Ce îi diferențiază pe maghiarii din Transilvania?

O anchetă European Values Study (EVS), la care a contribuit și Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale (ISPMN) din Cluj, arată cîteva din aspectele prin care maghiarii din România se diferențiază de majoritate.
Foto: Kayle Kaupanger

Ancheta sociologică European Values Study (EVS) a fost aplicată pe un eșantion al populației maghiare din Transilvania, fiind pentru prima dată cînd EVS se concentrează pe eșantioane reprezentative ale minorităților, în cazul de față minoritatea maghiară din Transilvania și minoritatea suedeză din Finlanda.

Cîteva dintre concluzii: maghiarii din România se definesc în covîrșitoare proporție de dreapta, au mai mare încredere în persoanele de lîngă ei decît în unele instituții publice, dar cred mult în biserică, au un interes relativ scăzut față de politică, iar la nivel de libertăți personale își doresc egalitate în drepturi pentru femei, dar în același timp acceptă ideea ca statul să poată utiliza camere de supraveghere pentru urmărirea cetățenilor în spațiul public.

Încredere, capital social

Studiul constată, printre altele, diferențe în ce privește încrederea maghiarilor şi a românilor. „Din cele prezentate azi, se conturează o diferenţă destul de importantă în privinţa încrederii. Şi nu numai a încrederii generalizate, ci şi a încrederii faţă de anumite instituţii. (…) Instituţiile în care maghiarii au încredere nu sunt aceleaşi instituţii în care românii au cea mai mare încredere. Doar un exemplu foarte elocvent, cu forţele armate, care are 80% încredere în rândul românilor şi doar de 42% în rândul maghiarilor. În schimb, la maghiari am văzut o valoare mai ridicată în biserici”, a spus cercetătorul ISPMN Istvan Szekely, citat de Cluj24.ro.

Nivelul de încredere generală al maghiarilor din Transilvania se apropie cel mai mult de cel al maghiarilor din Ungaria (27,6%, respectiv 28,5% cred că oamenii sunt în general de încredere). Chiar dacă la prima vedere aceste valori pot părea destul de scăzute, ele sunt considerabil mai ridicate decât nivelul de încredere al populației din România (13,2% cred că oamenii sunt de încredere).

Acest nivel de încredere extrem de scăzut plasează România printre ultimele țări din Europa, chiar și în regiunea postsocialistă. Valorile din Ungaria și cele caracteristice maghiarilor din Transilvania se află printre cele mai ridicate în categoria de referință postsocialistă, însă rămân mult în urma valorilor din majoritatea statelor vest-europene.

În privința nivelului de încredere, variabilele socio-demografice importante sunt statutul  ocupațional, nivelul de educație, tipul localității și ponderea populației maghiare. Comparativ cu media de 28% la nivel național, procentul persoanelor care au încredere în oameni se prezintă astfel: 39% dintre studenți, 46% dintre persoanele cu studii superioare, 41% dintre locuitorii orașelor mijlocii, 33% dintre persoanele care trăiesc în localități în care maghiarii sunt minoritari și 35% dintre persoanele care trăiesc în localități în care ponderea maghiarilor este la un nivel scăzut.

Minoritatea maghiară nu este singura minoritate din Europa care se caracterizează printr-un nivel de încredere mai ridicat decât populația majoritară a țării respective. Acest lucru este valabil și pentru albanezii din Macedonia de Nord, pentru musulmanii din Bulgaria, cât și în cazul vorbitorilor de suedeză din Finlanda, cu deosebirea că în Finlanda atât minoritatea cât și majoritatea au mai multă încredere în oameni, iar diferența dintre cele două se încadrează în marja de eroare (72,2%, respectiv 74,7%)

Dar nivelul de încredere al minorităților nu îl depășește întotdeauna pe cel al majorității, precum în cazul  minorităților rusofone din Estonia și Lituania. Se pare că fenomenul este în legătură cu nivelul capitalului social, în sensul în care minoritățile care dispun de o rețea instituțională mai întinsă, mai dezvoltată, au mai multă încredere în oameni.

Biserica da, armata nu

Alături de nivelul de încredere general, EVS a măsurat și încrederea în 17 instituții. În cazul maghiarilor din Transilvania se remarcă nivelul semnificativ mai ridicat de  încredere în biserică, atît față de Ungaria cît și în raport cu media din România. Astfel, 78% dintre maghiarii transilvăneni au încredere totală sau parțială în biserică, față de 42% din populația Ungariei și 70% din cea a României.

