În anul 2003, statelor din Balcanii de Vest li s-a spus că viitorul lor se află în interiorul UE. Recentul summit de la Trieste – desfășurat în cadrul formatului de cooperare ‘Procesul de la Berlin’ – arată însă că lucrurile stau cu totul altfel, iar perspectivele de integrare europeană sunt mai depărtate ca oricînd.
Balcanii de Vest, o denumiră convențională pentru grupul celor cinci țări care aspiră la aderarea la UE – respectiv Albania, Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Republica Macedonia, Muntenegru și Serbia – continuă să sufere de probleme economice, tensiuni politice și conflicte bilaterale. Acum trei ani, Germania iniția așa numitul ”Proces Berlin”, care își propunea să promoveze cooperarea economică în regiune, aceasta urmînd să pună bazele unei eventuale aderări la UE.
Săptămîna trecută, la Trieste, în Italia, liderii politici prezenți (pe lîngă cei din Balcanii de Vest au mai fost prezenți și din Austria, Croația, Franța, Germania, Slovenia, Marea Britanie, precum și reprezentanți ai instituțiilor europene și ai unor instituții financiare internaționale) au discutat din nou despre modalități de creare a unui spațiu economic comun, planuri de investiții și proiecte de infrastructură. Fiind în interesul său să se învecineze cu o regiune stabilă, UE pare dispusă să investească bani pentru a sprijini dezvoltarea economică în vestul Balcanilor, solicitînd în schimb combaterea corupției, rezolvarea conflictelor regionale și stoparea migrației a zeci de mii de lucrători, de regulă tineri și bine calificați.
Conectare economică
Una dintre puținele măsuri concrete la summitul balcanic de la Trieste a fost semnarea unui Acord de Transport: țările din regiunea balcanică, cu excepția Bosniei-Herțegovina, au devenit astfel conectate aproape direct cu legislația comunitară privind transportul. Acest lucru va impulsiona economic regiunea, crede comisarul european pentru Extindere, Johannes Hahn, într-un interviu pentru Deutsche Welle. Au fost puse pe picioare o mulțime de proiecte în domeniile transport și energie. Astfel s-ar pune bazele unui spațiu economic regional. Se vorbește tot mai mult despre un așa-numit „Plan Marshall”, a spus Hahn. El a adăugat că se pot crea în anii următori pînă la 80.000 de noi locuri de muncă în regiune, iar UE vrea să investească un miliard de euro, pînă în 2010, „pentru a realiza ceva în această regiune”.
Stabilitate politică
Dar o mai bună conectare economică nu se poate face fără asigurarea stabilității politice în zonă și fără îmbunătățirea respectării statului de drept. Ceea ce nu este chiar cazul acum, cînd numeroase conflicte bilaterale afectează Balcanii de Vest și îngreunează astfel major avansul țărilor din regiune spre UE. Între Serbia și Kosovo sunt dispute politice și teritoriale, iar Macedonia, Bosnia și chiar Muntenegru sunt instabile din punct de vedere al relațiilor interetnice, asta pentru a numi doar cîteva din problemele din zonă. În acest context, nu e deloc surprinzător că Rusia încearcă constant să își sporească prezența în zonă. La Trieste, s-a făcut doar un nou apel la asumarea măsurilor care să asigure stabilitatea politică în regiune, UE propunîndu-și să supravegheze în continuare modul în care aceste țări se dezvoltă, cu pași consistenți în direcția Uniunii Europene.
Perspective
La summitul de la Trieste s-a vorbit din nou că Balcanii se află la o ”răscruce”. Dar acest lucru se tot repetă de mai bine de zece ani, iar de atunci lucrurile s-au înrăutățit din punct de vedere politic și economic. Despre perspectivele concrete de aderare pentru țările din vestul Balcanilor nu mai vorbește nimeni deocamdată. Oficial, aderarea rămâne un subiect deschis, dar se știe clar pe moment – lucru reamintit de fostul comisar european Jean-Claude Juncker în 2014 – că cel puțin în următorul deceniuUE nu va mai primi noi membri. UE are în prezent probleme mai mari decât Balcanii.
În aceste condiții, nu e surprinzător că în toate statele din regiune se manifestă clare deficite de democrație și stat de drept funcționale, iar regimurile politice sunt conduse cu mînă forte, fiind acceptate ca parteneri de către UE doar pentru faptul că asigură stabilitatea. La nivelul populației, cei mai mulți oameni văd acum eforturile de sprijin din partea Uniunii Europene doar ca un premiu de consolare și nu ca pe o formă de schimbare a în bine a propriilor societăți. Astăzi, ca să dăm un singur exemplu, doar 43% dintre sîrbi spun că mai vor ca țara lor să adere la UE, în scădere clară față de un procent de 67% înregistrat în 2009. Iar extrem de îngrijorător este faptul că tot mai mulți tineri au devenit ostili ideii europene.
