Joc murdar: Ultrașii din Serbia trec la afaceri

Serbia tolerează de multă vreme huliganismul. În ciuda noilor legi care ar trebui să-i împiedice pe interlopi să intre în industria securității, ultrașii sunt foarte des angajați ca bodyguarzi, paznici de noapte, agenți de securitate – toate, meserii legate de siguranța publică. Iar efectele sunt adesea dramatice, se arată într-o investigație publicată de Balkan Insight.
Ultrași ai Partizan Belgrad sărbătoresc victoria echipei favorite, mai 2017 / Foto: BIRN

Slobodan Vukici ieșise la un whiskey în clubul de noapte belgrădean Tilt de pe malul râului Sava, când o simplă beție s-a transformat în dezastru. După mai multe pahare date gata la bar, camionagiul de 30 de ani a încercat să mai ceară niște shot-uri. Prietenii l-au rugat să plece. Vukici a insistat. Atunci au apărut bodyguarzii.

„Știam cum e în locurile astea, cu oamenii ăștia”, spune Miroslav Basta, un prieten care era cu Vukici în acea noapte din decembrie 2016. „Te bat zdravăn și după aia te aruncă în stradă, indiferent dacă ai făcut scandal sau nu”. De ce i-a fost teamă nu au scăpat.

Când oamenii de ordine au terminat cu el, Vukici era trântit pe trotuarul din fața clubului, plin de sânge pe față și pe tricou. A intrat curând în comă, își amintește Basta. În două săptămâni, era mort. Cauza decesului a fost ruptură de splină.

După trei ani și jumătate, unul dintre bodyguarzi este judecat la Tribunalul din Belgrad pentru vătămare corporală gravă. Milovan Tadici (al patrulea din stânga în fotografia de mai sus) admite că l-a lovit pe Vukici în picior, dar neagă orice lovitură puternică în abdomen. Procesul continuă la Tribunalul din Belgrad.

Incidentul de la Tilt se înscrie într-o serie de atacuri din ultimii ani împotriva unor clienți ai cluburilor din Belgrad – unele mortale, altele ce au provocat invaliditate – unde bodyguarzii implicați au reacționat mai degrabă ca niște huligani, decât ca niște agenți de securitate angajați să mențină liniștea.

Analiștii afirmă că explicația este simplă: siguranța cluburilor de noapte din Serbia este tot mai des în sarcina unor huligani adevărați – bande de ultrași, fani înrăiți ai diferitelor echipe de fotbal, deveniți cunoscuți pentru violența lor atât în tribune, cât și în afara lor.

Controlează ușa și vei controla traficul de droguri – o „ciupeală”, după cum spun ei, foarte lucrativă.

În ciuda noilor legi care ar trebui să-i împiedice pe interlopi să intre în industria securității, ultrașii sunt foarte des angajați ca bodyguarzi, paznici de noapte, agenți de securitate și ușieri – toate, meserii legate de siguranța publică.

Serbia tolerează de multă vreme huliganismul. În războaiele balcanice din anii 90, mulți huligani au intrat în rândurile formațiunilor paramilitare – cea mai faimoasă fiind miliția Tigrilor, condusă de răposatul Zeljko Raznatovici, zis Arkan, liderul unui grup de ultrași ai formației Steaua Roșie Belgrad.

Pe timp de pace au snopit în stânga și dreapta ca să influențeze opinia publică. După ce au luptat în războaiele din fosta Iugoslavie, grupurile de microbiști au contribuit la răsturnarea de la putere a fostului președinte Slobodan Miloșevici, care a murit ulterior în arest. Sunt cunoscuți pentru felul în care au condus proteste violente împotriva arestării unor persoane acuzate de crime de război, împotriva independenței Kosovo sau a drepturilor LGBT.

