Despre cum și-a câștigat orașul bulgar Vidin titlul de capitală mondială a declinului populației, asta în primul rând că de aici au plecat mai toți tinerii
Ognyan Nenchev și-a petrecut ultimii 15 ani încercând să scape din Vidin, un județ din capătul de nord-vest al Bulgariei. De șase ori a plecat în căutarea unei vieți mai bune, de șase ori s-a întors înapoi. Să te tot întorci în cel mai sărac colț de țară din cea mai săracă membră a Uniunii Europene este un lucru rar întâlnit.
Nu și dorința de a pleca. În ultimii 35 de ani, un exod constant al adulților activi a dus la înjumătățirea populației Vidinului de la 162.000 locuitori în 1985, la aproximativ 85.000 în 2018.
Ognyan a început să plece în căutare de lucru după ce trecuse binișor de 40 de ani, după ce și-a pierdut slujba de inspector veterinar din Vidin, capitala județului cu același nume. Spre deosebire de milioanele de bulgari care s-au dus în vestul Europei, el și-a restrâns căutările la teritoriul țării sale. Uneori a găsit de lucru ca doctor veterinar, calificarea lui de bază. Alteori a fost angajat ca profesor de științe sau ca specialist în sisteme de încălzire, pe baza unor calificări suplimentare. De fiecare dată când rămânea fără slujbă, se întorcea la Vidin. De fiecare dată, cu același sentiment: groază. „Era ca o întoarcere în mormânt”, spune Ognyan. „Este un oraș mort.”
Vidinul este prins într-o spirală fatală, în care economia stagnantă și declinul demografic se învârt unul după altul. Oamenii pleacă din regiune în căutarea prosperității, iar prosperitatea ocolește regiunea pentru că au plecat atât de mulți oameni. O dinamică similară se întâlnește în multe alte locuri din Europa de Est, dar impactul asupra Vidinului este dramatic.
Populația județului scade cu cea mai mare viteză din Bulgaria, care este, la rândul ei, țara cu cel mai accentuat declin al populației din Uniunea Europeană și chiar din lume. Vidin poate pretinde titlul de capitală mondială a declinului populației – epicentrul colapsului demografic.
Însă, dacă este un caz aparte în context global, situația din Vidin este tipică pentru regiunea în care se află. De la căderea comunismului, acum 30 de ani, țările din Estul și Sud-Estul Europei au asistat la un fenomen extraordinar – golirea treptată a teritoriului. Potrivit unui raport al Națiunilor Unite din 2019, în regiune se află nouă din cele 10 țări cu cea mai rapidă scădere a populației din lume.
În spatele acestor statistici se află două tendințe majore: emigrația în Occident și scăderea fertilității. Milioane de tineri au părăsit Europa de Est în favoarea economiilor mai bogate din vestul continentului. În același timp, cei rămași au făcut mai puțini copii decât generațiile precedente. Combinația acestor factori a produs o rată de declin a populației nemaiîntâlnită pe timp de pace, care amintește de vremuri tulburi – războaie sau pandemii.
Această anchetă a Balkan Investigative Reporting Network, BIRN, examinează modul în care Vidin a devenit epicentrul acestui fenomen și ce înseamnă această situație într-o Europă care se confruntă cu propriile presiuni demografice. Pentru că nu doar familiile din estul Europei se restrâng. Pretutindeni în Uniunea Europeană, rata fertilității – media numărului de copii născuți de femeile aflate la vârsta de reproducere – a scăzut în ultimele decenii. Dacă la nivelul UE rata declinului populației este diferită de cea din Europa de Est, motivul principal este că statele vestice au primit migranți atât din afara frontierelor blocului, cât și din interiorul lui.
Cu toate acestea, multe guverne din Europa de Est sunt extrem de ostile la adresa migrației, în special cea din Asia, Africa și Orientul Mijlociu. Liderii locali solicită în mod regulat controale mai stricte la granițe și evită să accepte cota de refugiați și migranți hotărâtă de UE. Și totuși, rata declinului demografic îi obligă și pe ei să ia decizii dificile.
