Pentru a accelera deportarea imigranților ilegali, Uniunea Europeană va autoriza înființarea unor centre de detenție în afara granițelor sale. Măsura nu este apreciată însă de toată lumea și nu se știe nici ce rezultate concrete va aduce. Mai multe detalii pe acest subiect în materialul video ARTE Săptămânal
Uniunea Europeană a dat undă verde statelor membre să încheie acorduri cu țări terțe pentru a crea centre de returnarea migranților ilegali, iar acestea este posibil să fie organizate în Uganda, Uzbekistan, Rwanda sau în alte state.
La nivelul UE, opiniile pe acest subiect sunt diverse. Germania și Danemarca sunt pregătite să adopte măsura, însă Spania i se opune, iar Franța e sceptică în privința eficacității sale. Susținută totuși de extrema dreaptă, această măsură a fost criticată de către asociații civice, fiind considerată o încălcare a drepturilor fundamentale.
CONTEXT:
Uniunea Europeană a deschis calea pentru o schimbare majoră în gestionarea migrației ilegale, permițând statelor membre să încheie acorduri cu țări terțe pentru crearea unor centre de returnare destinate migranților ale căror cereri de azil au fost respinse. Măsura face parte dintr-un efort mai amplu de înăsprire a politicilor migratorii, pe fondul creșterii presiunii politice exercitate de partidele de dreapta și de extrema dreaptă în numeroase state europene.
Conceptul presupune transferarea migranților fără drept de ședere într-o țară din afara UE, unde aceștia să fie găzduiți temporar până la repatrierea în țările de origine. Printre statele care au fost menționate în dezbaterile europene drept posibile partenere se numără Uganda, Uzbekistan și Rwanda, deși până în prezent nu există acorduri definitive la nivel european.
Susținătorii măsurii argumentează că sistemul actual de returnare este ineficient. Potrivit datelor Comisiei Europene, mai puțin de o treime dintre persoanele cărora li se emite o decizie de returnare părăsesc efectiv teritoriul Uniunii. În opinia guvernelor favorabile reformei, centrele externe ar putea reduce numărul migranților care dispar din evidențele autorităților și ar descuraja migrația ilegală.
Germania și Danemarca se numără printre statele cele mai deschise față de această soluție. Copenhaga promovează de mai mulți ani ideea externalizării procesării cererilor de azil și a returnărilor, inspirându-se din modelul australian. În Germania, presiunile politice generate de ascensiunea formațiunilor anti-imigrație au determinat partidele de guvernământ să analizeze măsuri mai stricte pentru controlul migrației.
În schimb, alte state membre privesc cu rezervă această abordare. Spania s-a pronunțat împotriva centrelor externe, argumentând că acestea riscă să afecteze obligațiile internaționale ale Uniunii privind protecția refugiaților și drepturile omului. Franța adoptă o poziție mai nuanțată, însă oficialii de la Paris și-au exprimat scepticismul cu privire la eficiența practică a unui astfel de sistem și la costurile sale ridicate.
Dezbaterea este alimentată și de experiența controversată a Marii Britanii cu Rwanda. Guvernul britanic a încercat să transfere solicitanți de azil în această țară africană, însă proiectul a fost blocat în repetate rânduri de instanțe și criticat de organizațiile internaționale. În cele din urmă, noul executiv laburist instalat la Londra în 2024 a abandonat planul.
Organizațiile pentru drepturile omului și numeroase ONG-uri consideră că centrele de returnare ridică probleme juridice și morale serioase. Acestea avertizează că transferarea migranților în state cu standarde democratice și judiciare diferite poate conduce la încălcarea drepturilor fundamentale, inclusiv a dreptului la protecție împotriva expulzării către țări unde persoanele respective ar putea fi persecutate sau supuse unor tratamente inumane.
Totodată, criticii susțin că măsura riscă să externalizeze responsabilitățile europene în materie de azil către state mai sărace și mai puțin pregătite instituțional. În opinia lor, soluția reală ar trebui să fie reformarea sistemului european de azil și consolidarea cooperării cu țările de origine și de tranzit.
În contextul în care migrația rămâne una dintre cele mai sensibile teme politice din Europa, dezbaterea privind centrele de returnare ilustrează tensiunea tot mai mare dintre dorința guvernelor de a controla fluxurile migratorii și obligația de a respecta standardele internaționale privind drepturile omului.
Programul este realizat de către platforma europeană ARTE și este disponibil în 10 limbi în urma unui parteneriat media intitulat BEAM. Proiectul este coordonat de ARTE și include publicațiile Balkan Insight (BIRN), Sinopsis (BIRN Romania), El País (Spania), Gazeta Wyborcza (Polonia), Internazionale (Italia), Ir (Letonia), Kathimerini (Grecia), Le Soir (Belgia) și Telex (Ungaria). Parteneriatul media este susținut prin fonduri europene în urma inițiativei DG CNECT „European Media Hubs” din cadrul programului EU’s Multimedia Actions
