Un studiu asupra recentelor proceselor electorale din România, Bulgaria și Kosovo arată ce se poate întâmpla atunci când algoritmii sunt lăsați să deturneze democrația. Această nouă „TikTokcrație” nu trebuie să ignorată, consideră Peter Horrocks, într-un articol de opinie pentru Balkan Insight.
În decembrie 2024, România a suspendat realitatea democratică. Un vot prezidențial a fost anulat pentru că zeci de mii de „fantome algoritmice” l-au propulsat în frunte pe un candidat practic necunoscut. Democrația a fost deturnată de algoritm.
Am intrat în era „TikTokcrației”, în care guvernele pot fi „alese” nu prin sprijin autentic, ci prin popularitate fabricată, automatizată. Este un viitor care riscă să devină comun în Europa și o realitate în care trăiește deja Europa de Sud-Est.
Suntem martorii dizolvării unei premise fundamentale a teoriei democratice: că cetățenii, având acces la informație și spațiu pentru reflecție și dezbatere, se pot autoguverna.
Ce se întâmplă când chiar mediul informațional devine o armă? Când arhitectura algoritmică și metricile de angajament devin principalele mediatoare între cetățean și stat?
Un nou studiu al Balkan Free Media Initiative, realizat în parteneriat cu Sensika, arată că experiența României nu a fost un caz izolat. Acolo, rețele de conturi false de TikTok, influenceri plătiți și susținători dezinformați au acționat coordonat – uneori conștient, alteori nu – pentru a genera popularitate lui Călin Georgescu.
Această utilizare orchestrată a conturilor false, a actorilor plătiți și a participanților neștiutori pentru a amplifica artificial conținutul și a crea iluzia unui sprijin organic reprezintă un comportament inautentic coordonat.
Aceste rețele au promovat narative părtinitoare și adesea false către cei mai dezamăgiți alegători ai României: tinerii și diaspora. Rezultatul a fost o creștere a sprijinului pentru Georgescu, precum și o erodare a încrederii în democrația românească, deja fragilă.
Am identificat însă și în Bulgaria și Kosovo modele similare de comportament inautentic coordonat, conținut politic care nu este marcat corespunzător sau amplificare artificială sincronizată cu ciclurile electorale – adică tipuri de manipulare pe care monitorizarea tradițională, regulile de transparență ale platformelor sau mecanismele actuale de aplicare a acestora nu le-au detectat.
Mai rapid decât capacitatea de cunoaștere umană
În regiune, unde ratele de penetrare a TikTok se numără printre cele mai ridicate din Europa, platforma a devenit un fel de guvern din umbră, care nu răspunde în fața nimănui în afară de acționarii săi.
Încorporate în actualul sistem media și economic, rețelele de influență sunt latente, adaptabile și întotdeauna gata să se activeze. În contexte fragile, cum este cel din Kosovo, interferența algoritmică în stadiu incipient poate inflama tensiuni preexistente și poate crea instabilitate care se propagă dincolo de disputa electorală.
Triangulate, România, Bulgaria și Kosovo arată o nouă ”ecologie” a puterii, în care influența este distribuită prin rețele invizibile, optimizate să funcționeze mai rapid decât cogniția umană și capabile să modeleze atât percepția, cât și comportamentul înainte ca instituțiile sau publicul să poată reacționa. Democrația nu mai este o negociere între cetățeni.
Dacă viralizarea poate fabrica un impact rapid, ce mai înseamnă să măsori opinia publică? Aceasta este o întrebare pe care, fără îndoială, Parisul și Berlinul o analizează în preajma alegerilor care se apropie și aici.
Regiunea sud-estică europeană este utilă nu doar ca o previziune a viitorului continentului. Iluzia că manipularea electorală este un „export balcanic”, carantinat de granițe sau soluții tehnice, nu mai ține; fiecare proces electoral demonstrează că, în noua ordine, orice stat cu o infrastructură digitală penetrabilă este o țintă legitimă.
Din cercetarea noastră a rezultat un sistem hibrid în care aceste tactici de manipulare pot distorsiona procesele democratice, creând un consens artificial care modelează percepțiile și comportamentele alegătorilor expuși la trenduri fabricate.
Luarea deciziilor devine mai curând reactivă, mai puțin reflectivă, iar opinia se poate schimba în funcție de ritmurile campaniilor coordonate, concepute pentru a exploata algoritmii platformelor. Algoritmul a devenit un agent al distorsionării democratice.
Democrația nu poate supraviețui pe pilot automat
Factorii de decizie europeni, confruntați cu acest nou teren, sunt prinși între inerție și teamă. Apelurile pentru un „Scut European al Democrației” (European Democracy Shield) sunt prezente în parlamente și în coridoarele puterii de la Bruxelles, dar sub retorică se ascunde confuzia privind unde să se traseze linia între persuasiunea legitimă și percepția fabricată.
Încrederea, moneda fragilă a democrației, se erodează rapid când alegătorii nu mai pot distinge între dezbatere autentică și consens fabricat. Rezultatul este cinismul, retragerea sau, și mai rău, tentația perpetuă de a susține oameni ”puternici” care promit ordine și claritate în haosul informațional.
Manipularea metricilor de angajament a schimbat semnificația votului. Experiența Europei de Sud-Est arată că autoguvernarea democratică nu poate supraviețui, ca până acum, erei algoritmice.
Dacă Europa speră să restaureze o adevărată agendă politică, trebuie să abordeze provocările de acum, de exemplu prin sporirea criteriilor de transparență a platformelor, îmbunătățirea detectării comportamentului inautentic coordonat, asigurarea etichetării clare a conținutului politic și dezvoltarea alfabetizării publice în privința tacticilor de manipulare.
Alternativa este destul de clară în umbra TikTokcrației: o democrație atât de modelată de consensul fabricat, încât viitorul său va fi ales mai puțin de alegători și mai mult de campaniile coordonate, care devin virale.