În ultimii șase ani, odată cu creșterea puterii Partidului Progresist Sârb al președintelui Vucici, experții afirmă că relația dintre stat și grupurile de ultrași a evoluat în ceva similar unui acord bilateral de lucru: în schimbul unor mișcări de stradă obediente, huliganii pot să-și vadă de afacerile lor în condiții de relativă impunitate.

Ca să ne facem o idee despre nivelul de confort al acestei relații, analiștii arată spre cazul unui grup de fani care se presupune că au legături nu doar cu firme de pază, ci și cu demnitari, inclusiv cu un înalt consilier din poliție și secretarul general al Guvernului sârb.

Microbiști sârbi înfruntă poliția. Foto: EPA/Koca Sulejmanovic
Quid pro quo

În toamna lui 2016, Aleksandar Stankovici, alias „Sale Mutul”, tocmai se urca în Audiul lui A6, argintiu, parcat în zona Vozdovaci din Belgrad, când doi atacatori neidentificați au deschis focul. Atins de peste 50 de gloanțe în această lovitură în stil mafiot, Stankovici devenea ultima victimă dintr-un lung șir de lideri ai grupurilor de ultrași uciși în Serbia în ultimii ani.

„Sale Mutul” avea o colecție întreagă de inculpări la activ – pentru amenințări cu moartea, răpire, tortură, bătăi, trafic de droguri și deținere ilegală de armă. În ciuda acestui catastif cu acuzații, a petrecut remarcabil de puțin timp în arest.

A fost condamnat la cinci ani și 10 luni în 2013 într-un proces pentru trafic de droguri, dar Judecătoria din Belgrad i-a amânat de 10 ori intrarea la închisoare din motive medicale și de alte două ori pentru diverse alte motive. În momentul decesului, toate celelalte acuzații fuseseră fie respinse, fie erau încă pe rol.

A doua zi după asasinat, ministrul de Interne Nebojsa Ștefanovici a convocat o conferință de presă emoțională pentru a declara război împotriva crimei organizate. Mulți s-au întrebat cum a provocat moartea unui huligan faimos o asemenea reacție la nivel înalt.

Stankovici era bine cunoscut ca lider al Janjicari, o facțiune de ultrași – suporteri extremiști – ai echipei de fotbal Partizan Belgrad, una dintre cele două mari echipe din capitală ce atrage suporteri fanatici din toată Serbia (cealaltă fiind Steaua Roșie Belgrad).

Acești ultrași sunt cunoscuți drept „Janjicari”, adică „Ienicerii”, după numele gărzii militare a sultanilor otomani, despre care se spune că era formată din băieți creștini, răpiți din zona Balcanilor.

Ienicerii au ieșit în evidență în 2013, atunci când Stankovici, pe atunci suporter al Stelei Roșii Belgrad, a mobilizat o poteră de tipi duri pentru a prelua controlul peluzei Sud a echipei Partizan Belgrad de la gruparea „Alcatraz”, grupul de suporteri dominant la momentul respectiv, potrivit presei locale.

Controlul peluzei înseamnă controlul asupra scandărilor suporterilor. Dar experții afirmă că mai înseamnă ceva: dreptul de a furniza servicii private de securitate la anumite cluburi de noapte belgrădene, implicit a controla accesul drogurilor înăuntrul lor.

Grupurile de suporteri ai Stelei Roșii dețin un control similar asupra securității în cluburile de noapte din Belgrad, asigură aceiași experți.

Dacă ultrașii belgrădeni sunt cunoscuți drept unii dintre cei mai periculoși din Europa, experții în securitate afirmă că violența lor are puțin de-a face cu fotbalul.

Un studiu realizat pe 30 de lideri ai galeriilor de fotbal din Serbia, realizat în 2012, a dezvăluit că poliția a înaintat dosare pentru violențe de natură penală pentru 26 dintre ei, dar numai 11 s-au petrecut în cadrul unor evenimente sportive. Restul de 16 violențe penale au fost împotriva autorităților, arată un raport al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE).

