Activiștii și migranții din România avertizează că un nou program destinat reglementării statutului lucrătorilor străini din țara noastră este folosit pentru a-i deporta pe cei care nu știu că pe numele lor au fost deja emise decizii de returnare. O anchetă publicată de Balkan Insight.
Foto: Tudor Pană
Pe 11 mai, Akila (nu este numele său real– n.e) a pășit în sediul Biroului pentru Imigrări din Cluj-Napoca și s-a apropiat de ghișeu. Tânărul de 19 ani, originar din Sri Lanka, spera să își legalizeze șederea în România, profitînd de un program lansat cu o lună în urmă pentru a soluționa situația a mii de lucrători străini aflați într-un „vid” juridic în România.
Era prima miercuri de la intrarea în vigoare a programului, însă funcționarii de la ghișeu spun că nu sunt încă pregătiți pentru a face față solicitărilor. Programul era prea nou, procedurile încă neclare, au spus ei. „Reveniți săptămâna viitoare”, i s-a transmis lui Akila.
Băiatul s-a conformat, însă apoi a fost condus de la ghișeu într-o cameră din spate, iar apoi transportat la aeroport pentru un zbor spre Istanbul, cu destinația finală Sri Lanka. Acolo îl așteaptă rezolvarea problemelor legate de împrumuture făcute pentru a-și finanța plecarea la muncă în România.
„Cred că au tras de timp”, spune Andrei (nici acest nume nu este real – n.e), un masterand care face voluntariat pentru sprijinirea migranților în Cluj. „Bănuiala noastră este că autoritățile au avut nevoie de timp pentru a pregăti procedura de deportare. Totul a părut să fie doar o capcană.”
Între promisiunea legalizării și realitatea expulzării
Info context: La sfîrșitul lunii mai, a intrat în vigoare o ordonanță de urgență privind recrutarea internațională. Una dintre prevederi se referă la modalitatea de regularizare (rezolvarea situației) a migranților care sînt ilegal pe teritoriul României. În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a actului normativ, străinii care au rămas pe teritoriul României și împotriva cărora nu a fost emisă o decizie de returnare trebuie să se prezinte la orice formațiune a Inspectoratului General pentru Imigrări, cu pașaportul, pentru a-și declara adresa reală la care locuiesc.
Introdus ca parte a unei reforme mai ample a sistemului de muncă pentru migranți, programul ar trebui să reglementeze statutul lucrătorilor străini care au intrat legal în țară cu viză de muncă, dar care și-au pierdut dreptul de ședere după expirarea vizei.
Pentru a fi eligibili, solicitanții trebuie să se prezinte la un birou de imigrări cu un pașaport valabil și să își declare adresa. Totuși, cei pe numele cărora a fost deja emisă o decizie de returnare nu se pot califica.
Organizațiile pentru drepturile omului afirmă că această prevedere golește de conținut scopul declarat al programului. În momentul în care a fost luat pe sus, Akila a fost informat că o decizie de părăsire a țării fusese emisă pe numele său cu luni în urmă. El nu avusese habar.
„Oamenii sînt puși în situația de a merge la imigrări fără să știe dacă intră într-o procedură de legalizare sau într-un proces de deportare”, explică Georgiana Bădescu, coordonator de programe de migrație la Centrul de Resurse Juridice (CRJ).
Într-un mesaj trimis către BIRN de pe aeroportul din Istanbul, Akila a scris: „Pentru că nu am avut un loc de muncă stabil în România, am supraviețuit din mici munci ocazionale. Rog să mi se dea șansa de a munci legal în România, pentru a-mi putea plăti împrumuturile și datoriile”.
Datoriile recrutării
Economia României depinde tot mai mult de forța de muncă din afara Uniunii Europene pentru a acoperi deficitul lăsate de românii plecați în Europa de Vest. Datele Ministerului Muncii de la sfîrșitul anului 2025 arată că România a emis aproximativ 60.000 de vize de muncă anual, față de 28.500 în 2021. Multe dintre aceste vize sînt acordate lucrătorilor din Asia de Sud, precum Akila.
Oamenii de aici sosesc după ce plătesc taxe mari agențiilor de recrutare – circa 5.000 de euro pentru un lucrător din Sri Lanka, până la 8.000 de euro pentru unul din Nepal și 10.000 de euro pentru Bangladesh. Adesea, oamenii fac împrumuturi bancare, pun proprietăți sub ipotecă sau se împrumută de la cămătari.