Declinul presupune costuri economice pe termen lung. Cu timpul, o forță de muncă în scădere devine neatractivă pentru investitori și incapabilă să susțină plata pensiilor și costurile medicale pentru o populație îmbătrânită. Atragerea de muncitori străini ar putea să compenseze aceste costuri mai eficient decât alte măsuri, ca încurajarea familiilor mari și a întoarcerii expatriaților.
Polonia și Lituania sunt două exemple de state care au început să încurajeze o formă foarte specială de migrație – din Ucraina vecină, o țară aflată în afara UE, a cărei economie a fost slăbită de conflictul cu Rusia. Statele sud-est europene, cum este Bulgaria, mai au până să adopte politici similare, dar rata declinului demografic le-ar putea lăsa fără alte opțiuni.
„Este nevoie de un val masiv de migranți”, spune Georgi Burdarov, specialist în demografie la Universitatea St Kliment Ohridski din Sofia, care a fost consilier pe lângă guvernul bulgar. „Dacă populația Bulgariei nu poate ocupa teritoriul țării, vor veni alte populații. Și acest teritoriu va avea un viitor mai bun”.
Trecut cosmopolitan
Vidin se află la cinci ore de condus față de Sofia. Drumul de 240 de kilometri trece prin Stara Planina, adică Munții Balcani, și face parte dintr-un coridor aglomerat de transport greu, care leagă Europa centrală de portul grecesc Salonic. Pe tronsonul montan, mașinile și tirurile șerpuiesc printre gropi, pe o șosea îngustă. Accidentele sunt frecvente și deseori blochează traficul în ambele direcții. Mai multe guvernări au promis să îmbunătățească drumul, dar până acum nu s-a făcut nici un progres vizibil.
În anii 1980, se putea călători cu avionul între Vidin și Sofia, iar drumul dura nici 35 de minute. Cele două orașe erau legate de o cursă operată de compania de transport națională. Biletele erau ieftine. Locuitorii mai în vârstă din Vidin își amintesc că se întâmpla să meargă la Sofia doar ca să facă cumpărături.
În cele din urmă, după căderea statului comunist cursa s-a dovedit neviabilă, zborurile au fost suspendate în 1992, iar singurul aeroport din Vidin a căzut în desuetutinde. Turnul de control, lăsat în părăsire, veghează acum peste o pistă presărată cu sticle sparte și cauciucuri uzate. Poveștile din epoca aviatică a Vidinului – de pildă cea despre pasagerul care a luat o găină în avion, după ce a adormit-o cu rachiu – au intrat în folclor.
În oraș, vegetația se contopește cu civilizația. Copacii și tufărișul mai umanizează înfățișarea blocurilor de beton din epoca comunistă. Primăvara, mirosul teilor în floare umple străzile pustii.
În piața centrală, un ecran gigantic transmite în buclă un video cu informații publice, indiferent dacă e zi sau noapte. Ici-colo se observă urme ale unei epoci cosmopolitane, demult apuse.
Cartierul din centru, cu străzile lui umbroase și conacele părăginite, a adăpostit odinioară consulatele unor jucători regionali precum Rusia, Austria și România. Sinagoga înconjurată de buruieni era pe vremuri a doua ca mărime din Bulgaria.
Vidin își datorează faima apusă geografiei. Situată pe malul Dunării, orașul a fost vreme de secole un avanpost comercial râvnit de conducătorii sârbi, unguri sau otomani. Guvernul comunist bulgar l-a transformat într-un centru industrial.
În 1980, la Vidin se fabricau telefoane pentru toată țara și două treimi din producția de cauciucuri. Scrumierele suvenir înfățișează un cauciuc care înconjoară cel mai cunoscut punct de reper – fortăreața medievală Baba Vida. Dacă cineva ar vrea să construiască acum o fortăreață în Vidin, ar trebui s-o facă mai degrabă astfel încât să îi țină pe locuitori înăuntru, decât să-i alunge pe invadatori.
„Oul sau găina”
Amândoi fiii lui Nikolay Tsochev s-au alăturat exodului occidental, plecând în Spania pentru a lucra în sectorul IT. În acest timp, paznicul în vârstă de 65 de ani s-a mutat din Vidin la Novo Selo, unde cu salariul lui de 320 de euro se descurcă mai bine. Băieții îl mai ajută cu bani uneori.