„Cu alte cuvinte, gestionarea și sprijinirea unor cluburi de fotbal este doar un paravan pentru activități de natură penală”, se afirmă în raport. „Grupările criminale, deghizate cu fulare de microbiști, sunt implicate în spălare de bani, corupție, trafic de droguri, evaziune fiscală și alte forme de crimă organizată”.

Analiștii afirmă că huliganii scapă de consecințele legii deoarece se fac utili politicienilor în mai multe moduri.

„Primul aspect al activității lor este să promoveze în rândul publicului un discurs naționalist și să stârnească amplificarea sentimentelor naționaliste, șovine și așa mai departe”, spune Sașa Djordjevici, expert al Centrului pentru Politici de Securitate din Belgrad.

„Al doilea aspect este traficul de droguri, iar al treilea este securitatea privată. Primul aspect este important din motive politice și se pare că reprezintă o favoare [făcută politicienilor la putere]. În schimb, huliganii pot să-și vadă de afacerile lor ilegale.”

Agenți privați de securitate, angajați de Președinție, intervin în forță în fața Parlamentului din Belgrad. Foto: A. Baclija
Autorizații pe ochi frumoși?

Cel puțin doi dintre oamenii de ordine ce lucrau la clubul Tilt când a fost lovit mortal Vukici sunt cunoscuți ca făcând parte din galeria Ienicerilor. Tadici, judecat pentru trafic de droguri și vătămări corporale grave, este unul dintre ei.

Potrivit anchetei Poliției, compania Fort Security se ocupa în acea noapte de securitatea clubului. Firma este deținută de Svetislav Nikolajev, un luptător de arte marțiale plin de tatuaje din orașul Vârșeț (Vrsac) din regiunea autonomă sârbă Vojvodina.

Nikolajev a fost implicat direct în altercația cu Vukici, dar în final nu a fost acuzat. Înregistrările video folosite în instanță îl arată lovindu-l pe Vukici cu pumnul în cap. Chemat în fața judecătorului ca martor în procesul lui Tadici de vătămare corporală gravă, a declarat că a lovit cu palma deschisă, nu cu pumnul.

În 2013, Serbia a adoptat o lege pentru industria privată de securitate, care reglementează situația lucrătorilor – inclusiv pe cei autorizați să poarte arme, cum sunt agenții de pază ce însoțesc transporturile de bani și valori. Foștii militari pot solicita licența de securitate privată cu permis de portarmă.

Noua lege prevede că toți cei care lucrează în domeniu trebuie să urmeze o pregătire, să treacă un examen și să obțină un certificat de securitate pentru a primi licența din partea Ministerului de Interne.

Legea stipulează că firmele de pază pot opera doar dacă toți angajații lor dețin această licență. Deși termenul final pentru respectarea acestei prevederi este 1 ianuarie 2017, experții afirmă că multe firme au întârzieri serioase.

Svetislav Nikolajev într-o fotografie postată pe pagina personală de Facebook

Nikolajev nu a răspuns la întrebările privind activitatea de pază sau presupusele legături dintre angajați ai lui de la Tilt și Ieniceri.

Și Ministerul de Interne a refuzat să răspundă dacă Nikolajev sau oamenii lui aveau certificate pentru operațiuni de pază, chiar și după ce Comisarul pentru informațiile de importanță publică a dat o decizie în favoarea cererii de acces la informații, în urma unei solicitări.

Fort Security a intrat în adormire din iulie 2017, jumătate de an după incidentul din clubul Tilt, dar Balkan Investigative Reporting Netwok (BIRN) poate arăta acum că Nikolajev este în continuare implicat în industria securității private.

Informații publice îl arată drept reprezentant oficial al unei companii numite MK Obezbedjenje (MK Securitate). MK Securitate este deținută de Mladen Kuribak.

