Visul irlandez devenit ”coșmar” pentru sezonierii est-europeni

Muncitorii angajați să culeagă fructe și ciuperci în Irlanda spun că adesea au fost nevoiți să lucreze suplimentar, pe salarii mici și că au avut parte de relații dificile cu supraveghetorii lor, reiese dintr-o investigație realizată de BIRN și Noteworthy

Timp de trei ani la rând până în 2019, Elena a făcut naveta între Sofia și Irlanda pentru a culege căpșuni și alte fructe de sezon pentru Keelings – uriașa companie procesatoare de hrană, un nume cu o vechime de aproape un secol, situată la nord de Dublin.

Femeia era plătită de aproape de trei ori mai mult decât ar fi câștigat făcând aceeași muncă în Bulgaria, dar ce făcea acolo era adesea un „coșmar”, spune ea. Elena, care a dorit ca numele ei real să nu fie divulgat, pentru a nu-și periclita astfel șansele de reangajare, rememorează într-un interviu pentru BIRN și Noteworthy aglomerația din rulotele puse la dispoziție pentru pauzele de odihnă.

A avut zile și cu 13-14 ore de muncă, iar unii lucrători ajungeau la dormitoare abia la 9 seara, deoarece exista doar un singur autobuz care să-i transporte de pe câmpurile agricole.

„Se întorceau de la muncă, mâncau și se duceau direct la culcare”, spune Elena. „Toți făceau asta doar pentru bani”.

Deși mai puțin de 1% din pământurile agricole ale Irlandei sunt destinate horticulturii, acest domeniu are o mare importanță economică, anul trecut, spre exemplu, horticultura a generat 476 milioane de euro, angajând în mod direct mai bine de 6.600 de lucrători agricoli.

Însă, actualul guvern de la Dublin dorește dezvoltarea sectorului, țintind, în cadrul unei strategii pe 10 ani, ca Irlanda să ajungă la o creștere a producției primare de până la 60% și crearea a 23.000 de joburi noi în cadrul întregului lanț de activitate.

În luna mai a anului 2017, ministrul Agriculturii de atunci, Michael Creed, declara că investiția în capitalul uman este „crucială” pentru succesul acestei strategii.

În urma unei investigații desfășurată timp de patru luni în comun de către BIRN și Noteworhty  (o platformă de investigații media irlandeză), a reieșit că lucrătorii imigranții de care depind recoltele marilor producători sunt lăsați de izbeliște.

Ce am reușit să aflăm:

La rândul său, compania Keelings susține că a asigurat toate condițiile necesare, de muncă și de odihnă, pentru muncitorii sezonieri implicați în culesul fructelor.

Caroline Keeling, CEO al companiei, a declarat pentru BIRN/Noteworthy că, drept răspuns la pandemia de coronavirus, a fost sporit numărul rulotelor pentru pauzele de lucru, iar toți muncitorii, înainte de a veni în Irlanda, au fost clar informați despre ”numărul mai mare de ore de lucru pe săptămână” necesar pentru culegerea anumitor fructe în vârful de sezon.

Pe urma banilor

Bulgaria nu este doar cea mai săracă țară din Uniunea Europeană, dar are și una dintre cele mai mari rate de pierdere a populației la nivel mondial. Populația bulgară este preconizată să se contracte cu aproape un sfert între 2019 și 2050.

Acest declin nu este doar un rezultat al ratei scăzute de natalitate, un trend comun pe continentul european, dar se datorează și unei rate mari de mortalitate și a emigrării în masă.

Analistul de date Boyan Yurukov și economistul Georgi Angelov din cadrul Institutului Economiei de Piață de la Sofia estimează că în jur de 1.3 milioane de bulgari trăiesc în afara granițelor, majoritatea în Europa. Bulgaria are o populație de 7 milioane de locuitori.

Foto: EPA/JAIPAL SINGH

Conform unei estimări din 2018 a Federației sindicatelor independente din agricultură, în jur de 30% dintre bulgarii care lucrează în Europa sunt lucrători agricoli sezonieri. Iar aceștia sunt o parte reprezentativă a economiei bulgare, ei trimițând în țară aproximativ 920 de milioane de euro doar în primele 9 luni din 2019, depășind investițiile străine directe din ultimii ani.