Sindicatele reprezintă cealaltă instituție în cazul căreia nivelul de încredere este cel mai înalt în rândul maghiarilor transilvăneni (față de români sau maghiarii din Ungaria), însă aici nivelul de încredere este mult mai scăzut, de doar 32%.

Instituțiile în cazul cărora nivelul de încredere al maghiarilor din Transilvania este mult mai scăzut decît cel al românilor sunt următoarele: forțele armate (42% vs. 80%), sistemul de învățămînt (52% vs. 70%), UE (39% vs. 49%) și sistemul juridic (38% vs. 47%). Procentele referitoare la încrederea în UE și sistemul juridic sunt probabil influențate și de opiniile despre corupție și campaniile anticorupție, teme care în ultimii ani nu s-au bucurat de prea multă simpatie în rândul maghiarilor transilvăneni.

Merită menționate și diferențele dintre România și Ungaria în privința încrederii în instituțiile politice alese (parlament, guvern și partidele politice), în sensul în care nivelul de încredere este mai scăzut în România decât în Ungaria. Maghiarii transilvăneni seamănă mai mult cu populația românească sub acest aspect. Astfel, doar 16% dintre maghiarii din Transilvania au încredere în parlament, 13% în guvern și 12% în partidele politice.

De regulă, încrederea în armată este mai redusă în cazul  minorităților, cu excepția vorbitorilor de suedeză din Finlanda, o minoritate foarte bine integrată, respectiv a musulmanilor din Bulgaria. Însă diferența cea mai mare dintre minoritate și majoritate se înregistrează în România. Aici, trebuie să menționăm că, armata este instituția care se bucură de cel mai înalt nivel de încredere în rândul românilor. Relația se inversează în cazul bisericii, adică de regulă încrederea în biserică este mai mare la minorități, excepțiile fiind din nou vorbitorii de suedeză din Finlanda și rusofonii din Lituania.

Diferențele par să fie mai mari în cazurile în care clivajul religios se suprapune cu cel etnic, cele două falii întărindu-și efectul în mod reciproc. Concret, diferența este cea mai mare în Macedonia de Nord și Bulgaria, unde avem de-a face cu minorități musulmane și o majoritate creștin ortodoxă, după care urmează Estonia și România, unde linia de demarcație dintre majoritate și minoritate este întărită de apartenența la creștinismul de tip occidental, respectiv oriental. Lituania pare însă a fi excepția, aceasta fiind similară cu Estonia și România din perspectiva clivajului religios, însă aici încrederea în biserică este puțin mai ridicată în rândul majorității.

EVS a conținut și o baterie de întrebări cu privire la apartenența la organizații, fiind enumerate 11 de tipuri specifice de organizații. Astfel, s-a analizat și apartenența la fiecare tip specific de organizație, însă cel mai important indicator utilizat arată dacă o persoană este sau nu membră într-o organizație oarecare.

Calitatea de membru este mai răspândită printre maghiarii transilvăneni decât printre români sau maghiarii din Ungaria. Această pondere relativă mai mare se datorează în primul rînd apartenenței la o organizație religioasă: 40% dintre respondenții maghiari spun că sunt membri într-o organizație de acest tip (probabil mai mulți au semnalat de fapt apartenența lor la o biserică), în comparație cu 21% dintre români și 17% dintre maghiarii din Ungaria.

Pe de altă parte, valorile caracteristice maghiarilor sunt semnificativ mai scăzute decît cele ale albanezilor din Macedonia de Nord și ale vorbitorilor de suedeză din Finlanda, unde o proporție mult mai mare sunt membri în organizații (59%, respectiv 85%). Însă, diferența cea mai mare raportată la majoritate se înregistrează în cazul comunității maghiare din România (22 de puncte procentuale). Trebuie spus și că, dintre toate minoritățile incluse în studiu, afilierea la organizații religioase este cea mai răspândită în cazul minorității maghiare (71%).

Maghiarii se poziționează la dreapta

Interesul maghiarilor pentru politică este relativ scăzut, 37% dintre respondenți afirmând că sunt interesați de politică. Această pondere este mai mare decât media pe țară (32%) însă se află mult sub media din Ungaria (46%), care la rândul ei este scăzută în raport cu o serie de state din Europa de Vest, de exemplu, Germania, Norvegia, Danemarca. În comparație cu alte minorități, maghiarii se situează undeva la mijloc, însă diferența (în favoarea minorității) față de populația majoritară este cea mai mare în cazul lor. În afară de maghiari, doar rusofonii din Lituania sunt mai interesați de politică decât populația majoritară, însă diferența este mai mică decât în cazul relației maghiari-români.