„Cum să le cer mai mult? E normal să hrănească vițelul vaca?”, se întreabă el. Până în 2010, când criza financiară globală a lovit Bulgaria, a avut o afacere cu materiale de construcții. „Lumea nu mai avea bani să-și renoveze casa”, explică Tsochev.
Venitul per capita din județul Vidin este 3.640 euro, ceea ce înseamnă jumătate din media bulgărească, potrivit Eurostat, agenția statistică a UE. Rata șomajului este de 13.5% – de trei ori mai mare decât media din Bulgaria. Cifrele nu pot fi considerate în conformitate perfectă cu realitatea, având în vedere dimensiunea considerabilă a economiei gri. Multă lume lucrează fără contract, iar veniturile multora sunt suplimentate discret de remitențele în bani lichizi.
În orașul Belogradchik, la 56 de kilometri de municipiul Vidin, șomerii își petrec zilele în cafenele. Primarul Boris Nikolov spune că aceștia preferă să supraviețuiască din remitențe decât să muncească. „Nu poți găsi nici măcar patru oameni să țină un stand mobil de cafea”, a declarat el pentru BIRN.
Nikolov adaugă că cifrele oficiale privind populația orașului sunt înșelătoare pentru că multă lume e plecată în străinătate fără să anunțe. „Eram 10.000 de locuitori în 1991, acum suntem 5.000 pe hârtie, dar poate că în realitate suntem 3.000”, spune el.
Abandonat de adulții activi, Vidinul a devenit tărâmul celor bătrâni și, ocazional, al celor foarte tineri. Unii migranți au lăsat în urma lor așa-numiții „copii Skype”, după numele aplicației de comunicare prin care păstrează legătura de familie.
De obicei, copiii sunt încredințați bunicilor susținuți cu banii trimiși din străinătate. În nord-vestul Bulgariei, 44% dintre copiii cu vârsta între 10 și 17 ani – așadar aproape jumătate – au unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate, potrivit unui raport al UNICEF, agenția ONU pentru copii. Pentru Bulgaria, rata medie este de 23%, respective unul din cinci copii.
„Părinții pleacă pentru că sunt obligați, nu pentru că vor ei”, afirmă Kristin Valentinova, 18 ani. În ultimii 13 ani, absolventa de liceu din Vidin abia dacă și-a văzut tatăl, care lucrează și trăiește în Cipru. Timp de doi ani, când mama ei a stat cu tatăl în Cipru, Kristin a fost crescută doar de bunică.
Toți cei 26 de liceeni care au absolvit odată cu ea anul trecut au plecat din Vidin. Kristin a procedat în același fel, iar acum face studii de management în Olanda.
Speranțele privind planuri vizionare de renaștere a prosperității Vidinului rămân încă neîmplinite. Inaugurarea în 2013 a unui pod auto peste Dunăre, care leagă Vidinul de Calafat, în România, a crescut traficul prin județ, dar nu a creat multe locuri de muncă.
În 2017, guvernul bulgar a derulat un program de un milion de euro pentru zona de nord-vest a țării, în care angajatorii au fost încurajați să mențină încadrați lucrători locali cel puțin un an. Potrivit lui Radoslav Georgiev, economist din Vidin care lucrează pentru think tankul Active Society, 90% dintre angajați au fost concediați după încheierea programului guvernamental.
Economia necompetitivă a Vidinului și populația în scădere au creat așa-numita problemă a oului sau a găinii, explică Georgi Stoev, fondatorul unui incubator tehnologic bulgar. El susține că angajatorii se feresc de regiuni ca Vidinul, „afirmând că nu găsesc angajați potriviți, în timp ce tinerii pleacă, spunând că nu există angajatori adecvați”.
