De ce devenim victimele informațiilor false? Cum să ne imunizăm față de acestea? Sunt doar câteva din întrebările la care se oferă răspunsuri interesante în volumul ”Rezistenți la manipulare”, scris de Sander van der Linden și apărut la editura Pilot Books.
Ilustrație realizată cu ajutorul IA
Cât de ușor putem fi convinși că o informație falsă este totuși adevărată? Probabil mai ușor decât ne place să credem. Iar unul dintre cele mai interesante argumente ale lui Sander van der Linden în “Rezistenți la manipulare – De ce devenim victimele informațiilor false și cum să ne imunizăm” este că vulnerabilitatea la dezinformare nu este o slăbiciune rezervată celor creduli sau slab informați. Dimpotrivă, mecanismele psihologice care ne fac susceptibili la informații false sunt prezente în mintea tuturor, se arată în volumul publicat de către editura Pilot Books.
Profesor de psihologie socială la Universitatea Cambridge, van der Linden pornește de la o situație tot mai greu de trecut cu vederea: într-o societate în care informația circulă aproape instantaneu, adevărul concurează permanent cu manipularea, propaganda, teoriile conspirației și conținutul fabricat. Rețelele sociale au amplificat fenomenul, dar autorul arată că, de fapt, problema este mult mai veche decât Facebook, X sau TikTok. Ceea ce s-a schimbat este viteza și amploarea cu care informațiile pot fi produse, distribuite și reluate, iar și iar.
Una dintre ideile centrale ale cărții este comparația făcută între dezinformare și un virus. O informație falsă poate „infecta” o persoană, iar aceasta o poate transmite mai departe, mai ales într-un mediu în care oamenii comunică în principal cu persoane care împărtășesc aceleași convingeri. În aceste „camere de ecou”, o afirmație repetată suficient de des poate ajunge să pară adevărată chiar și atunci când dovezile o contrazic.
De ce suntem atât de vulnerabili? Van der Linden explică rolul unor mecanisme precum confirmation bias – tendința de a accepta mai ușor informațiile care ne confirmă opiniile existente și de a respinge ceea ce le contrazice. Problema este că nu ne dăm întotdeauna seama când facem acest lucru. Putem considera că evaluăm rațional o informație când, de fapt, reacționăm la ceea ce ne place sau ne convine să fie adevărat.
Autorul identifică și șase tehnici principale prin care oamenii pot fi manipulați:
- discreditarea informațiilor corecte
- folosirea emoțiilor în locul argumentelor
- polarizarea
- teoriile conspirației
- trollingul
- imitarea autorității sau a experților.
Aceste tehnici apar în contexte foarte diferite, de la campanii politice și propagandă până la teorii despre vaccinuri, schimbările climatice sau presupuse conspirații globale. Unul dintre cele mai interesante aspecte ale cărții este însă că “Rezistenți la manipulare” nu se limitează doar la a explica problema. Van der Linden încearcă să răspundă și la o întrebare mult mai dificilă: ce putem face pentru a deveni mai rezistenți la dezinformare?
Soluția propusă de el este inspirată din medicină: dacă un vaccin ne expune unei forme inofensive a unui virus pentru a pregăti organismul pentru o viitoare infecție, atunci și oamenii pot fi „vaccinați” psihologic împotriva manipulării. Ideea, cunoscută drept prebunking, presupune să fim avertizați dinainte asupra tehnicilor prin care vom putea fi manipulați și să avem ocazia să le recunoaștem. Cercetările prezentate de autor sugerează că această metodă poate fi mai eficientă decât simpla demontare a unei informații false după ce aceasta a devenit virală.
Pentru a testa această idee, van der Linden și colegii săi au creat jocul online Bad News, în care participanții intră în rolul celor care produc dezinformare. Experimentul îi ajută să recunoască din interior mecanismele prin care sunt fabricate mesajele manipulative. După ce înțeleg aceste tehnici, participanții devin (mai) capabili să identifice informațiile înșelătoare.
Cartea este importantă în contextul în care dezinformarea nu mai este doar o problemă de comunicare sau de educație media. Ea poate influența alegeri politice, poate alimenta polarizarea socială, poate afecta încrederea în instituții și poate avea consecințe concrete asupra sănătății publice, să zicem. Van der Linden nu susține că putem elimina complet informațiile false. Obiectivul realist este să devenim mai greu de manipulat.
Se pare că există și limite ale abordării sale. Metafora virusului este utilă pentru a explica răspândirea dezinformării, dar poate simplifica excesiv un fenomen în care contează interesele politice, identitatea, cultura, educația și contextul social. Unele dintre soluțiile propuse de autor ridică, de asemenea, întrebări despre cine decide ce reprezintă dezinformarea și cine are autoritatea de a „vaccina” publicul împotriva ei. Critici ai cărții au pus sub semnul întrebării tocmai această analogie și unele dintre concluziile trase din cercetările prezentate.
Totuși, valoarea principală a volumului rămâne incontestabilă: “Rezistenți la manipulare” ne obligă să privim dezinformarea nu doar ca pe o problemă a internetului sau a social media, ci ca pe o problemă a propriei noastre minți. Nu este suficient să știm să verificăm o informație după ce am întâlnit-o. Trebuie să învățăm să recunoaștem din timp metodele prin care cineva încearcă să ne manipuleze.
Într-o perioadă în care diferența dintre informație, propagandă și opinie devine tot mai greu de identificat, aceasta este probabil cea mai importantă lecție a cărții: cea mai bună apărare împotriva dezinformării nu este doar să învățăm să demontăm minciunile, ci să învățăm cum funcționează acestea înainte de a ajunge să le credem.