Respondenții au fost rugați să se plaseze pe o scală de la 1 la 10, reprezentând spectrul politic de la stânga la dreapta, după care au răspuns la o serie de întrebări privind dileme politice concrete, care însă se înscriu pe o dimensiune mai generală, ale cărei extremități pot fi descrise print-o poziție de individualism și neoliberalism la un capăt, respectiv de etatism la celălalt capăt. De exemplu, ponderea dezirabilă a proprietății private și de stat în economia țării, magnitudinea inițiativei individului și a statului, caracterul benefic sau nociv al competiției, o distribuție mai uniformă a veniturilor sau recompensarea meritelor individuale.

Maghiarii din Transilvania se află mai la dreapta atât față de media din România cât și față de cea din Ungaria, cu o medie de 6,54 în comparație cu media de 5,85 a populației românești și 6,04 a populației Ungariei. De fapt, media înregistrată de maghiarii transilvăneni îi plasează în poziția cea mai de dreapta din toată regiunea postsocialistă, iar ponderea celor care au ales poziția 10 este mult mai substanțială decât valorile caracteristice în Ungaria sau România: 16% în comunitatea maghiară din Transilvania față de 11% în România și în Ungaria.

Doar respondenții din Albania au ales în proporție mai mare, respectiv 20%, această valoare extremă. Autopoziționarea pe valoarea 10 poate fi interpretată ca o atitudine de extremă dreaptă, însă trebuie evidențiat faptul că înțelesurile asociate cu axa stânga-dreapta variază de la o țară la alta și sunt foarte contextuale. Trebuie remarcată și ponderea foarte mare a celor care nu au reușit să se autoplaseze pe această scală în rândul maghiarilor transilvăneni, și anume 35%. Această valoare este apropiată de media din România (36%), dar de două ori mai mare decât cea din Ungaria (17%).

Mare parte dintre maghiarii din Transilvania se identifică cu dreapta (sau poziția individualistă-neoliberală) și în privința conținutului politic. Un procent de 64% dintre respondenți au marcat o valoare de la 7 la 10 la afirmația conform căreia „Șomerii ar trebui să accepte orice slujbă disponibilă sau să nu primească ajutorul de șomaj”. Afirmația conform căreia competiția este pozitivă a fost marcată la fel de 62% dintre respondenții maghiari din Transilvania cu scoruri de 7 sau mai mult.

Deși ponderea celor care au marcat valorile de la 7 la 10 pentru afirmațiile referitoare la răspunderea mai pronunțată a individului, respectiv la recompensarea efortului individual față de uniformizarea veniturilor este simțitor mai scăzută, orientarea neoliberal-individualistă are cei mai mulți susținători și la aceste afirmații, comparat cu atitudinile etatiste sau de stânga, respectiv cele centriste.

Atitudinile de stânga (adică punctajele de la 1 la 4) ating un nivel însemnat doar în cazul a două afirmații dintre cele cinci testate: 32% dintre respondenți cred că uniformizarea veniturilor ar fi mai importantă decât recunoașterea meritelor individuale, și 29% ar prefera ca statul să își asume mai multă responsabilitate pentru bunăstarea fiecăruia. Comparația cu Ungaria și România nu scoate în evidență niciun tipar clar.

În privința dreptului șomerilor de a refuza o slujbă, maghiarii din Transilvania adoptă a poziție mai pronunțat de dreapta decât românii sau maghiarii din Ungaria, cu o medie de 7,1 față de media de 6 pentru România și de 6,4 pentru Ungaria. La celelalte patru afirmații răspunsurile seamănă mai mult cu cele din Ungaria și sunt în medie mai moderat de dreapta decât răspunsurile din România, cu excepția afirmației referitoare la ponderea proprietății private în economie.

În gândirea politică a maghiarilor din Transilvania autopoziționarea pe axa stânga-dreapta se corelează doar parțial cu părerile asumate în privința afirmațiilor concrete proiectate pe axa etatism-neoliberalism. În privința atitudinilor față de recompensarea efortului individual (vs. o distribuție mai egalitară a resurselor), față de aprecierea competiției și față de ponderea proprietății de stat versus cea privată, distribuțiile observate nu sunt în concordanță cu distribuția pozițiilor ocupate pe axa stânga-dreapta, în sensul ca atitudinile concrete să devină mai de dreapta pe măsură ce ne deplasăm spre capătul din dreapta a axei de autoidentificare generală cu stânga-dreapta.

Doar în cazul atitudinii față de șomeri și față de răspunderea individuală vedem o distribuție  consistentă cu autopoziționarea stânga-dreapta. Însă, în privința ultimei teme, doar extrema dreaptă se diferențiază de restul eșantionului.

