Solicitările APADOR-CH, susținute de o mare parte a societății civile, au fost incluse în proiectul legii de transpunere a Directivei anti SLAPP; Totuși, procesele penale și administrative, intentate pentru intimidarea activiștilor și jurnaliștilor, rămân o problemă.
Ilustrație: SINOPSIS
Ne zbatem de mai bine de un an să convingem autoritățile române să pună, prin lege, niște stavile în calea unui fenomen tot mai întâlnit: procesele abuzive, de intimidare, pe care companii private și chiar autorități publice le intentează oamenilor de bună credință (cetățeni, jurnaliști sau organizații neguvernamentale) care îndrăznesc să ridice capul și să ceară drepturi și respectarea legilor. În bruxeleză, acest tip de procese se cheamă SLAPP (Strategic Lawsuits Against Public Participation) – adică descurajarea, prin procese, a participării la viața publică – și are deja o directivă europeană menită să-l combată. Acum e rândul legiuitorului național să o transpună într-o lege.
În România avem deja două organizații neguvernamentale dizolvate în instanță, pe motiv că nu au reușit să-și plătească cheltuielile de judecată în urma unor astfel de procese pierdute. Mulți cetățeni și jurnaliști sunt târâți de ani de zile prin procese, fie pentru că au scris ceva ce nu convine, fie pentru că au încercat să-și apere dreptul la un mediu de viață sănătos, contestând deciziile autorităților.
De fapt, directiva anti SLAPP s-a născut după moartea jurnalistei malteze Daphne Caruana-Galicia, ucisă în 2017 de o bombă în propria mașină. La momentul morții, ea avea peste 40 de procese prin care se încerca intimidarea ei. Până când bomba a fost mai eficientă. Eliminarea ei nu a făcut decât să arate că fenomenul intimidării vocilor inocomode, prin procese abuzive, este extins la nivel planetar și că, dacă noi, europenii, ținem la democrația noastră, trebuie să avem niște sisteme legale de protejare a celor intimidați. Oamenii trebuie încurajați să participe la viața cetății, nu descurajați prin procese intentate de cei mai bogați.
Lungul drum al legii către oameni
Directiva anti SLAPP este un cadru general, european, pe care țările membre UE sunt invitate să-și bazeze legile naționale anti SLAPP. În linii mari, ea prevede că în cazul unor procese de tip SLAPP, partea hărțuită, cetățeanul, jurnalistul, ONG-ul, să beneficieze de niște sisteme de protecție: chemarea în judecată să poată fi respinsă rapid de judecător, dacă este considerată nefondată, hotărârea judecătorească să fie publicată, să fie oferite despăgubiri pentru ca pe viitor abuzatorii să fie ei înșiși descurajați să mai apeleze la justiție ca la un bici etc.
Din păcate directiva europeană se referă doar la cazurile transfrontaliere, adică acele cazuri în care pârâtul și reclamantul trăiesc în țări diferite. Dar în statistica SLAPP aceste cazuri reprezintă mai puțin de 10% din totalul proceselor. Așadar, pentru că grosul proceselor îl reprezintă lupta între părți rezidente în aceeași țară, este rolul fiecărui stat să-și protejeze cetățenii prin legi chiar mai bune decât directiva.
APADOR-CH a cerut acest lucru încă din 2024, propunând Ministerului Justiției câteva instrumente concrete pentru apărarea cetățenilor de abuzurile celor puternici (companii și autorități):
- În primul rând un mecanism de reducere a cheltuielilor de judecată disproporționate, cheltuieli care au dus și la desființarea unor organizații,
- și extinderea garanțiilor prevăzute în directiva anti SLAPP și la cazurile naționale. O măsură nu doar posibilă, dar și încurajată de Comisia Europeană și alte foruri.
Alături de noi au fost în aceste cazuri zeci de organizații civice, cetățeni și jurnaliști, iar Ministerul justiției a promis că va studia situația.
La întâlnirea care a avut loc la București, săptămâna trecută, reprezentanta Ministerului Justiției a declarat că proiectul legii de transpunere a directivei anti SLAPP include și cazurile naționale civile. E un început promițător, dar care trebuie să fie urmat de alte mecanisme de protecție, și pentru cazuri penale sau de contencios administrativ, care în practică pot fi de asemenea subscrise SLAPP.
Mai jos este o descriere a discuțiilor care au avut loc la întâlnirea organizată de APADOR-CH și Freedom House, la care au participat cetățeni victime ale SLAPP, jurnaliști, specialiști în drept, parlamentari români și reprezentanți ai autorităților.
