În Polonia, la începutul noului an școlar, partidul de guvernământ PiS a revizuit programa de studii sociale pentru a îmbunătăți, s-a afirmat, conștiința istorică a elevilor. Însă, cu un singur manual nou, specialiștii avertizează că aceasta nu este altceva decât o încercare de îndoctrinare a tinerilor. Un articol publicat de către Balkan Insight.
Săptămîna trecută, sute de mii de elevi polonezi au început noul an școlar de liceu, unde multora li se va preda un nou curs de „Istorie și prezent” (Historia i Teraźniejszość – HiT), care urmează să înlocuiască actualul program de studii sociale „Cunoștințe despre societate”.
Ca parte a unei revizuiri a sistemului educațional al țării, noul curs HiT este menit în mod oficial să îmbunătățească cunoștințele și înțelegerea elevilor cu privire la istoria și politica contemporană. Revizuirea a fost susținută de către ministrul Educației, Przemyslaw Czarnek, un conservator și catolic militant al partidului de guvernământ Lege și Justiție (PiS).
Cursul a fost fost criticat puternic de istorici. Deși, în mod oficial, constituie un instrument pedagogic, HiT pare mai degrabă conceput ca un program de îndoctrinare politică sponsorizat de PiS. În ultimele săptămâni, agenda ideologică a HiT a devenit din ce în ce mai clară din conținutul singurului manual aprobat de guvern pentru acest curs.
Manualul a declanșat deja un val de comentarii în mass-media, precum și indignare pe rețelele de socializare. Între timp, după ce a fost amenințat cu un proces de către un părinte îngrijorat, Ministerul Educației este pe cale să elimine un pasaj care se referă la copiii concepuți prin fertilizare in vitro ca fiind „produse ale unui program de reproducere umană” și care pune la îndoială faptul că acești copii vor fi vreodată iubiți.
Reprezentarea înjositoare și părtinitoare din punct de vedere politic a FIV este doar unul dintre zecile de exemple ale unei narațiuni manipulatoare care conține distorsiuni și chiar falsuri factuale.
Autorul acestuia, Wojciech Roszkowski, economist și istoric, este coautorul unui manual de istorie anterior, publicat în urmă cu două decenii, precum și al unei alte cărți de istorie standard care, spre deosebire de cea actuală, a fost aclamată chiar și de criticii săi actuali.
Dar opiniile lui Roszkowski s-au radicalizat în timp (după cum reiese din unele dintre scrierile sale mai recente), iar manualul HiT ar putea chiar să fi fost scris „la comandă” pentru a propaga viziunea catolică, conservatoare și naționalistă a PiS asupra Poloniei, Europei și Occidentului (Roszkowski este un fost europarlamentar PiS).
Totuși, din punct de vedere tehnic, cartea lui Roszkowski nu ar trebui să fie singurul manual obligatoriu pentru cursul de HiT, iar profesorii se presupune că primesc o anumită marjă de manevră în ceea ce privește materialele didactice pe care le folosesc în clasă. Cu toate acestea, până în prezent nu a fost pusă pe piață nicio alternativă: Cartea lui Roszkowski a fost finalizată în grabă, la timp pentru începerea noului an școlar, în timp ce un alt manual este blocat într-un proces de revizuire.
Amestec de probleme didactice și istorie tendențioasă
Susținătorii manualului nu numai că pretind că acesta abordează problema lipsei de cunoștințe politice și istorice a tinerilor, dar subliniază, de asemenea, că, de fapt, umple un gol (în ciuda producției semnificative a instituțiilor controlate de PiS, cum ar fi Institutul pentru Memoria Națională) care se adresează profesorilor și elevilor mai conservatori și patrioți.
Cu toate acestea, criticii manualului au semnalat câteva aspecte problematice. În primul rând, manualul prezintă unele probleme didactice serioase. Prea multe anecdote aleatorii sunt aruncate la întâmplare în conținut, în timp ce în carte lipsesc referințele la textele sursă istorice, ceea ce face ca tinerilor să le fie mai greu să înțeleagă procesul istoric al ultimelor opt decenii.
Mai mult decât atât, materialul vizual (fotografiile și legendele inserate) nu are adesea nicio legătură cu esența textului, ci servește mai degrabă unor prejudecăți. De exemplu, fostul președinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, un creștin-democrat, este prezentat ca un admirator al lui Karl Marx, care este etichetat drept „precursorul sistemului comunist criminal”, în timp ce demonstranții de extremă dreapta de la celebrul Marș al Independenței din Varșovia sunt prezentați ca apărători ai credinței catolice.
În al doilea rând, în ceea ce privește forma, se abate de la retorica standard a manualelor, constituind în schimb un text de tip eseu plin de digresiuni aleatorii, care nu sunt altceva decât opiniile și prejudecățile personale ale autorului prezentate ca „adevăr”. Roszkowski califică boom-ul economic postbelic și integrarea crescândă a Europei Occidentale prin faptul că a coincis cu o criză de identitate care a declanșat un colaps civilizațional și o degenerare a moralei și a normelor. Această prăbușire a fost susținută de revolta tinerilor din anii ’60 și de ascensiunea culturii pop și a muzicii rock. De-a lungul cărții, aceasta din urmă continuă să declanșeze aparenta obsesie a lui Roszkowski pentru nuditate și sex, datorită căreia cititorul află chiar și detalii precum faptul că promiscuitatea maimuțelor a fost o sursă de inspirație pentru The Beatles.
