Disensiunile franco-germane amenință viitorul proiectului european care își propunea crearea unui sistem integrat de luptă european, inclusiv a unui avion de ultimă generație. Mai poate fi însă salvat SCAF? Mai multe detalii într-un material video ARTE Explainer.
Lansat în 2017 de Franța și Germania, proiectul SCAF (Système de Combat Aérien du Futur) ar trebui să devină viitorul sistem european de luptă aeriană.
Acest proiect major – la care participă și Spania – extrem de important pentru capacitatea Europei de a-și asigura apărarea, este însă acum amenințat de disputele dintre parteneri privind avionul de generația a șasea planificat pentru 2040.
CONTEXT:
Lansat în 2017 de Franța și Germania, iar ulterior extins către Spania, programul SCAF (Système de Combat Aérien du Futur) ar trebui să reprezinte coloana vertebrală a viitoarei puteri aeriene europene. Conceput drept un „sistem de sisteme”, SCAF nu înseamnă doar un avion de luptă, ci o arhitectură integrată care combină un aparat de generația a șasea, drone de escortă („remote carriers”), un cloud de luptă și capacități avansate de comandă și control.
Într-un context strategic marcat de invazia rusă în Ucraina și de incertitudinile legate de angajamentul pe termen lung al Statelor Unite față de securitatea europeană, miza este una majoră: autonomia strategică a Europei. Pentru Paris, Berlin și Madrid, SCAF ar trebui să reducă dependența de platformele americane și să consolideze baza industrială și tehnologică de apărare a continentului.
Totuși, la aproape un deceniu de la lansare, proiectul este afectat de tensiuni persistente între parteneri, în special în ceea ce privește dezvoltarea avionului de generația a șasea – nucleul sistemului, planificat să devină operațional în jurul anului 2040. Disputele vizează împărțirea responsabilităților industriale, accesul la proprietatea intelectuală și leadershipul tehnologic.
Industria franceză, reprezentată în principal de Dassault Aviation, revendică rolul de lider în dezvoltarea noului avion, invocând experiența acumulată cu Rafale. De cealaltă parte, partea germană, prin Airbus Defence and Space, solicită o distribuire echilibrată a sarcinilor și a know-how-ului, argumentând că finanțarea comună trebuie să se reflecte într-un control industrial comun.
Aceste fricțiuni nu sunt doar tehnice, ci și politice. Pentru Franța, menținerea suveranității asupra tehnologiilor critice – inclusiv integrarea armamentului nuclear – este o linie roșie. Germania, în schimb, insistă pe transparență și pe un model de cooperare care să evite dominarea unui singur actor. Spania, partener mai mic, încearcă să-și consolideze rolul industrial fără a amplifica tensiunile dintre cei doi „grei”.
În paralel, Europa se confruntă cu o fragmentare a pieței de apărare. Mai multe state membre au optat pentru achiziția de avioane americane F-35, ceea ce pune presiune suplimentară asupra coerenței strategice europene. În acest context, întârzierea sau slăbirea SCAF ar putea submina ambiția UE de a deveni un actor militar credibil și autonom.
Riscurile sunt considerabile. Un eventual eșec al programului ar însemna nu doar pierderea a zeci de miliarde de euro investiți, ci și o lovitură simbolică pentru ideea de integrare în domeniul apărării. În plus, ar afecta competitivitatea industriei aeronautice europene într-o competiție globală dominată de SUA și China.
Pe de altă parte, succesul SCAF ar oferi Europei o platformă comună interoperabilă, adaptată noilor realități ale războiului aerian – unde superioritatea informațională, inteligența artificială și capacitatea de operare în rețea devin decisive. Avionul de generația a șasea nu va fi doar un succesor al actualelor aparate, ci un nod într-un ecosistem digital de luptă.
Viitorul SCAF depinde, în ultimă instanță, de capacitatea Parisului și Berlinului de a depăși logica competiției industriale în favoarea unei viziuni strategice comune. Dacă proiectul va reuși, el ar putea deveni simbolul maturizării Europei ca actor de securitate. Dacă nu, va rămâne un exemplu al dificultății de a transforma ambițiile politice în realități operaționale.
Programul este realizat de către platforma europeană ARTE și este disponibil în 10 limbi în urma unui parteneriat media intitulat EMOVE Hub. Proiectul este coordonat de ARTE și include publicațiile Balkan Insight (BIRN), Sinopsis (BIRN Romania), El País (Spania), Gazeta Wyborcza (Polonia), Internazionale (Italia), Ir (Letonia), Kathimerini (Grecia), Le Soir (Belgia) și Telex (Ungaria). Parteneriatul media este susținut prin fonduri europene în urma inițiativei DG CNECT „European Media Hubs” din cadrul programului EU’s Multimedia Actions