Democrație, drepturi și libertăți

Ordinea criteriilor considerate cele mai importante pentru democrație diferă de la un grup la altul. Pentru maghiarii din Transilvania egalitatea în drepturi pentru femei se află pe primul loc, 73,2% dintre respondenți consideră că este un aspect important al democrației. Pentru maghiarii din Ungaria, pe primele locuri se află alegerile libere (79,6%) și egalitatea în drepturi pentru femei (79%), iar pentru eșantionul românesc cel mai important criteriu al democrației este apărarea drepturilor cetățenești împotriva abuzurilor statului (75,2%).

Cele două criterii din urmă apar și la maghiarii transilvăneni pe locul doi și trei în topul celor mai importante caracteristici ale democrației, dar cu o medie semnificativ mai scăzută: 66,6% consideră că alegerile libere sunt importante și 51,5% consideră că drepturile cetățenești sunt importante într-o democrație. Impozitarea persoanelor bogate este considerată mai puțin importantă în rândul maghiarilor din Transilvania, decât pentru cei din Ungaria sau pentru români (40% dintre maghiarii transilvăneni consideră acesta un aspect important al democrației), însă obediența față de conducători este un criteriu mai important pentru maghiarii transilvăneni (39,7%) decât pentru români și pentru maghiarii din Ungaria.

Ponderea maghiarilor transilvăneni care consideră importante celelalte aspecte incluse în chestionar se prezintă în felul următor: 35,4% ajutorul de șomaj, 33,6% egalizarea veniturilor, 25,5% intervenția armatei sau 17,9% intervenția autorităților religioase  în conducerea statului. Este remarcabil faptul că foarte puțini respondenți din toate trei eșantioanele au considerat ca unele dintre criterii ar fi „împotriva democrației”, chiar și în cazul afirmațiilor cu iz autoritar, cum ar fi cele două din urmă. Aceste procentaje foarte scăzute rămân interesante chiar dacă operatorii de interviu au fost instruiți să nu citească această opțiune de răspuns.

Un procent de 81% dintre maghiarii transilvăneni acceptă ideea ca statul să poată utiliza camere de supraveghere pentru urmărirea cetățenilor în spațiul public, iar 18% ar autoriza statul să urmărească schimbul de informații prin e-mail sau internet. Doar 13,6% ar fi de acord ca statul să colecteze informații despre orice persoană care trăiește în România fără ca aceasta să știe. Din întregul bloc postsocialist, maghiarii din Transilvania sunt cei mai îngăduitori în privința utilizării camerelor video în spațiul public, în comparație cu 70,8% din populația Ungariei și 51% din cea a României care ar accepta această practică.

Urmărirea internetului și colectarea de informații, fără cunoștința persoanelor vizate, este acceptată de 23,8%, respectiv 18,1% din populația României. În Ungaria ponderile respective sunt de 14,2% și de 12,5%.

Ce mai înseamnă Europa?…

În legătură cu Europa și UE, EVS a avut o întrebare despre extinderea Uniunii, dacă ea ar trebui continuată sau dacă UE s-a extins deja prea mult. Un alt set de întrebări s-a referit la criteriile considerate necesare pentru a fi considerat european.

Maghiarii din Transilvania cred că s-a mers prea departe cu extinderea UE (medie de 5,45 pe scala de 10 puncte). Atitudinea este mai puțin adversă decât cea din Ungaria (5,69), dar sensibil diferită de cea din România (4,21). Sunt foarte interesante opiniile maghiarilor transilvăneni despre criteriile apartenenței europene. Chestionarul a abordat patru asemenea criterii: să fii născut în Europa, să ai strămoși europeni, să fii creștin și să împărtășești cultura europeană. Diferențele dintre țările occidentale și cele estice sunt semnificative în toate cele patru dimensiuni menționate, fiind cele mai mari în privința rolului acordat religiei și cele mai mici în privința împărtășirii culturii europene.

Est-europenii tind să acorde mai multă importanță fiecărui element dintre cele patru în evaluarea calității de european a unei persoane. Însă, maghiarii din Transilvania se situează în partea superioară a spectrului chiar și în regiunea postsocialistă: 79,9% consideră că pentru a fi european trebuie să te naști în Europa, 77,4% cred că trebuie să fii descendent al unor persoane născute în Europa, 77,2% cred că trebuie să fii creștin. Pentru maghiarii transilvăneni criteriile acestea sunt mai importante decât pentru români sau pentru maghiarii din Ungaria.