Kuribak, 59 de ani, este binecunoscut în Serbia drept un fost șef al Poliției, demis în 2014 în cadrul unei acțiuni de curățare în rândul conducătorilor poliției ordonate de Aleksandar Vucici, pe atunci prim-ministru, care i-a acuzat că fac mai multă politică decât poliție.

La puțin timp după ce a fost concediat, Kuribak a înființat o companie pe nume Edukator MK, care pregătește și îi sprijină pe agenții privați să obțină licența de securitate. MK Securitate — firma pe care o reprezintă Nikolajev — a început să funcționeze în decembrie 2016 ca o firmă-soră, care angaja personalul acreditat.

Kuribak nu a răspuns la întrebările BIRN, dar un raport al Centrului pentru Politici de Securitate din Belgrad afirmă că Edukator MK a fost prima companie din Serbia care a fost acceptată de Ministerul de Interne să ofere servicii de pregătire și să organizeze pregătire pentru examenul de certificare a personalului de pază.

La sfârșitul lui 2015, firma avea 10 centre de pregătire, majoritatea în marile orașe din Serbia, potrivit Ministerului de Interne.

În acest timp, compania-soră MK Securitate a primit licența de furnizare de servicii de pază pentru persoane, proprietăți și evenimente sportive la începutul lui 2017, potrivit informațiilor de la Ministerul de Interne publicate de Camera de Comerț a Serbiei.

Fotografie din dosarul suporterului sârb Ivan Bogdanov, supranumit „Ivan cel Groaznic”, A fost condamnat la 3,5 închisoare în 2011. Foto: EPA/Luca Zennaro
Prieteni suspuși

Nu mult după uciderea lui Stankovici în 2016, website-ul de știri și investigații Insajder a publicat o fotografie a liderului ultrașilor, îmbrățișându-se la stadion cu doi bărbați identificați drept membri marcanți ai Ienicerilor.

Unul dintre ei era Nenad Vuckovici. Vuckovici — poreclit „Vucko” — nu este un microbist oarecare.

Ministrul de Interne Ștefanovici a confirmat public că Vucko lucrează pentru Jandarmerie, departament al poliției care se ocupă de ordinea publică la meciurile de fotbal și manifestații, dar și de combaterea crimei organizate.

„Nu cred că e chiar un aspect penal să fii fan al unei echipe de fotbal sau liderul unui grup de suporteri”, le-a spus Ștefanovici reporterilor curând după publicarea fotografiei de către Insajder. „A venit din armată în poliție. Cred că toate verificările au arătat că nu a comis nici o infracțiue.”

Potrivit lui Ștefanovici, Vuckovici a fost soldat, până la transferul său la Jandarmerie. A fost angajat în Brigada Specială, o unitate de elită a armatei sârbe, până în iunie 2016.

Atât Ministerul Apărării, cât și Ministerul de Interne au refuzat să răspundă la întrebările privind rolul lui Vuckovici în armată și în poliție. Și solicitarea pentru interviu trimisă Consiliului Național pentru Prevenirea Evenimentelor Violente în Sport, un organism consultativ creat de Stefanovici în decembrie 2017, a rămas fără răspuns.

Djordjevici, de la Centrul pentru Politici de Securitate din Belgrad, afirmă însă că Vuckovici nu ar fi trebuit să treacă de filtrul Ministerului de Interne când a intrat în poliție, având în vedere legăturile lui cu Ienicerii.

„Fiecare candidat trebuie să treacă printr-o verificare de securitate”, afirmă el. „Unul dintre elementele acestei verificări este să afli dacă are legături directe sau indirecte cu membrii unei grupări criminale. Dacă există asemenea legături, acea persoană nu are ce căuta în poliție.”

În ciuda mai multor încercări, BIRN nu a reușit să vorbească cu Vuckovici.

Diferite instituții de presă au scris despre o relație romantică între Vuckovici și Dijana Hrkalovici, fost secretar de stat în Ministerul de Interne. Ministerul nu a răspuns la solicitarea de interviu cu Hrkalovici, făcută înaintea plecării ei din funcție, plecare anunțată brusc la sfârșitul lui mai, fără alte detalii.

