În urmă cu treizeci de ani, pe 11 iulie, Europa a fost martora celui mai grav masacru de la al Doilea Război Mondial încoace.
Pe parcursul a doar 20 de zile, peste 8.000 de bărbați și băieți musulmani bosniaci au fost uciși de forțele sârbe bosniace în apropierea orașului Srebrenica, într-o zonă declarată „sigură” de ONU, sub privirile neputincioase ale trupelor de menținere a păcii olandeze. Masacrul a fost recunoscut ulterior drept genocid de către Curtea Internațională de Justiție.
Multe dintre trupurile celor uciși au fost îngropate în gropi comune, pentru a fi descoperite și reînhumate ulterior. Aproximativ 1.000 dintre victime rămân dispărute sau neidentificate până în prezent.
Timp de decenii, autoritățile din Bosnia și Herțegovina, împreună cu Comisia Internațională pentru Persoanele Dispărute (ICMP), au lucrat pentru a identifica victimele prin colectarea de ADN din rămășițele umane și compararea acestuia cu mostrele furnizate de rudele celor dispăruți. Până în iulie 2024, aceste eforturi au dus la identificarea a 7.019 persoane.
Deși identitatea uneia din opt victime rămâne necunoscută, identificările noi continuă, iar mai multe victime sunt înhumate în fiecare an pe 11 iulie. Astăzi, rămășițele a șapte bărbați și băieți sunt înhumate.
Srebrenica a devenit simbolul eșecului comunității internaționale de a preveni genocidul, iar decizia tribunalelor internaționale de a recunoaște aceste crime drept genocid a stabilit un precedent juridic și moral. Astăzi, la Memorialul din Potočari, mii de oameni se adună anual pentru a-și plânge rudele și pentru a îngropa, uneori doar fragmente din trupurile celor dragi, descoperite în gropi comune la ani distanță de la tragedie.
În acest context, ONU a proclamat 11 iulie drept Ziua Internațională de Reflectare și Comemorare a Genocidului din Srebrenica, subliniind necesitatea ca lecțiile trecutului să nu fie uitate și ca memoria victimelor să fie onorată prin promovarea adevărului, justiției și reconcilierii
Trei decenii mai târziu, Srebrenica rămâne un avertisment tragic: indiferența și intoleranța pot avea consecințe devastatoare, iar promisiunea „niciodată din nou” trebuie să fie mai mult decât un simplu slogan