‘Turbulențe demografice’
Exodul lucrătorilor bulgari a început în anii 1990, în perioada zbuciumată de după căderea comunismului, și a continuat după intrarea în noul secol. Intrarea țării în Uniunea Europeană în 2007 a fost precedată de restricții din cauza preocupării că migrația va exploda după ce toți cetățenii UE vor avea libertatea de mișcare. Țările cele mai bogate – de la Italia, Austria și Germania la Olanda, Marea Britanie și Irlanda – le-au impus muncitorilor din Bulgaria și România, care au aderat la Uniune în 2007, restricții temporare. Ultima dintre aceste restricții a expirat în 2014.
Gunter Verheugen, comisarul european pentru extindere între 1999 și 2004, a declarat pentru BIRN că a fost preocupat din cauza impactului potențial al pierderii și mai multor lucrători asupra economiilor României și Bulgariei.
În timpul negocierilor de pre-aderare, restricțiile temporare erau considerate drept o măsură care nu proteja doar piața muncii din vestul Europei, ci și „dezvoltarea țărilor candidate”. Cu toate acestea, legislatorii au fost luați prin surprindere de rata declinului populației. „În ce privește Bulgaria și România, nimeni nu se putea aștepta la o depopulare atât de rapidă”, spune Verheugen.
Negociatorul-șef pentru aderarea Bulgariei, fostul ministru adjunct de Externe Vladimir Kisyov, a declarat pentru BIRN că în ce privește extinderea libertății de mișcare, liderii Uniunii au fost, în cele din urmă, „pragmatici” și au recunoscut că măsura va atenua penuria de pe piața internă a muncii. „Țările UE care duceau lipsă de muncitori beneficiază de pe urma oamenilor noștri”, spune el.
Desigur, toți se așteptau ca România și Bulgaria să beneficieze de pe urma aderării la UE, așa cum s-a întâmplat în cazul celorlalte state după integrare. Teoretic, câștigurile economice aduse de prezența în Uniune pot ajuta la încetinirea ratei declinului demografic prin reducerea stimulentelor pentru emigrare.
Într-adevăr, standardele de viață par să se fi îmbunătățit după aderare. Atunci când a intrat în Uniunea Europeană, în 2007, Bulgaria avea un PIB per capita de 40% din media blocului comunitar, compus din 27 de state. În 2018, acesta crescuse la 50% din media blocului compus din 28 de state. Rata șomajului se găsește în prezent la un nivel minim istoric.
Cu toate acestea, declinul demografic a continuat. Zeci de mii de tineri bulgari pleacă în continuare spre vestul Europei, în fiecare an. Numărul bulgarilor care locuiesc și muncesc în străinătate s-a dublat de când țara a devenit membră UE, potrivit agenției Eurostat. O cotă de 12% din forța de muncă a Bulgariei trăiește în prezent în alte state ale Uniunii.
Desigur, emigrația nu este singurul factor din spatele declinului. Rata fertilității din Bulgaria, de 1,5 nașteri la o femeie, este cu mult sub nivelul minim necesar pentru menținerea populației încă dinainte să se ia în calcul pierderea din cauza emigrației. În județul Vidin, numărul anual de nașteri a scăzut cu două treimi față de anul 2000.
Bulgaria asigură 65 de săptămâni de concediu de maternitate cu plata integrală, a treia alocație după durată din UE. Cu toate acestea, statul ar putea să facă mai multe pentru ca maternitatea să fie o opțiune atractivă, afirmă Kaloian Staikov, economist la think tank-ul Institute for Market Economics din Sofia. „La început, condițiile generoase sună foarte bine”, a declarat el pentru BIRN. Dar familiile cu venituri mici beneficiază de un sprijin redus după ce mamele se întorc la lucru.
Dacă dezvoltarea economică a Bulgariei după aderarea la UE nu a afectat declinul demografic, este evident că acest declin a afectat dezvoltarea țării. Potrivit unui studiu regional realizat de Fondul Monetar Internațional (IMF), PIB-ul per capita al țărilor din Europa Centrală, de Est și de Sud-Est ar fi putut să crească la 74% din media Europei Occidentale până în 2050 – o creștere importantă față de nivelul actual, de 52%.
Cu toate acestea, după ce se ia în calcul impactul declinului demografic, FMI a revăzut în scădere PIB-ul per capita al regiunii pentru aceeași perioadă, la 60% din media occidentală. După cum spune raportul, „turbulențele demografice” au încetinit rata „convergenței veniturilor”.