Criteriul al patrulea, împărtășirea culturii europene, este o excepție. În privința acestuia maghiarii transilvăneni se situează undeva la mijlocul clasamentului format din țările postsocialiste. 84,8% cred că e important să împărtășești cultura europeană, față de 94,9% din populația Ungariei, populație care se plasează pe primul loc în Europa – fapt ce nu este surprinzător, date fiind practicile de comunicare ale guvernului ungar din ultimii ani.

… dar țara?

La întrebarea „Dacă ar avea loc un război, ați lupta sau nu pentru țară?”, 43% dintre maghiarii transilvăneni au răspuns afirmativ, 41,5% negativ, iar restul sunt indeciși. În același timp, 46,7% dintre respondenții eșantionului reprezentativ pentru România sunt gata să lupte pentru țară, iar în Ungaria procentul este de 53%. Disponibilitatea de a lupta este în general mai redusă la minorități în comparație cu majoritatea, fără excepție. Totodată, ponderea indecișilor și a celor care refuză să răspundă este mare în rândul minorităților.

Totuși, observăm că diferența dintre maghiarii din Transilvania și români este mică, de fapt cea mai mică diferență măsurată în rândul minorităților din Europa cu care am putut realiza comparația. Profilul celor care sunt mai dispuși să lupte pentru țară: locuitorii Ținutului Secuiesc sau a regiunii formate din județele Bihor, Satu Mare și Sălaj, persoanele din mediul rural, care trăiesc în localități majoritar maghiare sau în care ponderea populației minoritare și majoritare este aproximativ egală, persoanele de vârstă medie și de religie reformată.

Cei mai puțin dispuși să lupte sunt locuitorii orașelor mari și ai localităților unde ponderea minorității maghiare e relativ scăzută, respondenții din Transilvania centrală, studenții, pensionarii și persoanele trecute de 55 de ani.

Atitudinea eco-

Chestionarul a conținut o întrebare despre importanța relativă a protecției mediului, respectiv a creșterii economice și a locurilor de muncă, și o serie de întrebări legate de afirmații mai concrete privind protecția mediului. 71% dintre maghiarii din Transilvania sunt de acord că protejarea mediului este prioritară chiar dacă frînează ritmul de creștere economică și contribuie la pierderea unor locuri de muncă. Ponderea este de 68,9% pentru eșantionul din Ungaria și 49,7% în cel din România. Maghiarii din Transilvania par să se plaseze printre comunitățile cele mai preocupate de protecția mediului dintre societățile postsocialiste, dar și printre minoritățile mai importante ale Europei.

Dintre minorități, vorbitorii de suedeză din Finlanda sunt cealaltă minoritate mai preocupată de ecologie decât majoritatea din țară (89,9% vs. 74,1%), și singura „mai ecologistă” decât minoritatea maghiară din România. Se poate observa că atitudinea ecologistă este strâns legată de nivelul de educație și că ponderea ecologiștilor este mai mare printre studenți.

De asemenea, locuitorii orașelor mijlocii și ai localităților paritare sub aspectul ponderii relative minoritate-majoritate acordă o importanță mai ridicată protecției mediului, în timp ce maghiarii din localitățile în care ponderea lor este scăzută, și cei din mediul rural, sunt mai puțin preocupați de mediu, precum și inactivii și, într-o măsură mai mică, persoanele trecute de 55 de ani.

Distribuția răspunsurilor la celelalte afirmații legate de protecția mediului confirmă doar parțial imaginea favorabilă de ecologiști schițată mai sus pe baza primei întrebări. Este adevărat că 63% dintre maghiari ar cotiza o parte din venituri dacă ar fi convinși că fondurile ar fi utilizate pentru prevenirea poluării mediului, pondere ce depășește media națională de 58,4% și este mult mai mare decât cea din Ungaria de 41,6%.

În mod similar, 63,5% dintre respondenți cred că are sens să facem ceva pentru protecția mediului chiar dacă alții nu fac acest lucru (valoarea pentru România este de doar 36,2%).

Pe de altă parte însă, 35,4% dintre maghiarii transilvăneni cred că există lucruri mai importante în viață decât protecția mediului (față de 28,4% în Ungaria și 31,6% în România), iar 40,5% sunt de acord cu afirmația conform căreia persoanele este dificil pentru oamenii de rând să contribuie la protecția mediului (valoarea pentru România fiind de 37,3%)”.

 

 

Sinopsis
Sinopsis

Informație și analiză din regiunea țărilor riverane Mării Negre și a Balcanilor.

SHOWHIDE Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.