Tristețe, furie, neputință, frică sau chiar plictiseală. Acestea sunt emoțiile negative pe care le-au resimțit, cu atât mai acut în ultimele luni, cei mai mulți dintre tineri și copii, din întreaga lume. Efectele reale ale pandemiei de coronavirus asupra sănătății mintale a tinerilor sunt încă greu de întrevăzut
Coralia a fost mereu genul de elevă a cărei personalitate lumina camera. Era prezentă la toate olimpiadele, dar totuși își făcea timp să meargă la concerte de metal, să iasă cu prietenii și să petreacă timp cu Sânzi, sora ei mai mică.
Un copil de nota zece încă de mică, Coralia era iubită de profesori și de colegi, iar cu toții știau că va ajunge sa facă lucruri mărețe în viață. Dar, de când a plecat la facultate acum cinci ani, vine mai rar acasă, iar veselia care o purta pe holurile școlii, a început să îi dispară.
Tânăra are 23 de ani și este studentă la medicină în Germania, unde și-a petrecut perioada carantinei departe de casă și familie. S-a întors abia în septembrie în țară, pentru o scurtă vacanță. Dorul de casă, grija față de familie și neputința de a reveni mai repede, toate acestea au frământat-o mult. De asemenea, lipsa unei strategii de comunicare a facultății cu privire la examene, incertitudinea lucrurilor și lipsa de control au fost de asemenea nuclee de anxietate și stres.
Coralia este doar unul dintre mulții tineri, din România și din lume, care au avut de suferit, îndeosebi sub aspect psihic, din cauza pandemiei de coronavirus.
Efecte psiho-emoționale negative din cauza pandemiei
Incertitudinea financiară, ciclul nesfârșit de știri, cel mai adesea negative și stresul generat de muncă/școală sau chiar lipsa ei, au afectat în mod disproporționat tinerii.
Amalia Oltean, psiholog și psihoterapeut cognitiv-comportamental, spune că pe lângă volumul exponențial de pacienți pe care i-a avut în pandemie, mulți au revenit în terapie datorită contextului actual.
„Tinerii din ciclurile școlare (liceu și facultate) au suferit un nivel mai mare de anxietate generată de incertitudinea cu privire la examene și cum va continua activitatea lor în aceste noi circumstanțe, dar si stres cu privire la viitorul lor după ce vor termina școala.
De asemenea, pentru studenții întorși acasă datorită pandemiei, aceștia au simțit că nu aveau intimitatea necesară pentru a discuta despre toate nevoile, fiind deseori înconjurați de familie și, în plus, ședințele fiind online”, explică Oltean.
Nici copiii mai mici nu au rămas nemarcați de aceste schimbări. Oltean spune că datorită statului în casă doar cu familia, incapacității de a merge la creșă/grădiniță, de a socializa cu alții copii sau de a se juca în parc, a observat întârzieri în dezvoltarea socială și emoțională a copiilor.
În rândul tinerilor angajați, Oltean a sesizat griji cu privire la ascensiunea lor profesională. „Dacă la începutul anului, aceștia aveau un plan pentru cum vor avansa profesional, pandemia i-a forțat să pună aceste ambiții pe pauză, focusându-se mai degrabă în a-și menține o stabilitate financiară, decât să aspire la o evoluție profesională în acest an”.
„Deși tinerii au perceput o frustrare, nemaiputând profita de avantajele mersului la birou – socializare, comunitate – aceștia s-au obișnuit rapid, iar după ce starea de urgență a fost ridicată, nu mai doreau să se reîntoarcă la birou” – confirmând reziliența firii umane și capacitatea extraordinară a omului și în special a tinerilor, de a se adapta rapid la noi contexte, mai consideră Amalia Oltean.
