Moldova a stabilit o serie de cerințe pentru regiunea separatistă Transnistria – inclusiv eliberarea unor prizonieri – ca o condiție pentru continuarea furnizării de gaze naturale, după oprirea fluxurilor prin Ucraina, se arată într-un articol publicat de Balkan Insight.
Eliberarea treptată a unor prizonieri din Transnistria a fost, în general, bine primită de către Chișinău și comunitatea internațională, însă acest lucru nu reflectă o îmbunătățire a situației drepturilor omului în regiune, ci mai degrabă arată influența pe care Moldova a dobândit-o asupra separatiștilor în urma sistării tranzitului de gaz rusesc prin Ucraina.
De la mijlocul lunii februarie, circa 10 persoane – considerate prizonieri politici de către Chișinău – au fost eliberate de autoritățile separatiste de la Tiraspol, în contextul în care acestea încearcă să obțină gaze prin tranzitarea Moldovei, asta după ce livrările prin Ucraina au fost stopate la 1 ianuarie.
De la desprinderea sa de Moldova în 1992, Transnistria a beneficiat de livrări gratuite de gaze rusești prin Ucraina. Confruntat cu o întrerupere a aprovizionării în mijlocul iernii, Tiraspolul a acceptat să elibereze un număr nespecificat de prizonieri și să îndeplinească alte condiții impuse de Chișinău și Uniunea Europeană.
Moldova consideră aceste persoane prizonieri politici, deținuți ilegal de un regim pe care Chișinăul nu îl recunoaște. Tiraspolul, însă, a cerut ca cei eliberați să solicite o grațiere pentru presupusele lor infracțiuni.
Stepan Popovski, un avocat specializat în drepturile omului din Tiraspol, a declarat că autoritățile transnistrene acționează exclusiv din interes propriu.
„Pe de o parte, faptul că eliberează anumite persoane nevinovate este un lucru bun”, a spus el. „Pe de altă parte, autoritățile transnistrene le eliberează sub presiunea circumstanțelor. Acest guvern este complet dependent de aprovizionarea cu gaze, deci de Ucraina și de UE.”
„Nu a existat nicio eliberare necondiționată a prizonierilor”, a declarat Popovski pentru BIRN, referindu-se la solicitările de grațiere. „Nu pot considera eliberarea prizonierilor politici drept un act pozitiv, deoarece motivul pentru care au fost închiși nu a fost eliminat.”
„Am fost bătut și torturat”
În schimbul menținerii aprovizionării cu gaze, Chișinăul a cerut concesii privind un liceu de limbă română din Rîbnița, nordul Transnistriei, dar și difuzarea emisiunilor televiziunii naționale a Republicii Moldova și eliminarea punctelor de control instalate unilateral de Transnistria în 2022.
Eliberările de prizonieri au început pe 10 februarie, cu Anton Malișev și Stanislav Menzarari.
Malișev executa o pedeapsă de 21 de ani de închisoare pentru trafic de droguri. Cum avea deja o condamnare de opt ani și în Chișinău, tot pentru trafic de droguri, a fost reținut imediat de poliția moldovenească.
Menzarari fusese capturat de forțele de securitate transnistrene în 2020 pe teritoriul controlat de Chișinău și acuzat de spionaj. Cam peste o săptămână mai târziu, Alexandr Dimov, Stanislav Derebcinșchi și Mihail Ermurachi au fost, de asemenea, eliberați.
Dimov, originar din Chișinău, fusese condamnat în 2023 la 20 de ani de închisoare în Transnistria pentru că ar fi încercat să incendieze centrul de recrutare militară din Tiraspol în 2022, în încercarea de a împiedica Rusia să trimită recruți transnistreni pe frontul din Ucraina.
Dimov a fost prezent pe 20 februarie la lansarea unui raport al asociației Promo-LEX din Chișinău privind situația drepturilor omului în Transnistria. El a descris condițiile în care a fost deținut drept „teribile”.
„Am fost ținut de nenumărate ori în izolare. Era un frig cumplit”, a spus el. „La început, am fost bătut și torturat, iar familia mea a fost amenințată. Eram opt oameni într-o celulă de 10 metri pătrați.”
Toaleta era în interiorul celulei, a spus el; apa de la robinet era galbenă, iar singura fereastră avea gratii.
„Lumina era foarte slabă, dar celula era iluminată permanent; trebuia să dormim cu lumina aprinsă. Dormeam îmbrăcați din cauza frigului cumplit și din cauza ploșnițelor, puricilor și păduchilor. Dimineața mă trezeam fără să mai văd bine din cauza mușcăturilor. Ochii îmi erau inflamați, iar vederea afectată.”
Directorul Promo-LEX, Ion Manole, a declarat că astfel de prizonieri nu au nicio cale de a contesta detenția lor. „Toate deciziile pronunțate pe acest teritoriu le încalcă, într-un fel sau altul, drepturile”, a spus el.
Apărătorii drepturilor omului, împiedicați să intervină
Chișinăul afirmă că aproximativ 2.000 de persoane sunt deținute ilegal în Transnistria.
„Regiunea transnistreană reprezintă un caz special, deoarece acest teritoriu se află sub ocupația administrației de facto a Federației Ruse, iar autoritățile constituționale nu au acces în regiune”, spunea viceprim-ministrul pentru Reintegrare, Oleg Serebrian, la lansarea raportului Promo-LEX.
„Astfel, populația din regiune se confruntă în mod constant cu încălcări ale drepturilor și libertăților fundamentale.” Raportul precizează că Transnistria are o rată a încarcerării mai mare decât Republica Moldova.
Acesta citează cazuri de „arest preventiv” și „arest administrativ” utilizate în scopuri punitive și menționează supraaglomerarea închisorilor. Raportul mai arată că intimidarea și abuzul fizic asupra deținuților sunt răspândite, iar victimele nu au mijloace instituționale pentru a contesta tratamentul la care sunt supuse.
„Astfel de încarcerări afectează sănătatea, demnitatea și securitatea victimelor, iar apărătorii drepturilor omului din Republica Moldova și de pe plan internațional nu au acces la ele”, a declarat Alin Gvidiani, șeful Oficiului pentru Politici de Reintegrare din cadrul guvernului moldovean.
Derebcinșchi a fost arestat pe 3 noiembrie 2024, după ce a publicat pe rețelele sociale un mesaj critic la adresa autorităților separatiste.
Ermurachi, în vârstă de 74 de ani, a petrecut puțin peste 26 de luni în închisoare, fiind condamnat pentru „incitare la ură interetnică” și „insultarea” președintelui transnistrean Vadim Krasnoselski. Ermurachi l-ar fi numit pe Krasnoselski „o marionetă” în timpul unei conversații private.
Deși Ermurachi și-a susținut întotdeauna nevinovăția, a fost nevoit să ceară grațierea lui Krasnoselski pentru a fi eliberat.
Gvidiani a declarat că Chișinăul se așteaptă ca Tiraspolul să înceteze astfel de arestări.
„Principala așteptare este ca Tiraspolul să anuleze motivele și temeiurile care au stat și stau la baza unor astfel de persecuții și privări ilegale de libertate, și anume așa-numitele reglementări pentru prevenirea și combaterea presupusului extremism, sub pretextul cărora se menține o cenzură informațională foarte strictă în regiune.”