România, în top 3 european la procese abuzive contra oamenilor care nu tac
Italia, România, Serbia și Turcia sunt țările europene cu cele mai multe procese SLAPP, a spus în deschiderea discuțiilor Daisy Ruddock, reprezentanta Coalition Against SLAPPs in Europe (Coaliția împotriva SLAPP în Europa). CASE este o coaliție de peste o sută de ONG-uri din toată Europa, coagulată în special după moartea jurnalistei malteze, care a lăsat „moștenire” familiei sale mare parte din procesele cu care se încercase reducerea ei la tăcere.
CASE își propune să lupte cu SLAPP, ajutând victimele acestor procese, fie cu sprijin juridic sau doar susținere și informare, dar în același timp făcând advocacy pe diverse paliere pentru promovarea legislațiilor naționale anti SLAPP care să mai reducă din avântul pe care fenomenul l-a luat în ultimii ani.
„Am identificat procese SLAPP în 41 de țări din Europa, dintre care multe au fost în Italia, România, Serbia și Turcia. Majoritatea cazurilor sunt procese civile, dar există și procese penale. Iar marea majoritate a proceselor se bazează pe legile naționale privind defăimarea, așa că ținta cea mai comună a unui SLAPP este un jurnalist, dar și editorii mass-media, activiștii și ONG-urile pot fi vizați, precum și avocați, academicieni politicieni, aproape orice persoană poate fi vizată de un SLAPP. De obicei oamenii de afaceri sunt cei care intentează procesele, urmați de politicieni. Ei sunt vinovații principali. Ca pondere, din cazurile pe care le-am înregistrat numai 9,4% au fost cazuri transfrontaliere”, a spus Daisy Ruddock.
Conform CASE, ca să ne dăm seama dacă avem de-a face cu un SLAPP, trebuie să identificăm trei factori principali:
- Dacă acțiunea în justiție este introdusă de o entitate privată?
- Dacă acțiunea în justiție vizează acte de participare publică?
- Dacă procesul a fost intentat cu scopul de a reduce la tăcere, închide sau descuraja actele de participare publică?
Dar mai sunt și alte criterii care se regăsesc în multe dintre procesele SLAPP:
– dacă remediile cerute/oferite de instanță sunt neobișnuit de agresive sau disproporționate,
– dacă reclamantul încearcă să majoreze costurile,
– dacă reclamantul încearcă să exploateze avantajul economic pentru a exercita presiuni asupra pârâtului, deci folosind banii pe care îi deține atunci când știe că pârâtul nu are capacități financiare pe care le are pentru a încerca să-i preseze să renunțe la acțiunea lui,
– dacă procesul vizează mai degrabă un individ decât o organizație, deoarece acest lucru îl face pe individ mai vulnerabil,
– dacă argumentele invocate în cauză sunt lipsite de temei din punct de vedere juridic,
– dacă reclamantul folosește procesul pentru a-și intimida și hărțui criticii,
– dacă procesul pare să facă parte dintr-o campanie mai largă de hărțuire sau intimidare.
Toate aceste caracteristici, nu neapărat cumulate, pot să ridice semne de întrebare oricărui judecător, chemat să tranșeze un astfel de proces, iar reprezentanta CASE spune că ele trebuie să fie avute în vedere și de autoritățile naționale atunci când transpun directiva.
„Noi ne-am dori ca legislația să se aplice în toate contextele, civil, penal, administrativ. Ne-am dori, de asemenea, să includă cazuri naționale, deoarece majoritatea SLAPP-urilor sunt interne. Este o problemă deosebită în România, așa că recomandăm includerea cazurilor interne, alături de alte instrumente cum ar fi: mecanismele de sprijin, conștientizarea, formarea judecătorilor și avocaților, etica avocaților, colectarea datelor, monitorizarea SLAPP, toate acestea sunt cu adevărat importante în lupta împotriva SLAPP” a explicat Daisy Ruddock.
Ea a adăugat în final că momentan, la nivel UE, nu sunt multe țări care au implementat de fapt directiva sau recomandările Consiliului Europei. Ea consideră că legea de implementare în Malta nu este suficient de eficientă, însă crede că două exemple mai bune ar fi cel Belgian și cel din UK, la care se pot uita și alte țări în procesul de transpunere a directivei anti SLAPP.
Continuare pe site-ul APADOR-CH la adresa https://apador.org/ministerul-justitiei-promite-o-protectie-mai-buna-a-vocilor-incomode-din-societate-prin-viitoarea-lege-anti-slapp/