Însă, în contextul pandemiei, anumite premise nu stau în picioare, consideră specialiștii. Joe Ruzek, un cercetător pe stres posttraumatic de la Universitatea Stanford a observat că reziliența psihologică de care dau dovada cei care trec prin dezastre naturale (uragane, cutremure) nu se aplică în mod integral și în cazul pandemiei: „Nu mai există zone sigure, unde poți merge pentru ajutor. Spre deosebire de un tsunami sau de un uragan, pandemia este invizibilă, ceea ce provoacă și mai multă anxietate și stres”.
Omniprezentul WFH – „work from home” – a devenit deja un slogan al pandemiei, care pentru mulți a devenit o realitate prea dură.
Muncitul excesiv pe perioada pandemiei a fost perceput negativ de cei mai mulți tineri, generându=le stări de oboseală și stres. Fiind acasă tot timpul și nemaiexistând o barieră clară între viața personală și cea de birou, mulți s-au aflat în postura de a lucra mai mult decât înainte.
Totodată, pe perioada pandemiei, lungimea întâlnirilor virtuale s-a redus cu 15%, în timp ce numărul total de ore lucrate a crescut cu circa 2 ore/zi. Puse laolaltă, stresul de a trăi într-o pandemie, coroborat cu o creștere de 25% a timpului de lucru, a dus în multe cazuri la burnout, depresie și anxietate. Deși s-a demonstrat că lucratul de acasă poate genera mai multă productivitate, o mare parte a acestei creșteri s-a datorat de fapt orelor în plus de muncă.
Sentimentul de neputință are multe forme
Alexa are 30 de ani și este consultant. Locuiește singură în București și s-a văzut, în plină carantină, cu mult prea mult timp la îndemână. Fiind o fire socială și nemaiavând opțiunea ieșirilor în oraș, a lucrat în medie de 30-35% mai mult de acasă.
Cazul ei nu este singular. Psihologul Amalia Oltean a observat că femeile, mai mult decât bărbații, sunt mai predispuse la a lucra peste program. Acestea simțeau că cele opt ore de lucru zilnic nu le sunt suficiente, volumul de muncă fiind oricum mult mai mare. Tot femeile sunt și mai reticente în a verbaliza aceste frustrări.
Cezara, 27 de ani, este content writer, locuiește în București cu prietenul său și a simțit, de asemenea, că munca de acasă era mai multă, mai solicitantă.
Totodată, avea un sentiment de neputință în a spune nu. „Nu este ca și cum poți pleca de la birou, închizi mailul și te duci acasă. Acum nu aveai unde să pleci, lumea știa asta și nu mai exista ușurința aceea de a spune că nu ești disponibil după programul de muncă”, spune tânăra.
De asemenea, senzația de sedentarism și lipsa activităților sociale i-a afectat în mod disproporționat pe cei tineri. Amalia Oltean spune că, printre pacienții tineri era o frustrare colectivă cu privire la inabilitatea de a socializa, de a ieși în oraș si de a avea activități în afara casei.
Cezarei, care este o fire activă, pandemia i-a provocat o senzație de oboseală și de neliniște. „Serile după birou, mai aveam câte o ieșire în oraș, weekendurile eram afară făcând diferite activități sportive. Pe perioada carantinei, stând numai în casă, simțeam cum începusem să am constant o stare de spirit joasă”.
Ciclul nesfârșit de știri, preponderent negative, a agravat starea de anxietate a multora. Datorită atmosferei de incertitudine, Alexa a urmărit știrile mult mai frecvent în prima lună de pandemie. „Simțeam cum începusem să am probleme de anxietate generate de prezența știrilor, așa că am decis să controlez cantitatea de știri pe care o consum. Am început să verific știrile doar o dată pe zi, nu mai intram pe Facebook și nu mai deschideam televizorul”, spune tânăra.
Pentru mulți tineri, experiența pandemiei a însemnat și o reală încercare, din toate punctele de vedere: de la școală și examene online, la jonglarea cu atribuțiile vieții profesionale și personale de acasă până la grija și stresul generate de faptul că nu sunt aproape de cei dragi.
Pandemia a fost însă și un exercițiu bun de reflecție pentru generația tânără, fiindcă mulți tineri au început să fie atenți la ceea ce contează cu adevărat.