Vuckovici, primul din stânga, în cadrul unei ceremonii militare, 2013. Foto: Ministerul Apărării din Serbia

Vuckovici era pe vremuri o prezență constantă în gălăgioasa Peluză Sud a stadionului Partizan, unde a fost fotografiat de presa locală scandând împreună cu membri ai Ienicerilor, inclusiv Stankovici și Tadici. A fost, de asemenea, reprezentantul oficial al fanilor Partizan în adunarea generală a clubului de fotbal.

În februarie 2017, sindicatul armatei sârbe a reclamat faptul că Vuckovici a folosit în mod repetat – și ilegal – un poligon de trageri al armatei, arme și muniție pentru antrenamente. Nu a fost singur, ci împreună cu Stankovici și alt mardeiaș din grupare, Veljko Belivuk, o persoană cu multiple condamnări pentru infracțiuni cu violență. Potrivit sindicatului, a existat și un al patrulea participant: Novak Nedici, secretarul-general al Guvernul sârb.

Vuckovici a dat o declarație la Poliția Militară în noiembrie 2018. Acuzațiile împotriva supraveghetorilor poligonului au fost retrase în cele din urmă, după ce probele au dispărut în mod misterios, potrivit Rețelei de reportaje privind corupția și criminalitatea (KRIK), o asociație de jurnalism de investigație din Belgrad.

Nu a fost singura dată când Nedici și Vuckovici au fost acuzați de ilegalități. Nedici, un fost avocat în vârstă de 37 de ani, a fost membru al comitetului director al clubului Partizan între august 2013 și aprilie 2014, când a demisionat pentru a prelua actuala funcție din Guvern.

Nu e nimic neobișnuit pentru membrii partidului la putere din Serbia să facă parte din conducerea marilor cluburi sportive. Dar interesele lui Nedici nu au încetat odată cu plecarea lui, afirmă oamenii din club.

În primăvara lui 2016, FC Partizan a dat publicității un comunicat în care îi acuza pe Nedici și pe Vuckovici că mobilizează membri ai galeriei ca să arunce cu ouă în conducerea clubului aflată în loja VIP „pentru a crea o atmosferă de teamă și linșaj public” înaintea alegerilor pentru o nouă echipă managerială.

„Totul este din cauza lui Novak Nedici, secretarul general al Guvernului”, a declarat Milorad Vucelici, președintele clubului, în fața reporterilor. Și a adăugat: „[În loc de ouă], puteau fi bombe sau pietre”.

Închidem ochii?

În iunie 2018, unul dintre sindicatele polițiștilor sârbi a trimis o scrisoare ministrului de Interne în care cerea clarificări privind rolul lui Vuckovici în cadrul Jandarmeriei, după ce primise informații privind presupusele lui legături de afaceri cu lumea interlopă.

În scrisoarea văzută de BIRN, sindicatul se referea la un incident din august 2017, când poliția rutieră a oprit la un control de rutină o mașină Audi A6 condusă de Velibor Sreckovici.

Sreckovici, jucător semi-profesionist de rugby (ține trofeul în imaginea de mai jos) care lucra suplimentar ca om de ordine, făcea parte din echipa de pază a clubului Tilt în noaptea atacului împotriva camionagiului Slobodan Vukici.

Pe forumurile lor online, microbiștii se referă la Sreckovici drept „mâna dreaptă” a lui Vuckovici. BIRN nu a reușit să vorbească cu Sreckovici.

Potrivit sindicatului polițiștilor, ofițerii au găsit un pistol CZ 99, un număr de 13 gloanțe, un etui pentru insigna de poliție și o pungă cu „praf alb” ascunse în torpedoul mașinii în care se afla Sreckovici. Procuratura din Belgrad l-a trimis în judecată pentru deținere de armă. Atât Procuratura, cât și Tribunalul din Belgrad au refuzat să arate BIRN o copie a actului de acuzare, dar au confirmat că procesul urmează să înceapă curând.

