Fost analist CIA: despre Iliescu, teroriști, Revoluție (II)

Richard Andrew Hall este un nume aproape complet necunoscut în România. Doctor în științe politice, apoi analist de informații la CIA, Hall s-a specializat și scrie de mai bine de 35 de ani despre Revoluția română. Într-un interviu pentru SINOPSIS, Hall abordează argumentat și pe un ton polemic cîteva din clișeele frecvent prezentate drept ”adevăruri” despre Ion Iliescu, teroriști sau Revoluția română. Prima parte a interviului poate fi urmărită aici.

Foto: Azopan.ro

Informația pe scurt:

  • Documentele Securității publicate cu mare tam-tam la sfârșitul anului 2022 și promovate de doi cercetători ai CNSAS, care întâmplător predau și la Academia de informații a SRI, au adus puțină lumină asupra evenimentelor din decembrie 1989 și au reprezentat, de fapt, o diversiune.
  • Stabilirea exactă a rolului și responsabilităților din perioada de dinainte de 22 decembrie 1989 trebuie reluată de la zero, pentru că dezinformarea Securității a reușit să rescrie și să încețoșeze narațiunea.
  • Din cauza fricii și a furiei, narațiunile despre amenințarea rusă la adresa României „prind” în rândul populației. Această furie și teamă actuală se proiectează, astfel, asupra unor evenimente istorice, în special asupra celor din decembrie 1989.
  • Tinerii români trebuie să știe că au motive să fie mândri de felul în care majoritatea cetățenilor români au acționat în decembrie 1989. Revoluția română din decembrie 1989 trebuie privită ca un eveniment eroic.

Ce ar mai fi de investigat despre Revoluție

Documentele Securității publicate cu mare tam-tam la sfârșitul anului 2022 și promovate de doi cercetători ai CNSAS, care întâmplător predau și la Academia de informații a SRI, au adus puțină lumină asupra evenimentelor din decembrie 1989 și au reprezentat, de fapt, o diversiune.

Documentele Armatei care ar putea clarifica acea perioadă rămân în arhivele parchetelor militare locale. Multe dosare din Dosarul Revoluției au fost trimise înapoi la procuraturile locale sub pretextul că „nu conțin informații relevante pentru anchete”.

În realitate, acele câteva dosare pe care am reușit să le recuperăm de la o procuratură locală arată exact contrariul și par să fi fost retrimise acolo tocmai pentru a fi îngropate. Absența multor dosare care fac parte din Dosarul Revoluției este cu atât mai evidentă în cazuri precum cele din Sibiu sau Brăila.

(…)

Dr. Mark Kramer, șeful Proiectului de Studii despre Războiul Rece de la Universitatea Harvard, a cercetat probabil mai mult decât oricine arhivele sovietice. El nu a găsit nimic care să susțină acuzațiile de implicare a sovieticilor în decembrie 1989, cu atât mai puțin ideea unei invazii planificate.

Trebuie înțeles cât de ridicol sună pentru un specialist sovietic precum Dr. Kramer ipoteza că sovieticii ar fi acceptat pierderea RDG și a Cehoslovaciei, în noiembrie 1989 – mai ales, în condițiile în care dispuneau de trupe staționate în RDG – fără a interveni, doar pentru a acționa ulterior în România, o țară mult mai puțin importantă din punct de vedere geopolitic, în decembrie 1989.

Avem încă nevoie să înțelegem mai bine „lupta de rezistență,” tacticile și resursele acesteia și modul în care a fost pusă în aplicare în decembrie 1989. Mai mult, paradoxal, este mai ușor de stabilit ce s-a întâmplat după 22 decembrie 1989 decât înainte. Știm că Securitatea, Miliția și Armata au avut un rol în represiunea, uciderea și mutilarea demonstranților din acea primă săptămână a Revoluției. În decembrie 1989 și imediat după, atenția s-a concentrat pe Securitate și Miliție. 36 de ani mai târziu, atenția este concentrată pe rolul Armatei.

Securitatea a reușit practic să se șteargă pe sine din povestea represiunii din acea săptămână, lăsând Armata, ca întotdeauna, „în față,” să fie trasă la răspundere. Stabilirea exactă a rolului și responsabilităților din perioada de dinainte de 22 decembrie 1989 trebuie reluată de la zero, pentru că dezinformarea Securității a reușit să rescrie și să încețoșeze narațiunea.

”Mituri” despre Revoluție și rolul lui Iliescu

Vina lui Ion Iliescu nu este aceea că a inventat „teroriști” inexistenți, așa cum îl acuză Pițu, sau că i-ar fi controlat ori că aceștia ar fi luptat în numele său, ci faptul că a permis Securității să-și spele și să-și acopere responsabilitatea pentru morții, răniții și haosul din decembrie. Iliescu avea nevoie de fosta Securitate pentru a se menține la putere și, prin urmare, a întors spatele și a ignorat rolul ei real în decembrie 1989. El a dorit și a avut nevoie ca problema din decembrie 1989 să dispară, motiv pentru care „teroriștii” trebuiau să dispară; nu era interesat nici de justiție, nici de asumarea responsabilității.

După februarie 2022 și invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, România se află într-o poziție geopolitică cum nu a mai existat, probabil, de la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70. După invazia Cehoslovaciei de către țările din Pactul de la Varșovia, românii au simțit că ar putea fi următorii.

