+++ Va fi sărbătorit Paștele la o dată comună? +++ De ce a primit interdicție inițiatorul constituirii Bisericii Ortodoxe din Ucraina? +++ Ce spun credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene (UPȚ) despre demersurile Kievului de a le scoate biserica în afara legii?
Paștele la o dată comună? Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, liderul spiritual al bisericilor ortodoxe, semnalează deschiderea sa, alături de lideri ai Bisericii Catolice, către stabilirea unei date comune pentru Paște – o oportunitate care apare odată cu apropierea sărbătoririi celei de-a 1700-a aniversări a Primului Sinod Ecumenic de la Niceea.
Vorbind după liturghia divină de Sfîntul Nicolae, desfășurată la Istanbul săptămîna trecută, Patriarhul Bartolomeu a declarat că credincioșii catolici și ortodocși au o „oportunitate de aur” de a conveni asupra unei date comune pentru celebrarea Paștelui, asta și datorită „alinierii fericite”, în 2025, pe 20 aprilie, a datei Paștelui. „Credem că nu există o modalitate mai bună de a onora memoria Părinților Primului Sinod Ecumenic de la Niceea, care, printre alte realizări, au abordat și chestiunea sărbătoririi unui Paște unificat”, a spus Patriarhul Bartolomeu, citat de Church Times.
„Este într-adevăr regretabil că, după 1700 de ani, încă dezbatem această problemă”, a spus el (vezi și aici). Patriarhul Bartolomeu a sperat că Bisericile Anglicană și Protestantă se vor alătura acestui demers. La sfîrșitul lunii trecute, Papa Francisc și-a reafirmat intenția de a călători la Iznik, în Turcia, unde a avut loc primul Sinod Ecumenic în anul 325, deschizând astfel posibilitatea ca aniversarea să servească drept reper în relațiile ortodoxo-catolice.
În ciuda entuziasmului pentru un astfel de plan, totuși demersul va fi întîmpinat cu maximă reticență de unele biserici ortodoxe, inclusiv de către Patriarhia Moscovei. O parte din mesajul Patriarhului Bartolomeu a fost adresat tocmai oponenților acestui efort, el spunînd că un acord privind o dată comună a Paștelui nu va implica o intercomuniune euharistică (detalii despre acest concept aici). „Acest acord se referă exclusiv la data celebrării Paștelui și nu implică practici liturgice comune cu frații noștri romano-catolici, ceea ce ar necesita comuniune eclezială între Bisericile noastre – o stare pe care încă nu am atins-o în ciuda progresului dialogului teologic și a pașilor semnificativi făcuți”, a declarat Patriarhul Ecumenic.
*******
Interdicție pentru avocatul Eugen Patraș. ”Faptul că am fost ales reprezentant împuternicit al trei organizaţii religioase din Ucraina pentru înregistrarea Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina, depunând în data de 28 august o cerere la Serviciul de Stat pentru Etnopolitică şi Libertatea de Conştiinţă, se vede că i-a deranjat şi mai tare”, spune avocatul Eugen Patraș, vicepreşedinte al Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi, referindu-se la o recentă decizie a autorităților ucrainene de a îi interzice intrarea pe teritoriul ucrainean.
”Este momentul să precizez că dreptul de asociere religioasă este garantat de Constituţia Ucrainei (art. 35), de Legea privind libertatea de conştiinţă şi organizaţiile religioase (art. 9 şi art. 14), după cum şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (art.9). Iar Tratatul politic de bază dintre Ucraina şi România (1997) specifică în mod expres dreptul de asociere religioasă (art. 13, pct. 6). Însă, exact după cum Voronin a refuzat să înregistreze Mitropolia Basarabiei în anii ’90 ai secolului trecut, azi Kievul ne refuză înregistrarea Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina”, spune Patraș într-un interviu pentru ziarul sucevean Crai Nou.
”La prima vedere, situaţia e ciudată: pe de o parte autorităţile ne tot îndeamnă să plecăm de la biserica pe care o numesc pro-moscovită, iar pe de altă parte, nu ne lasă să plecăm unde vrem noi. În mod evident, autorităţile ne vor duşi în biserica lor, recent înfiinţată şi mult prea politizată, nu a noastră, de la care am fost rupţi cu forţa în 1940. Nu e cinism de stat, oare, acest lucru? Întîmplător sau nu, interdicţia a intervenit la scurtă vreme după ce am depus la Kiev, în 28 august 2024, cererea de înregistrare a Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina”, mai consideră Eugen Patraș.
*******
O perspectivă din interiorul bisericii ”pro-moscovite” a Ucrainei. Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a schimbat peisajul religios al Ucrainei. Din cauza legăturilor sale cu Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Ucraineană (UPȚ), care a fost odată cea mai mare denominațiune creștină din țară, s-a confruntat cu o scădere a numărului de membri, dar mai ales cu politici restrictive din partea guvernului de la Kiev. Cercetătorul ucrainean Andriy Fert a publicat o cercetare asupra modului în care văd lucrurile credincioșii UPȚ.
Majoritatea intervievaților atribuie dezaprobarea publică actuală față de Biserica Ortodoxă Ucraineană (UPȚ) unei reprezentări eronate a bisericii în mass-media. Cu toate acestea, cîțiva recunosc că biserica poartă, de asemenea, o parte din vină, argumentînd că liderii săi nu au reușit să comunice eficient ruptura de Patriarhia Moscovei din 2022 sau să condamne cazurile de colaboraționism din cadrul bisericii. Deși mulți consideră că liderii bisericii ar trebui să își îmbunătățească comunicarea cu societatea, majoritatea intervievaților se îndoiesc că acest lucru va ajuta la schimbarea sentimentului public sau la diminuarea presiunii statului asupra bisericii.
Cu puține excepții, intervievații nu sînt în favoarea schimbării limbii în care se slujește în bisericile UPȚ, din slavona bisericească în ucraineană. Aceștia își explică reticența invocînd obișnuința sau considerații teologice. Tot în majoritate, credincioșii UPȚ nu sînt de acord să își schimbe afilierea religioasă și să se alăture Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (PȚU), care este susținută de către puterea de la Kiev. În mare parte, intervievații reflectă propaganda internă a UPȚ cu privire la lipsa de legitimitate a PȚU și descriu politica statului față de biserica lor ca fiind o persecuție religioasă. Chiar și cei care susțin narațiunile anti-PȚU admit că mulți preoți și enoriași ai UPȚ pe care îi cunosc personal sunt creștini buni.
Aproximativ jumătate dintre intervievați recunosc că există persoane cu atitudini pro-ruse în biserica lor. Conceptul de „pro-Rusia” variază de la un intervievat la altul. Pentru unii, acesta include persoanele care cred că Rusia și Ucraina ar trebui să fie unite, că Ucraina este responsabilă pentru război sau că legăturile dintre UPȚ și Biserica Ortodoxă Rusă ar trebui păstrate. Alții vorbesc despre persoane care sînt „indirect pro-Rusia”, respectiv cei care consideră că cultura rusă este superioară, refuză să fie de partea cuiva în războiul actual sau critică ceea ce ei percep drept o agendă anti-creștină a Ucrainei și a Occidentului.