Alexa spune că timpul petrecut singură acasă a reîncărcat-o, având în sfârșit la dispoziție acel timp pentru ea pe care îl tot amâna. „Nu numai că mi-am descoperit pasiuni noi, dar am realizat și care prietenii merită și care nu. Cele profunde și strânse s-au solidificat, iar celelalte au dispărut”, spune Alexa.
Sănătatea mintală nu e, oficial, o prioritate
Strategia de combatere a pandemiei Covid-19 la nivel global s-a concentrat asupra prevenirii răspândirii virusului, a limitării numărului de decese și a încercării de a lua o parte din povară de pe umerii sistemului medical, greu încercat în ultimele șase luni.
Însă, există o altă consecință drastică a pandemiei, care deși este printre cele mai răspândite, se vorbește rar despre aceasta în spațiul public: sănătatea mintală.
Pe timpul acestei crize sanitare, obiceiurile de viață ale fiecăruia au suportat niște modificări majore. Perioada carantinei, dar și măsurile de distanțare socială care au urmat, au forțat oamenii să-și schimbe în mod radical obiceiurile, cum interacționează, cum își petrec timpul liber și cum muncesc.
Criza sanitară, situația economică în deteriorare și starea generală de incertitudine datorate stării de urgență și pandemiei de coronavirus au avut un efect negativ asupra populației, iar tinerii reprezintă unul dintre grupurile cele mai afectate din societate la nivel global.
În ultimii ani, generația tânără a fost nevoită să se confrunte cu evoluțiile unui sistem economic care pare să lucreze împotriva lor: tinerii din categoria millenials au intrat pe piața muncii în cel mai rău moment economic de la Marea Criză încoace, când competiția este mai mare ca niciodată, iar așteptările și obstacolele cotidiene la fel. Un raport OECD anunță că milenialii sunt nevoiți să se zbată de două ori mai mult decât părinții acestora, pentru a rămâne în clasa de mijloc. Salariile sunt mici, rămân mici, iar costul vieții este tot mai ridicat.
Pandemia nu a venit deloc în întimpinarea acestor dezavantaje structurale care depreciază calitatea vieții tinerei generații. Studiile arată că există o corelație directă între pandemie și creșterea simptomelor psihologice, iar printre cele mai afectate grupuri se numără tinerii.
În America, Spania, China sau Marea Britanie, trendul pare să fie același: tinerii au fost mai predispuși în a dezvolta simptome de stres, depresie sau anxietate pe perioada pandemiei.
Un factor se datorează situației financiare. Guvernul României a declarat că în jur de 1.279.000 de români s-au întors din străinătate pe perioada pandemiei, iar între 300.000 și 350.000 de cetățeni sunt în căutare de muncă, FMI (Fondul Monetar Internațional) estimând că economia României se va contracta cu 5%. INS observă că din rata șomajului înregistrată pe perioada pandemiei, cea mai ridicată a fost în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani (respectiv 15.4%).
Anxietatea și depresia costă economia globală mai bine de 1 trilion de dolari anual, anunță Devora Kastel, Directorul Departamentului de Sănătate Mintala și al Abuzului de Substanțe din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Aceasta susține că deși depresia afectează 264 de milioane de oameni, există mai puțin de un expert în sănătate mintală la fiecare 10.000 de locuitori.
Majoritatea guvernelor și instituțiilor internaționale au formulat scheme de împrumuturi, subvenții și ajutor financiar pentru a veni în întâmpinarea cetățenilor – de la subvenționarea celor intrați în șomaj, la ajutorarea mediului de business, înghețarea creditelor la bancă sau diverse politici monetare.
Din păcate, sănătatea mintală nu a fost printre priorități.
ONU declară că țările cheltuie în medie 2% din bugetul alocat pentru sănătate pe probleme asociate sănătății mintale. Ceea ce, mai ales în condițiile actuale generate de pandemia de coronavirus, nu este deloc suficient.