După invazia Ucrainei în februarie 2022, amenințarea asupra Moldovei și chiar asupra României a crescut brusc. Din cauza fricii și a furiei, narațiunile despre amenințarea rusă la adresa României „prind” în rândul populației. Această furie și teamă actuală se proiectează, astfel, asupra unor evenimente istorice, în special asupra celor din decembrie 1989. Prin urmare, narațiunea fostei Securități despre decembrie 1989 – că ar fi fost o lovitură de stat sovietică/rusească, exact ceea ce a spus Ceaușescu la acea vreme –  este astăzi mult mai ușor de promovat unei populații românești tradițional rusofobe.

Este o abordare demagogică și populistă, de aceea acum are mai mult succes decât în ultimele trei decenii. Această perspectivă a reformulat narațiunea despre decembrie 1989, mutând accentul de pe soții Ceaușescu și Securitate, către Ion Iliescu, Armată și ruși. Este evident cum acest revizionism este în avantajul Securității ceaușiste, suveraniste și naționaliste.

Românii trebuie să știe că, deși „focul fratricid” a fost într-adevăr o componentă reală a evenimentelor din decembrie, acesta a fost o consecință nu doar a dezinformării și a războiului radio-electronic, ci și a focurilor de armă trase de rețeaua contrarevoluționară a lui Ceaușescu.

De fapt, există dovezi care sugerează că, în anumite locuri și circumstanțe, „teroriștii” au încercat să creeze confuzie și să slăbească unitățile armatei –  inclusiv moralul acestora – determinându-le să tragă unele asupra altora. Suspiciunea și frica au fost armele „teroriștilor.”

După 36 de ani. Ce ar trebui să știe tinerii despre Revoluție

Pentru început, că Nicolae și Elena Ceaușescu nu au fost „victime” ale Revoluției, așa cum sugerează Pițu în legătură cu procesul și execuția lor. Ei au fost responsabili pentru vărsarea de sânge și pentru morți, inclusiv după 22 decembrie. Tinerii români trebuie să știe că au motive să fie mândri de felul în care majoritatea cetățenilor români au acționat în decembrie 1989. Revoluția română din decembrie 1989 trebuie privită ca un eveniment eroic.

Tinerii trebuie să știe că revolta care s-a transformat în Revoluție, pornită la Timișoara în săptămâna 15–22 decembrie, a fost în mare parte spontană. Ea a fost alimentată de represiunea politică și de dezastrul economic al ultimilor ani ai epocii Ceaușescu, nu de acțiunile unor agenți străini.

Narațiunea promovată de Securitate și de Ranco Pițu le răpește românilor această realitate. Pițu susține că ceea ce s-a întâmplat după 22 decembrie a fost o lovitură de stat. Însă, oricât ar încerca să descrie săptămâna de dinainte de 22 decembrie, pentru că aceasta este „un lucru de fapt judecat”, propriile sale cuvinte îl trădează. El sugerează că nu atât demonstranții din Timișoara, care au venit cu trenul la București și au încercat să pătrundă în mitingul din 21 decembrie, ar fi fost responsabili pentru întreruperea discursului lui Ceaușescu, ci Armata, care ar fi încercat să-l submineze.

În cartea sa, Ruperea blestemului, într-o singură propoziție asumă interpretarea juridică a ceea ce s-a întâmplat la Timișoara – respectiv, că inclusiv Securitatea a participat la vărsarea de sânge – dar imediat după aceea ridică îndoieli cu privire la rolul posibil al „turiștilor” sovietici și sugerează că, poate, știind că Ceaușescu va cădea, Securitatea s-ar fi dat la o parte și ar fi lăsat Armata să reprime manifestanții.

Aceasta este o speculație inutilă și nefondată, dar Pițu caută deliberat să tulbure apele chiar și în legătură cu perioada de dinainte de 22 decembrie, mereu în direcția de a diminua responsabilitatea Securității.

Fosta Securitate a furat Revoluția de la români, făcându-i să creadă că agenți străini, înainte și după 22 decembrie, au jucat un rol important și că evenimentele au fost mai degrabă o lovitură de stat decât o revoltă populară. Românii trebuie să-și revendice autenticitatea, spontaneitatea și curajul Revoluției din decembrie 1989 de la fosta Securitate.

Despre Richard Andrew Hall: Află despre România la Jocurile Olimpice de vară din 1976 și 1984, cînd țara noastră era celebrată în Occident. Devine interesat politic de România abia în 1985, la vîrsta de 19 ani. În 1987, în timpul unei călătorii cu rucsacul în spate, timp de trei luni prin Europa, în special prin Europa de Est comunistă, petrece o săptămînă în România. Ca mulți alții, urmărește Revoluția Română la televizor. Locuia atunci în casa părinților săi, în nordul Virginiei, și lucra într-un loc plictisitor din sectorul privat. Ca student masterand la Universitatea Indiana, vizitează România timp de trei săptămâni în 1990 și din nou în 1991, apoi timp de trei luni în 1992 și zece luni în 1993-1994, cu o bursă de cercetare pentru doctorat. După ce obține doctoratul în Științe Politice în 1997, se întoarce în România pentru a preda un semestru și a continua cercetarea despre Revoluție. Intră în CIA în anul 2000; nu avusese nicio legătură anterioară cu agenția, în afară de procesul de aplicare. Este analist de informații timp de 23 de ani, aproximativ jumătate din această perioadă lucrînd în domeniul contra-terorismului, ca urmare a evenimentelor de la 11 septembrie, iar cealaltă jumătate pe Europa, unde și-a putut folosi zilnic cunoștințele de limba română și maghiară. Studiază și scre despre Revoluție de 35 de ani, înainte, în timpul și după activitatea sa în cadrul CIA. Publică la https://richhall.substack.com/

Marian Chiriac / Sinopsis

Informație și analiză din regiunea țărilor riverane Mării Negre și a Balcanilor.

SHOWHIDE Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.