În România, dacă un angajator notifică autoritățile că statutul legal al unui fost angajat a expirat, Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI) poate emite o decizie de returnare, trimisă prin poștă la ultima adresă înregistrată. Aceasta este frecvent chiar adresa fostului angajator. Migranții care au plecat de acolo nu mai primesc corespondența și află de decizie prea tîrziu, cînd termenul de 10 zile pentru apel a expirat deja.
Foto: Tudor Pană
Lipsă de transparență și „improvizații”
CRJ susține că migranții nu au încredere în acest program. „Scopul ar trebui să fie acordarea rezidenței, nu deportarea. Nu este de fapt un mecanism de detecție”, spune Bădescu.
Activiștii afirmă că soarta unui migrant ține adesea de noroc, procedurile variind de la un ghișeu la altul al instituțiilor publice. Unii funcționari cer declarații care nu sunt prevăzute de lege, în timp ce alții au aplicat amenzi pentru perioada de ședere neregulamentară încă din primele zile ale programului. „Era clar că structurile teritoriale improvizează”, a adăugat reprezentanta CRJ.
Deși IGI susține că a implementat proceduri standardizate și a distribuit materiale informative (inclusiv video) în mai multe limbi, realitatea din teren pare diferită. Un activist care a preferat anonimatul a declarat că nu există nicio informație afișată în birourile de imigrări despre acest program: „Pare ceva strict secret”.
Cazul lui Akila este simptomatic pentru un sistem nefuncțional: permisul de muncă i-a fost anulat, actele de rezidență nu au fost depuse corect, iar intermediarii au continuat să îi încaseze taxe în timp ce îi amînau eliberarea documentelor, asta pînă cînd statutul său a devenit ilegal.
Probleme structurale
Cercetătorii și activiștii corelează migrația nu pe deplin reglementată din România cu însăși structura sistemului de muncă, în care lucrătorii depind aproape în totalitate de angajatori pentru obținerea și păstrarea documentelor de rezidență.
„În Austria, dacă un lucrător nu are contractul semnat, responsabilitatea revine angajatorului”, explică Sonia*, o activistă româncă pentru drepturile migranților, stabilită în Austria. „În România, vina este aruncată asupra migrantului, deși acesta nu are nicio modalitate de a verifica dacă angajatorul a finalizat procedurile pentru permisul său de muncă. Este o problemă pe care autoritățile de la imigrări fie nu o înțeleg, fie aleg să nu o înțeleagă”.
Ministerul Muncii precizează că, în prezent, emite aproximativ 60.000 de vize de muncă anual, față de circa 25.000 în 2021. În acest moment, în România sunt înregistrați aproximativ 150.000 de lucrători străini. Investigațiile transfrontaliere arată că mulți migranți care își pierd statutul legal aleg ulterior să plece spre alte țări europene.
„Să trăiești ilegal în România este un iad”, spune Rafi, un lucrător din Bangladesh intervievat în Italia după ce a părăsit România.
Experții avertizează asupra unei probleme structurale mult mai profunde: sistemul de imigrație din România este axat masiv pe control și pedeapsă. În practică, aceeași instituție gestionează simultan procedurile de legalizare, cele de control și pe cele de deportare.
Într-o țară care atrage zeci de mii de lucrători străini în fiecare an, unde poliția de imigrări este singura autoritate dedicată acestui domeniu și unde există foarte puține organizații civice care să ofere servicii reale lucrătorilor fără acte, migranții sînt aproape lipsiți de protecție juridică în fața exploatării, abuzului sau violenței.
Trăind cu teama constantă de a fi deportați și fiind împovărați de datoriile din țările de origine, lucrătorii migranți au devenit unul dintre cele mai vulnerabile grupuri din România, consideră Georgiana Bădescu.
Pentru mulți dintre cei eligibili pentru noul program, problema nu rezidă în procedura în sine, ci în imposibilitatea de a înțelege ce îi așteaptă la biroul de imigrări. „Oamenii vin la IGI fără să știe dacă vor intra într-o procedură de legalizare sau într-un proces de expulzare imediată”, a conchis Bădescu.
(Traducere editată de SINOPSIS)
