. ”Societatea civilă nu trebuie să plătească prețul cel mai mare. Preocuparea mea principală e legată de oamenii din Rusia și Crimeea, de respectarea drepturilor lor, restul este decizie politică”, spune Anna Rurka.

Viitorul CoE

Conform relatărilor RFE/RL, agenda sesiunii de vară a PACE este astfel elaborată încât pe 24 iunie să poată fi adoptat un raport care să permită reîntoarcerea deplină a Rusiei în CoE, iar pe 26 iunie reprezentanții Moscovei să poată participa la alegerea noului secretar general al organizației și a noilor judecători de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Viitorul secretar general va trebui să reformeze instituția. Evident, acesta va trebui să continue politicile Consiliului Europei, de promovare a drepturilor omului și a cooperării, în locul conflictului, dar va trebui și să găsească soluții politice și mai ales financiare pentru a face acest lucru. Sunt doi candidați pentru cea mai înaltă funcție în CoE, croata Marija Pejcinovic Buric și belgianul Didier Reynders, ambii diplomați de carieră.

Actualul secretar general, Thorbjorn Jagland a publicat un raport privind provocările ce stau în fața Consiliului Europei. Despre câteva idei cuprinse în raport am discutat cu Anna Rurka.

Întâi de toate, despre ideea ca o parte a fondurilor CoE să provină din finanțări private. ”În opinia mea, acest lucru poate fi o amenințare, depinde oricum cum manageriezi lucrurile”, consideră Rurka. ”Nu îmi imaginez că poți avea situația în care companii precum Microsoft sau Google sau alte multinaționale ar da bani CoE, asta pentru că asigurarea existenței organizației e în primul rând obligația statelor membre (…) Cred că e o problemă dacă bani privați ar fi dați direct bugetului curent al Consiliului Europei, căci nu putem lăsa să fim influențați de interese comerciale sau particulare. (…) Independența CoE și a organismelor sale poate fi garantată doar când activitatea Consiliului e susținută din bugetul comun”, crede Rurka.

Ea a detaliat că au fost situații în care donatori au sprijinit anumite inițiative (spre exemplu, fundația Soros a susținut Roma Institute în Berlin) dar acești bani nu au fost incluși în bugetul CoE, ci au facilitat inițiative complementare inițiate de Cosiliul Europei.

Foto: Unsplash
Ce mai e societatea civilă?

O altă chestiune importantă este cea a modului în care reformarea Consiliului Europei va permite o colaborare mai bună cu organizațiile societății civile. În aprilie, Conferința Internațională a Organizațiilor Non-Guvernamentale (INGO) din cadrul Consiliului Europei a adoptat un document care propune sporirea rolului societății civile în promovarea democrației.

”Chiar dacă nu e chiar o prioritate pentru CoE, noi credem că ONG-urile, societatea civilă trebuie să joace un rol mai mare”, crede Anna Rurka. Vorbind în numele INGO – care reunește circa 350 de asociații civice – Rurka consideră că ar trebui constituit un fond pentru sprijinirea sectorul societății civile. ”Vrem să creștem interacțiunea dintre ONG-uri, la nivel național și internațional (…) Avem voință și expertiză, dar avem nevoie și de bani pentru a dezvolta partea activă, operațională, să angajam staff”, spune Rurka.

”Guvernele, organismele internaționale au nevoie de expertiză. Iar ONG-urile o pot oferi. Tot ele pot oferi legitimitate democratică oricărei inițiative (prin faptul că acestea se fac prin consultare populară și prin implicare directă a societății) dar mai ales expertiză. Aș vrea să transformăm Conferința INGO într-o forță politică – dar nu una precum cea a unui parlament sau guvern – care să ajute și să influențeze factorii decizionali”, încheie Anna Rurka.

Sinopsis
Sinopsis

Informație și analiză din regiunea țărilor riverane Mării Negre și a Balcanilor.

SHOWHIDE Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.