Situația e asemănătoare și în România, țară care se clasează pe locul trei, alături de Letonia, în clasamentul țărilor UE în ce privește dependența de banii trimiși de muncitorii aflați la lucru în străinătate. Pentru România acești bani reprezintă circa 3,3% din producția de bunuri și servicii, în timp ce țara e devansată doar de Croația (6.6% din PIB) și Bulgaria (3.4%).

Nu este așadar surprinzător că atât de mulți oameni își caută de muncă în agricultură în țări ale Europei de Vest. Lucrătorii bulgari câștigă în jur de 1200 de euro brut, pe lună, în sectorul horticol din Irlanda, comparativ cu o medie de 900 de leva, sau 450 de euro, la ei în țară.

România se confruntă la rândul său cu o acută lipsă a forței de muncă în agricultură. „Vă pot spune că în momentul de față în România este mai greu să găsești un lucrător sezonier în sectorul agricol decât un CEO pentru o companie multinațională”, a declarat Florin Constantin, fondatorul AGXecutive, companie specializată în recrutare și training în businessul agricol.

Madlen Nikolova, studentă doctorand la Universitatea Sheffield din Marea Britanie spune că Marea Britanie și Irlanda sunt destinațiile preferate de lucrătorii bulgari, în detrimentul Greciei, Spaniei și Italiei, unde condițiile pot fi mult mai proaste.

„Mulți dintre acești lucrători sunt de fapt angajați în Bulgaria, dar salariile sunt umilitor de joase. De exemplu, angajați din fabricile de croitorie își iau concediu fără plată pentru a merge în Grecia, Spania sau Marea Britanie ca să lucreze în agricultură, pentru a-și putea permite căldură în case pe timpul iernii”, spune Nikolova, care a studiat exploatarea lucrătorilor din domeniul textil, cel al pazei și securității sau call centre din Bulgaria.

Afectați de condițiile de muncă și de trai

Dar cazuri de exploatare se întâlnesc și în afara granițelor. O investigație Europol de anul acesta a identificat 44 de suspecți, care ar fi fost implicați în trafic de persoane ce au fost exploatate la locul de muncă, și mai bine de 300 de victime, dintre care cele mai multe din Bulgaria, România și Polonia.

În octombrie 2016, românul Ion Lăcătuș a fost condamnat la 30 de luni de închisoare pentru trafic cu permise ilegale de muncă în fermele de fructe din County Armagh, Irlanda de Nord. Victimele sale ar fi fost obligate la 70 de ore de muncă pe săptămâna și ar fi locuit câte 15 într-o singură casă cu o singură toaletă și duș, fiind hrăniți cu mâncare rece și puțină.

Deși asemenea cazuri nu au fost raportate în Republica Irlanda, lucrători străini care muncesc în special la cules de ciuperci – cea mai mare importantă activitate horticolă a țării – întâmpină multe probleme privind dreptul la muncă, conform unor experți și universitari specializați în drepturile imigranților.

„O parte din lucrătorii din industria ciupercilor continuă să aibă parte de condiții precare de muncă și de trai, salarii mici, termeni și condiții de angajare nefavorabile, sub standardele optime de angajare”, spune dr Stepehn Bloomer de la Universitatea din Ulster, făcând referire la rezultatele unui studiu care a inclus 51 de culegători de ciuperci din Bulgaria, România, Letonia, Ucraina și Lituania.

Despre acest gen de probleme s-a auzit prima dată la mijlocul anilor 2000, când organizații precum Services, Industrial, Professional and Technical Union, SIPTU, și Migrant Rights Centre Ireland, MRCI, au semnalat faptul că sezonierii au parte de ore multe de lucru și de salarii mici.

MRCI a format în 2006 un grup de sprijin pentru aproape 450 de muncitori care lucrau la cules de ciuperci ajutându-i să recupereze circa 250 de mii de euro ca salarii neplătite de către proprietarii a 20 de ferme.

A urmat apoi o cercetare academică, făcută de mai multe universități și bazată pe interviuri cu muncitori sezonieri, care a relevat probleme similare.

Condițiile descrise astăzi de culegătorii de ciuperci sunt „în concordanță cu cercetările noastre de-a lungul anilor”, a declarat Edel McGinley, directorul MRCI, care se află în spatele unui proiect numit Crossing Borders, Breaking Boundaries care abordează exploatarea lucrătorilor imigranți.

