Ispita certitudinii. Amestecul conspirațiilor cu religiozitatea

În România există o formă de mesianism ortodox care oferă răspunsuri comode la situația complicată generată de pandemie, consideră sociologul Dani Sandu. Grupurile care se raliază acestui tip de mesaj pot avea o importanță strategică. În același timp însă, populația ”necredincioasă” – care se declară agnostică sau ateistă – tinde să aibă atitudini mai conservatorare decât cea religioasă. Pentru a realiza o armonizare între aceste grupuri e nevoie să ”creștem” instituții puternice și încrederea populației în acestea.
Ilustrație de Olivier Tallec

Mulți dintre cei care au protestat lunile acestea în București sau alte orașe împotriva măsurilor anti-Covid se declară credincioși. S-au rostit cu această ocazie rugăciuni, iar în piață au fost aduse icoane. Nu e o raritate nici prezența unor  preoți sau călugări ortodocși la astfel de mitinguri. În spațiul public, diferite mesaje de contestare a restricțiilor impuse de guvern în contextul pandemiei de coronavirus au venit și de la unii ierarhi, în frunte cu patriarhul Daniel.

De asemenea, site-uri și publicații care se revendică drept ortodoxe au răspândit din plin în această perioadă teorii ale conspirației legate de epidemia provocată de noul coronavirus.

SINOPSIS a stat de vorbă cu sociologul Dani Sandu pentru a vedea dacă grupurile asumat religioase au o mai mare deschidere spre ipoteze care tind să explice lumea într-un mod care nu ține seama neapărat de dovezi empirice.

Totodată, am vorbit despre populația ”necredincioasă” din România, care tinde să aibă atitudini mai conservatorare (reticență față de grupuri minoritare, față de săraci etc) decât cea religioasă. Nu în ultimul rând, am înțeles că teama față de coronavirus se amestecă adesea cu un tipar de comportament foarte machist, tipic est-european și care nu permite recunoașterea unor emoții de vulnerabilitate.

Pe scurt, din răspunsurile sociologului Dani Sandu:

==> În perioade de criză dezinformarea și teoriile conspirației capătă amploare. Oamenii sunt în căutarea unor răspunsuri simple la probleme complicate.

==> Pe un fundal de penurie de informații apar și oameni foarte interesați să inventeze lucruri care le și maximizează lor statutul social, importanța în societate.

==> Religiozitatea venită pe un filon naționalist, cum este cazul adeseori în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, nu se împacă foarte bine cu incertitudinea.

==> Contribuie la acceptarea de răspunsuri simple credința într-o forță superioară și în faptul că există mesageri ai aceste forțe superioare care ne pot lămuri ce se întâmplă și ce anume ar trebui să facem.

==> Grupurile care protestează și răspândesc informații false necesită în mod cert interesul societății, oricât de mari sau mici ar fi. Este o problemă a unor grupuri care au o importanță strategică, nu e nevoie de numere extrem de mari pentru a influența într-un fel sau altul discursul public. Susținerea pe care o primesc aceste grupuri nu este însă determinantă și până nu acceptăm faptul că posibila finanțare externă nu poate decât să sporească un foc care exista deja, nu avem cum să intervenim determinant. Nu este o problemă importată, e o problemă pe care o avem.

==>  Neîncrederea în instituțiile din România se adaugă lipsei de răspunsuri definitive oferite de știință. La noi mai avem și problema că administrația, clasa politică sunt agenți cu foarte puțină încredere socială.

==> Populația ”necredincioasă” din România care se declară agnostică sau ateistă tinde să aibă atitudini mai conservatorare decât cea religioasă. Nu este foarte clar motivul pentru care se întâmplă acest lucru, dar toate cercetările arată că acest grup tinde să fie mai reticent față de minoritățile sexuale, etnice sau religioase, tinde să aibă atitudini mai conservatoare față de oamenii săraci. Cumva, acest tip de ateism este construit în mare parte în contradicție totală față de grupul religios și antagonismul care e creat aici este, practic, de foarte multe ori menit să mobilizeze ambele părți.

==> Contribuie teama la teoriile conspirației? Dani Sandu: Intuiția mea este că, de foarte multe ori, teama aceasta se amestecă cu un tipar de comportament foarte machist, tipic est-european și care nu permite recunoașterea unor emoții de vulnerabilitate. Cei mai mulți dintre oamenii care nu respectă regulile (distanțare, purtat mască etc) sunt bărbați, atât în România cât și în alte țări.

==> Cum poate să nu îți fie teamă de un virus, dar poate să îți fie teamă de o chestiune ”vagă” precum oculta mondială? Dani Sandu: Resorturile celor două tipuri de amenințări sunt foarte diferite. Virusul îți testează propria sănătate, validitatea corporală, fizică și ai impresia că dacă te îmbolnăvești ține doar de tine ca să treci peste asta. Pe când, oculta mondială, conspirațiile sunt lucruri de altă natură, care depășesc în dimensiune nivelul unui om, care nu mai pot fi combătute prin propriile noastre puteri. Și ăsta e și motivul pentru care nu te opui singur oculta, cauți aliați, să creezi un grup, o formă de rezistență.

==> Lucrurile pe care le putem face, ca societate, pentru a accelera procesul de armonizare dintre aceste diferite grupuri este să ”creștem” instituțiile și, totodată, încrederea populației în acestea.

 

Octavian Coman / Sinopsis

Sociologul Dani Sandu are un master în sociologie la Universitatea din Cincinnati (SUA). Acum este la studii doctorale la Florența, în cadrul Institutului Universitar European. E specializat în cercetare socială în special în politici sociale sustenabile pentru tineri și populații marginalizate. Octavian Coman este jurnalist independent.

SHOWHIDE Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.