Un subiect la fel de spinos care atrage în mod repetat condamnarea autorului sunt mișcările pentru drepturile femeilor și drepturile homosexualilor din ultimele decenii, pentru care el nu doar că dă vina pe depravarea Occidentului, ci și pe influența „neomarxismului”. La un moment dat, Roskowski deplânge o înrădăcinată reprezentare negativă presupus unilaterală a cruciadelor medievale ca exemplu de corectitudine politică (pentru a nu condamna cultura arabă și islamică). În altă parte, el prezintă mișcarea „Black Lives Matter” drept o mișcare rasistă răzbunătoare împotriva albilor, deoarece, în opinia sa, sclavia era pur și simplu norma socială și juridică acceptabilă în secolul al XIX-lea.
În al treilea rând, cartea prezintă o narațiune tendențioasă și politizată, nepotrivită pentru un manual (al cărui scop principal este de a ajuta profesorii la clasă, iar elevii să se pregătească pentru examene). Este suficient să răsfoim primele pagini pentru a citi că Polonia a fost principala victimă a celui de-al Doilea Război Mondial, fiind nevoită să îndure ororile nazismului totalitar și ale comunismului, în timp ce reputația națiunii poloneze de martiriu și de salvare a evreilor a fost pătată de politicile germane deliberate. Următorul capitol prezintă relația dintre nazism și ideologiile populare contemporane, cum ar fi „socialismul, liberalismul, feminismul, ideologia de gen și democrația creștină contemporană”.
Concentrându-se asupra Poloniei în Europa pe fundalul istoriei globale, se remarcă drept un text manipulator, plin de hiperbole și omisiuni deliberate. Apariția opoziției poloneze este intenționat ilustrată exclusiv cu fotografii ale unor protagoniști care au devenit ulterior activiști și politicieni ai PiS, dar al căror rol în cadrul opoziției ca atare a fost minore sau secundar.
În Occident, Mișcarea pentru libera exprimare de la Berkeley, protestele împotriva războiului din Vietnam și revoluția sexuală sunt puse laolaltă cu „revoluția hippie” și prezentate ca un cult sexual comunist violent care încearcă să pună semnul egalității între câini și bărbați, ceea ce a dus, spre exemplu, la asasinarea lui Sharon Tate.
Cartea suferă, de asemenea, de o lipsă de acuratețe factuală și, uneori, promovează chiar falsuri absolute, cum ar fi afirmația că negrii au obținut dreptul de vot în SUA abia la sfârșitul anilor ’60, întâmplător în perioada în care Roszkowski percepe presupusul început al prăbușirii civilizației occidentale.
În ciuda descrierii apocaliptice a colapsului occidental, cartea este în continuare esențial occidentalocentrică și chiar apologetică, spre exemplu descriind colonialismul occidental care a dus la o decolonizare relativ binevoitoare (în contrast puternic cu opinia sa despre dominația sovietică asupra Poloniei și a Europei de Est), în care corporațiile occidentale au concurat pentru resurse în teritoriile controlate de „popoarele și triburile eliberate”. (…)
Limitele unui proiect ideologic
Cartea lui Roszkowski servește ca un fel de compendiu, reunind diferitele aspecte care alcătuiesc pachetul ideologic al PiS: un catolicism conservator care se opune principalelor principii ale modernității occidentale și culturii liberale; o viziune martirologică a unei națiuni poloneze omogene opusă influenței rusești și germane; o nostalgie mitologizantă pentru anticomunismul reaganist și thatcherist care alimentează un euroscepticism moderat, în timp ce se bucură de sentimentul unei superiorități civilizaționale albe, creștine și cu rădăcini europene.
Ca atare, aceasta pune inevitabil problema impactului său posibil. Publicul principal al manualului sunt adolescenții care nu s-au născut doar după aderarea Poloniei la UE, ci și după primele guverne PiS din 2005-2007. În acest sens, ei reprezintă o cohortă de tineri a căror conștiință politică a fost încadrată de retorica și discursul public polarizant al PiS și anti-PiS din ultimul deceniu și jumătate.
Dar va reuși manualul să întoarcă tineretul polonez împotriva modernității occidentale, să revigoreze credința catolică, să se opună unei mai mari integrări europene sau drepturilor femeilor și LGBT? Va spori conștiința istorică a tinerilor? Acesta este punctul nevralgic al problemei.
Susținătorii cărții nu ar trebui, cu siguranță, să fie respinși în mod categoric – există cu siguranță o minoritate semnificativă de tineri polonezi care îmbrățișează tipul de opinii conservatoare și naționaliste propagate în manual. Cu toate acestea, sondajele arată, de asemenea, că o pluralitate de tineri au opinii liberale și de stânga și, în plus, sunt puternic pro-europeni, la fel ca majoritatea populației în general. Și, ca o jignire în plus pentru catolicii conservatori din Polonia, cultura de consum capitalistă a avut mai mult succes în secularizarea societății poloneze decât a reușit vreodată regimul comunist ateu.
Unele autorități municipale au emis deja recomandări negative cu privire la utilizarea manualului lui Roszkowski. De asemenea, este foarte probabil ca un procent de profesori să îl refuze și să folosească din proprie inițiativă alte materiale didactice. Prin intermediul internetului și al rețelelor de socializare, tinerii au acces la un multitudine de informații care, în bine sau în rău, pot oferi alternative la ceea ce provine dintr-un manual politizat. (…)
În orice caz, este mai probabil ca aceasta să alimenteze un spirit de resentiment și rebeliune în rândul unei părți a tinerei generații poloneze. Czarnek, Roszkowski și alți ideologi ai PiS s-ar putea dovedi, în cele din urmă, că au accelerat ceea ce încearcă cu disperare să oprească.