La verificări a reieșit însă că Audiul nu era al lui Sreckovici. Sindicaliștii afirmă în scrisoarea trimisă ministrului de Interne că există informații potrivit cărora proprietarul mașinii ar fi de fapt Vuckovici – motiv pentru care s-au adresat oficial Djianei Hrkalovici, pe atunci secretar de stat, pentru a afla dacă se confirmă. Ministrul de Interne nu a răspuns sindicatului. Și nici BIRN, atunci când am solicitat un interviu cu Hrkalovici pe această temă.

Informațiile sindicaliștilor nu au fost primele în care Vuckovici apărea împreună cu Sreckovici și un Audi suspect. În 2013, atunci când „Sale Mutul” Stankovici era în plină acțiune pentru preluarea peluzei Sud a FC Partizan, Sreckovici a fost suspectat de participare la distrugerea restaurantului Hollywood din Belgrad, afacerea unui rival important, care conducea grupul de ultrași Alcatraz.

Potrivit unui raport al poliției văzut de BIRN, camerele de supraveghere l-au înregistrat pe Sreckovici stând pe trotuarul din fața restaurantului, în timp ce mai mulți bărbați identificați drept ultrași ieniceri spărgeau geamuri și distrugeau mobila dinăuntru.

Sreckovici a folosit un Audi ca să dispară de la locul faptei și s-a dus la Sala Pionierilor, o arenă sportivă din zona Palilula a Belgradului. Potrivit raportului poliției, acolo s-a întâlnit cu un bărbat, căruia i-a dat cheile mașinii. Acest bărbat era Vuckovici, se afirmă în raport.

Poliția l-a arestat ulterior pe Sreckovici pentru presupusa sa implicare în incidentul de la restaurantul Hollywood, dar acuzațiile au fost retrase după ce a plătit o amendă de aproximativ 330 de euro, după cum apare în registrele instanței.

Nu au existat acuzații împotriva lui Vuckovici, care era pe atunci încă în armată (transferul la Jandarmerie a avut loc după doi ani și jumătate).

BIRN deține dovezi care arată că Sreckovici și Vuckovici au făcut parte amândoi din armată – mai exact din Brigada Specială – în același timp. Sreckovici a plecat din armată cu două zile înainte de distrugerea restaurantului Hollywood.

Și Nikolajev, proprietarul companiei Fort Security, bănuit că l-a angajat pe Sreckovici la clubul de noapte Tilt, pare să fi făcut și el parte din aceeași brigadă. O fotografie postată în septembrie 2011 pe pagina lui de Facebook îl arată purtând aceeași beretă roșie, cu însemnele unității militare.

Ministerul Apărării a confirmat că Sreckovici a făcut parte din această forță de elită între decembrie 2010 și decembrie 2013 și afirmă că a fost verificat din punct de vedere al securității înainte de înrolare. Cât despre Nikolajev, ministerul spune că acesta nu a făcut parte din Brigada Specială.

Dacă vreunul dintre cei înrolați în armată au sau nu legături cu lumea interlopă este dificil de verificat de autorități în ultimul timp, afirmă Djordjevici de la Centrul de Politici pentru Securitate din Belgrad.

„În ultimii șase ani [de când a venit la putere Partidul Progresist], a apărut această tendință în interiorul instituțiilor de a închide ochii de fiecare dată când apar dovezi [privind legături cu lumea interlopă]” spune el. „Se ridică astfel întrebarea: dacă vezi că ignoră un caz anume, nu cumva adoptă aceeași atitudine și în alte situații? Oare chiar au grijă ca oamenii angajați în aceste instituții să fie curați?”

Această întrebare este cu atât mai pregnantă pentru familia și prietenii camionagiului Vukici.