Bloomer a spus că, în timp ce unii muncitori câștigă „salarii decente”, mulți sunt efectiv „terminați” din cauza orelor suplimentare și a condițiilor de muncă, inclusiv probleme la rinichi de la temperaturile scăzute din serele de ciuperci sau probleme la ochi din cauza iluminării slabe.

Durerile de gât și spate, precum și alergiile cutanate și problemele respiratorii sunt, de asemenea, frecvente în rândul lucrătorilor, potrivit cercetărilor efectuate anul trecut de Universitatea Ulster.

Polina Malcheva, ofițer de legătură bulgar la Programul Intercultural Comunitar din Irlanda de Nord, spune că vătămările la locul de muncă, în special durerile de spate și încheieturi, sunt „tipice pentru comunitatea bulgară”.

În 99% din cazuri, a adăugat Malcheva, muncitorii așteaptă să se întoarcă în Bulgaria pentru a primi tratament. „Asistența medicală este costisitoare [în Irlanda] și, pe deasupra, trebuie să traducă toate documentele. Este doar prea mult și de aceea [cazurile de probleme de sănătate] sunt adesea nedescoperite”.

O lucrătoare imigrantă, care a vorbit cu BIRN/Noteworthy în condiții de anonimat, a relatat că a suferit o „gripă foarte rea” în Irlanda acum câțiva ani și că nu a putut găsi un medic care să o trateze ca pacient. În cele din urmă, a găsit un medic din Europa de Est dar, cu numai trei săptămâni permise pentru concediu medical, a trebuit să se întoarcă la muncă, chiar dacă nu se simțea bine.

Teama de a vorbi

În ciuda seriozității cazurilor, problemele muncitorilor rămân necunoscute deoarece aceștia se tem de repercusiuni din partea supraveghetorilor, care cel mai adesea provin din aceeași țară sau cunosc o limbă comună de comunicare, precum rusa.

BIRN/Noteworthy a întrebat asociația Producătorilor de Ciuperci Comerciale, CMP (care reunește circa 90 la sută din cultivatorii irlandezi), dacă a constatat astfel de probleme între muncitori și supraveghetori, dar nu a primit un răspuns clar.

CMP a spus că membrii săi ”funcționează după cele mai înalte standard în domeniu” și că sunt auditați independent de către Bord Bia and Sedex, o uniune sindicală responsabilă de chestiunile etice. ”Membrii noștri respectă standardele etice ale Sedex, care sunt cel mai des folosite standarde de audit social la nivel mondial”, se arată în răspuns.

Dar Edel McGinley de la MRCI crede că, pentru cei mai mulți muncitori imigranți, munca sezonieră în Irlanda este ”soluția salvatoare pentru familiile lor aflate acasă”. ”Ei vor să își hrănească copiii și familia, iar teama de a-și pierde slujba îi face să accepte condițiile precare de muncă”, a spus McGinley. ”Oamenii nu vor să aibă probleme”.

Conform unui raport realizat în 2018 de către compania irlandeză de cercetări agricole Teagasc, și pus la dispoziția BIRN/Noteworthy, sectorul horticol s-a confruntat parțial cu problema recrutării de muncitori din cauza ”salariilor mici, a condițiilor proaste de muncă și a lipsei condițiilor potrivite de locuire pentru personal”.

Raportul – realizat pe baza răspunsurilor oferite de 20 de companii, inclusiv din domeniul ciupercilor și al fructelor bace – arată că firmele nu au reușit ”să crească salariile și să îmbunătățească condițiile de muncă, ceea ce le-ar fi permis să atragă personal competitive”.

”Situația e complicată de practici de recrutare inadecvate, de lipsa spațiilor de locuit potrivite și de nevoia generală de a îmbunătăți managementul resurselor umane”, se mai spune în document.

Rezultatele inspecțiilor efectuate de către Workplace Relations Commission, WRC, un organism independent care monitorizează respectarea legislației muncii, sugerează de asemenea că astfel de probleme sunt mult mai răspândite, nu specifice doar culegătorilor de ciuperci.

În unele cazuri se poate vorbi nu doar de salarii mici, ci chiar de lipsa oricărei remunerații. Astfel, WRC a constatat că, din 2017 încoace, în industria exploatării ciupercilor și a fructelor bace nu s-au plătit salarii de aproape 185 de mii de euro, ceea ce a afectat peste 3.300 de muncitori.

