Regimul președintelui Erdogan a suferit prima înfrângere electorală majoră din 2003 încoace. A contat enorm campania Radical Love a opoziției, centrată pe ideea comuniunii și a respingerii diviziunilor din societate
”Cine câștigă Istanbulul, câștigă de fapt întreaga Turcie”, spunea recent președintele turc Recep Tayyip Erdogan, referindu-se la alegerile pentru postul de primar al acestei metropole. Și nu se poate spune că regimul autoritarist al lui Erdogan nu a încercat acest lucru.
A fost o surpriză când pe 31 martie a.c., Ekrem Imamoglu, un relativ obscur politician din opoziție reușea, cu un avans de doar 0,2% din voturi, să câștige primăria Istanbulului, în cadrul alegerilor locale din Turcia.
Dar euforia suporterilor săi și a divizatei opoziții din Turcia nu a ținut prea mult. Susținând că au fost nereguli la desemnarea membrilor comisiilor de votare, autoritatea electorală a Turciei – la îndemnul și cu sprijinul tacit al Partidului Justiției și Dezvoltării, AKP, de guvernământ – a decis reluarea votului.
Numai că această decizie nu i-a demobilizat pe oponenții regimului lui Erdogan. Dimpotrivă. I-a făcut să se unească – asta în ciuda multor diferențe ideologice între diferitele formațiuni de opoziție – să promoveze noul scrutin ca pe ”o bătălie pentru democrație” și să caute să atragă sprijinul a cât mai multor indeciși.
S-a mers pe ideea de a combate populismul ce împarte oamenii în tabere diferite și de a promova un mesaj de împăcare, iubire și comuniune. Totul sub sloganul Radical Love. Imamoglu a înțeles că oamenii au nevoie de un mesaj optimism și de aceea a mers în cartierele sărace, la locurile de rugăciune, vorbindu-le despre nevoia de fi uniți și mai buni. De a-i iubi pe ceilalți, indiferent de cât de greu este asta.
Pentru promovare a fost tipărită chiar și o broșură, ”Cartea Iubirii Radicale” , care e și un manual de campanie politică. Susținătorii lui Imamoglu au încercat astfel să promoveze căi mai simple și mai directe de comunicare, au încercat să asculte problemele oamenilor și să evite să abordeze subiecte controversate sau ideologizate. Nu în ultimul rând, au evitat să îl demonizeze pe Erdogan. ”Primul principiu de bază al Radical Love e foarte simplu: ignoră-l pe Erdogan, dar iubește-i pe cei care îl iubesc pe el”, a declarat unul dintre aceștia.
O altă componentă importantă a strategiei de campanie a fost focusul pe subiectele economice și nu pe cele legate de identitate (etnică, religioasă etc). S-a mers pe ideea că principala diviziune socială din Turcia nu e cea dintre seculariști sau islamiști, nici cea dintre turci și kurzi, ci cea dintre bogați și săraci.
În schimb, partidul de guvernământ a încercat să pună în centrul atenției calitățile propriului candidat și să umbrească cât mai mult pe oponent (s-a vehiculat inclusiv ideea că Imamoglu este de origine greacă și susținut de teroriști kuri, dar ideea nu a prins în rândul electoratului).
În aceste condiții, s-a ajuns ca la alegerile repetate pentru funcția de primar al Istanbulului, desfășurate pe 23 iunie, Ekrem Imamoglu să câștige detașat, cu aproape 54% din voturi. Contracandidatul său, fostul premier Binali Yildirim, un apropiat al preşedintelui Erdogan, a trebuit să își recunoască înfrângerea.
Fiind mult mai important decât un scrutin municipal, votul din Istanbul a avut în primul rând o valoare de test pentru popularitatea lui Erdogan şi a partidului său, pe fondul unor mari dificultăţi economice cu care se confruntă Turcia.
Victoria opoziției are în acest moment un simbolism puternic. Partidul lui Erdogan nu a reușit să păstreze controlul asupra principalului oraș din Turcia, asta după ce administrat Istanbulul timp de 25 de ani. În același timp, opoziţia a reușit să aplice regimului Erdogan prima înfrângere majoră din 2003 până în prezent.