Tadici, bărbatul acuzat că i-a dat lovitura mortală, era angajat ca agent de pază la compania publică de Radio și Televiziune a Serbiei până când a fost plasat în arest pentru proces.

Într-un alt proces, demarat în martie, Tadici este acuzat de trafic de droguri (el neagă orice implicare). În timpul unei audieri din aprilie pentru această cauză, avocatul lui a afirmat că Tadici a lucrat inclusiv la cabinetul lui Nedici, secretarul general al Guvernului.

Solicitat de KRIK să lămurească această legătură, cabinetul lui Nedici a răspuns că Tadici nu a fost niciodată angajat acolo. După o săptămână, avocatul a declarat KRIK că a fost vorba de o neînțelegere între el și clientul lui. Pe 12 aprilie, Tadici a fost eliberat din închisoare și plasat în arest la domiciliu, cu monitorizare electronică.

Cu toate acestea, logodnica lui a postat numeroase înregistrări foto și video în care acesta apare în afara apartamentului, ba chiar și conducând mașina. Într-una din fotografii, Tadici pozează zâmbind într-un ascensor, cu mâinile în buzunarele bluzei de trening, în timp ce logodnica sa își țuguie buzele la cameră.

Prieteni dubioși

Iarba era încă udă pe stadionul din Samara, în sud-vestul Rusiei, când un scandal a eclipsat euforia provocată de victoria Serbiei împotriva Costa Rica în meciul din grupe, de la Cupa Mondială din iulie 2018.

Danilo Vucici, fiul în vârstă de 20 de ani al președintelui sârb Aleksandar Vucici, sărbătorea în tribune alături de trei bărbați identificați de presă ca fiind huligani faimoși, cu bogat cazier judiciar: Milan Krasici, Boris Karapandzici și Aleksandar Vidojevici.

Danilo Vucici, al șaselea din stânga, aratând trei degete. Foto: captură din timpul meciului.

Krasici a fost condamnat în mai 2018 la 14 ani de închisoare pentru crimă – dar a înaintat apel și în mod evident a putut să călătorească liber în Rusia. În mai 2019, Curtea de Apel l-a achitat și acum este un om liber.

Presa a scris despre Vidojevici că a fost urmărit penal – pentru violențe în tribune, jaf și posesie de armă. Karapandzici a fost condamnat în 2016 la patru ani de închisoare pentru trafic de droguri, posesie de armă și comportament violent – dar a fost eliberat condiționat în martie 2017.

Vidojevici și Karapandzici au fost ulterior puși sub acuzație pentru distrugeri la un club de noapte de lângă Tilt în octombrie 2018.

Al patrulea bărbat aflat în tribune, Nemanja Sreckovici (nici o legătură cu Velibor Sreckovici) a fost, împreună cu Vidojevici, reprezentant oficial al suporterilor în comitetul de conducere al clubului de fotbal Partizan Belgrad în 2016. Toți cei patru sunt cunoscuți ca membri ai Ienicerilor.

Vucici jr. și tovarășii lui din Rusia poartă tricouri cu harta Kosovo și cuvintele „Nu ne predăm” – un strigăt de luptă al opoziției naționaliste sârbe din Kosovo, care a încălcat interdicția privind declarațiile politice din timpul turneului.

Întrebat despre tovarășii fiului său, președintele Vucici a răspuns că îl doare când trebuie să îi explice juniorului de ce îl critică jurnaliștii doar pentru că este suporterul Serbiei. „Fiul meu nu a greșit niciodată cu nimic”, le-a spus președintele reporterilor.

 

Sinopsis
Ivana Jeremic

Ivana Jeremic este reporter de investigații în Serbia. Acest articol a fost realizat în cadrul Balkan Fellowship for Journalistic Excellence, cu sprijinul ERSTE Foundation și Open Society Foundations, în cooperare cu Balkan Investigative Reporting Network. Editor Timothy Large, traducere Șerban Enescu.

SHOWHIDE Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.