Un document consultat de către BIRN și Noteworthy, realizat pe baza unei inspecții a WRC din noiembrie 2019, arată că la o fermă de ciuperci din Cavan unii lucrători au ”muncit peste media săptămânală de 48 de ore”, cee ace contravine reglementărilor oficiale. Problema a fost între timp reglată.

În octombrie 2019, un Tribunal al Muncii a decis în favoarea unui muncitoare române care a reclamat că a muncit 81 de ore pe săptămână la o fermă de ciuperci din Co Tipperary. Curtea a constatat, pe baza dovezilor prezentate, că femeia a muncit cel puțin 80 de ore săptămânal dar că ulterior a fost plătită pe măsură.

Oricum, alte 14 decizii ale WRC sau ale Tribunalului Muncii, din 2015 încoace, au fost luate – total sau parțial – în favoarea lucrătorilor, pe motive legate de salariu, de plățile compensatorii în urma renunțării la activitate sau a numărului de ore lucrate. Doar patru cazuri au fost decise în favoarea angajatorului.

Analizând 77 de cazuri din domeniul horticulturii, aflate în baza de date a WRC, s-a văzut că, din 1998, nici 30 de cazuri au fost reglementate în beneficiul companiei angajatoare. Cel mai adesea, lucrătorii au reclamat că au fost concediați fără motiv. Alte motive de nemulțumire au fost legate de cazuri de discriminare, diferende legate de plăți, de pauzele de odihnă sau de salarii neplătite.

Lipsa reprezentării sindicale

Experții sunt unanimi de acord că una din marile probleme întâmpinate de muncitorii sezonieri este legată de lipsa drepturilor sindicale.

Mick Brown, responsabil pentru sectorul agricol la SIPTU spune că sindicatul pe care îl reprezintă a avut dificultăți atunci când a încercat să ia legătura cu muncitorii migranți, deoarece aceștia ”se tem să vorbească cu oricine le-ar periclita șansele de a realiza venituri”. ”Oamenii se tem să vorbească, darămite să încerce să formeze sindicate”, spune Brown.

Rhona McCord, coordonator comunitar la Unite, cea mai mare uniune sindicală din Marea Britanie spune că a întâlnit muncitori bulgari care fugiseră de la locul de cazare deoarece încercau să scape de supraveghetorii lor.

”Oamenii vin aici din motive economice, au nevoie să supraviețuiască dar se tem să nu își piardă slujbele”, arată McCord. ”E foarte, foarte dificil pentru ei. Nu există un sistem de sprijin, nu au dreptul la ajutoare sociale, probabil nu au nici familia lângă ei. Așa că, dacă își pierd slujba, e dezastru”.

Alexander Homits, un militant pentru drepturile muncitorilor, vorbitor de limba rusă, a însoțit un grup de reprezentanți ai Unite și activiști Bulgari, care au mers în Dublin și Louth, unde erau cazați oameni ce lucrau pentru Keelings. Acolo au avut parte de o atitudine ostilă.

”Supraveghetorii stăteau la intrarea în dormitoare și, pe măsură ce soseau lucrătorii, le spuneau să nu interacționeze cu noi… N-am reușit decât să le dăm oamenilor niște fluturași unde le erau prezentate drepturile”, spune Homits.

La rândul său, Caroline Keeling a transmis către BIRN/Noteworthy un comunicat în care arată că firma sa ”respectă dreptul constituțional al muncitorilor de a se alătura oricărui sindicat doresc”, iar oamenii beneficiază de serviciile unui ofițer de legătură bulgar, ale unui manager de resurse umane, tot din această țară, iar în plus au la dispoziție o linie telefonică specială unde își pot semnala problemele.

Keeling a mai spus că pe perioada pandemiei au fost interzise ”vizitele [externe] la locurile de cazare, iar muncitorii au fost informați despre asta”.

Elena, care ne-a descris condițiile de lucru de la Keelings, ca și compatriotul său Milko Pagurov, din Plovdiv, care și el a lucrat în Irlanda în 2018, spun că în general au fost mulțumiți de relația lor cu concernul irlandez. În schimb, au avut probleme cu supraveghetorii, care au favorizat vădit doar pe unii lucrători.

Milko Pagurov. Foto: Noteworthy/Niall Sargent

Pagurov, care are 37 de ani, a arătat că lui și prietenei sale li s-a desfăcut contractul de muncă după doar două luni, deși acesta era pe o perioadă de trei luni, iar supraveghetorii nu i-au ajutat când le-au solicitat explicații pentru această situație.