‘Eu iau Kalașnikovul’
La celălalt capăt al Europei de Est și al scenariilor demografice se află unul dintre statele baltice, Lituania. Proiecțiile Națiunilor Unite arată că Lituania va atinge rata de declin al populației din Bulgaria în 2050. Începând cu 1990, țara a pierdut aproape un sfert din populație – aproximativ 883.000 de oameni – cea mai mare parte prin emigrare în UE.
Ca pretutindeni în regiune, demografia a devenit o problemă politică majoră, deși nu a alimentat același gen de populism întâlnit în Polonia sau Ungaria. Guvernul lituanian este condus de Uniunea Țăranilor și Verzilor, un partid nou, care a fost ales pe baza promisiunilor că va îmbunătăți asistența socială și va atenua emigrația spre Uniunea Europeană.
Alături de politici care doresc să încurajeze întoarcerea acasă a lucrătorilor expatriați, partidul a introdus subvenții pentru achiziția de case la țară, pentru a-i tenta pe cetățenii lituanieni să se stabilească în zone rurale depopulate. „Apariția a zece familii noi într-o regiune mică poate însemna zece noi afaceri”, a declarat Tomas Tomilinas, liderul adjunct al partidului, pentru BIRN. Dar impactul acestei subvenții a fost, până acum, în general „simbolic”, a adăugat el.
Pus în fața unei penurii cronice pe piața muncii, guvernul lituanian a adoptat acum trei ani încă o măsură – a redus restricțiile pentru muncitorii străini.
Țara adăpostește acum un număr record, de 58.000 de străini, în timp ce se consideră că alte zeci de mii lucrează în economia gri. Majoritatea vin din Ucraina, dar sunt și oameni veniți din Belarus și Rusia. Au fost angajați la lucrări de drumuri și poduri sau în construcții, domenii unde sunt acum acuzați că au contribuit la scăderea salariilor.
„Ucrainenii care vin în Lituania sunt victimele propriei ignoranțe în ce privește legea”, afirmă Volodymyr Kurylo, migrant din Ucraina care conduce o brigadă ce lucrează în construcții la Vilnius. Chiar dacă este bucuros că primește un salariu mai mare decât acasă, el ia în considerare să se mute cu familia în Germania pentru un salariu și mai bun.
Tomilinas recunoaște că afluxul de lucrători migranți a ajutat economia țării, dar adaugă un avertisment. Reducerea restricțiilor pentru imigrare a fost, spune el, ca o „etalare de bunătăți la magazin: ciocolată, alcool, țigări” – o rezolvare rapidă, tentantă, pentru problema declinului demografic.
Deocamdată, nu sunt semne că Bulgaria va încerca să atragă muncitori migranți la o scară similară cu cea din Lituania. Ostilitatea față de nou-veniții din afara Europei, în special, a crescut în timpul recentei crize a migranților, când mii de oameni, refugiați din fața războaielor și a sărăciei din Orientul Mijlociu și Asia de Sud, au trecut prin Bulgaria în drumul lor spre Europa de Vest.
„Dacă vin migranții, eu iau Kalașnikovul”, spune Nikolai Tsochev, fostul afacerist cu materiale de construcție. „Chiar dacă nu sunt musulmani, tot ne-ar face rău. Un ucrainean ar lucra la noi pe o leafă mai mică.”
Veterinarul Ognian Nenchev vede lucrurile cu alți ochi. „N-ar fi rău să aducem migranți”, spune el. „Unii ar putea spune că migranții ar duce la scăderea salariilor cetățenilor din Vidin. Dar unde sunt cetățenii ăștia pentru care se tem?”
În timp ce își caută următorul loc de muncă, departe de Vidin, Ognian își amintește de singura oară când a fost tentat să plece în străinătate, de o ofertă din Germania care includea și cazare ieftină. A ajuns până la stația de autocar, de unde s-a întors pentru că voia să se îmbarce și cu pisica lui. „Cum aș fi putut să o las acasă?”
Așa că a rămas, cu frustrarea lui față de Vidin egalată doar de afecțiunea pentru pisică.