”Mai mult ni s-au opus, decât să ne ajute”, spune Pagurov. ”Și nu am vrut decât ca ei să își facă treaba. Am avut senzația că am fost folosiți”. Și Pagurov și Elena au mai văzut alte cazuri în care lucrătorilor li s-a încheiat contractul de muncă înainte de termen.

Agenția de recrutare poloneză folosită de către Keelings, care are o filială în Bulgaria, spune că astfel de situații sunt rare, iar atunci muncitorilor li se oferă locuri de muncă în altă parte, la același salariu.

Pagurov a confirmat că lui și prietenei sale li s-a oferit un loc de muncă la altă fermă din Scoția, dar au refuzat deoarece ar fi trebuit să cheltuiască bani cu mutarea și nici nu știau ce condiții îi așteaptă acolo.

În fine, Keeling a mai arătat că ”există o perioadă de probă standard de opt săptămâni, pentru a se proteja astfel atât drepturile angajatului, cât și pe cele ale angajatorului” și că – în perioada 2017-2019 – circa 95 la sută dintre muncitorii sezonieri și-au terminat cu bine contractile.

”Comisioane” plătite cash

Și Pagurov și Elena au spus că fiecare dintre ei a plătit între 250 și 530 de leva (circa 125-270 euro) agenției care le-a intermediat contractele de muncă, deși prin lege toate costurile trebuiesc acoperite de angajator.

Elena a plătit 530 de leva în 2017, iar apoi câte 470 leva pentru următorii doi ani de muncă. Pagurov crede că agenția și-a respectat în mare obligațiile în ceea ce privește condițiile de muncă, dar că e nepotrivit să le dea 250 leva cash.

Agenția de recrutare poloneză justifică această plată ca fiind una opțională, pentru servicii de traducere. ”Taxa a fost tot mai mică, iar din 2021 Keelings va acoperi cam toate costurile”, a spus patronul agenției Richard Sobiechowski într-un mesaj pe e-mail. ”De anul viitor, lucrătorii vor plăti doar o taxă de 85 de euro, care va include și serviciile de traducere”.

Sobiechowski a adăugat că muncitorii sunt informați, înainte de plecarea în străinătate, de condițiile în care vor munci. ”Ei trebuie să știe că nu există nicio garanție în ce privește numărul de ore pe săptămână, iar datele contractului se pot schimba în funcție de condițiile meteo sau de starea recoltelor”, a spus acesta.

La rândul său, Keelings – prin vocea reprezentatei sale – a spus că angajează personal doar prin intermediul ”agențiilor de recrutare cu o bună reputație” care promovează, intervievează și recrutează oameni respectând procedurile legale.

Înainte de a pleca din Bulgaria, muncitorii sezonieri au opțiunea de a apela la servicii – pentru care plătesc – legate de traducerea documentelor sau de transport aerian către Dublin, Caroline Keeling a spus pentru BIRN /Noteworthy.

”Tot timpul, oamenii sunt informați în detaliu despre aceste servicii, despre scopul lor, despre costuri ca și despre faptul că își pot rezolva pe cont propriu aceste probleme [traducere și transport]”, a adăugat Keeling.

În ciuda experiențelor de până acum, și Elena și Pagurov își doresc să lucreze în Irlanda. La doar o lună după ce a fost îndepărtat de Keelings în 2018, Pagurov și prietena sa s-au întors în Irlanda după ce au găsit de lucru în turism, prin intermediul unui grup pe Facebook al comunității bulgare din Dublin.

La ora redactării acestei investigații, Elena trăiește și muncește în Bulgaria, dar visează să se întoarcă în Irlanda împreună cu cei doi copii ai săi. ”Chiar vreau să ajung din nou acolo. E calm, atât de calm în Irlanda”, spune Elena.

Sinopsis
Marcel Gascón Barberá, Niall Sargent, Maria Chereseva

Realizarea acestei investigații a fost susținută de un grant de la IJ4EU Fund. International Press Institute (IPI), European Journalism Centre (EJC) și ceilalți parteneri din cadrul IJ4EU Fund nu sunt responsabili pentru conținutul publicat sau pentru modul în care acesta este folosit.

SHOWHIDE Comment (1)

Leave a Reply

Your email address will not be published.