În ciuda legilor care condamnă negarea sau minimalizarea genocidului, cel mai nou stat al UE a făcut prea puțin pentru combaterea celor ce distorsionează atrocitățile din Cel de-al Doilea Război Mondial.
În fotografiile făcute după arestare apare Ivo Goldstein, un bibliotecar și comerciant de cărți evreu, arătând calm și luminos – chiar și după nouă zile de detenție într-o celulă a poliției croate. Una dintre ele poartă numărul 28888 și o dată: 21 aprilie 1941.
La 72 de ani de la data la care au făcute de către un fotograf al poliției, imaginile șed înrămate într-un triptic agățat pe un perete din dormitorul fiului lui Goldstein, Daniel, situat într-un bloc cenușiu de apartamente din cartierul Zaprudje al Zagrebului.
Daniel, în vârstă de 85 de ani, este istoric și activist pentru drepturile omului. Avea nouă ani când copilăria i-a fost răvășită de arestarea tatălui său, în nou-creatul Stat Independent al Croației, NDH, în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial
Acest stat-marionetă manevrat de Germania nazistă și Italia fascistă a fost creat după invadarea Regatului Iugoslaviei de către puterile Axei, în primăvara lui 1941. Era condus de dictatorul ultranaționalist Ante Pavelic, a cărui mișcare fascistă, Ustasa, urmărise crearea unui stat croat prin orice mijloace.
Copiind, în mare, modelul SS-ului german, unitățile Ustasa au implementat imediat legi rasiale de inspirație nazistă, arestând și ucigând evrei, sârbi și romi, precum și antifasciști croați.
Ustasa a construit lagăre de concentrare pe cuprinsul NDH, care includea majoritatea teritoriului actual al Croației și al Bosniei și Herțegovinei, precum și porțiuni din Serbia și Slovenia.
Ivo Goldstein a fost unul dintre primii evrei arestați, în orașul industrial Karlovac.
A fost trimis în lagărul Jadovno, situat la baza masivului Velebit, de lângă Marea Adriatică. Potrivit arhivelor, a fost ucis acolo, la patru luni de la arestare, la vârsta de 41 de ani.
După război, Daniel și-a schimbat numele de familie în Ivin (adică fiul lui Ivo), în memoria tatălui său. Spune că ar fi fost și el ucis dacă nu s-ar fi alăturat – la vârsta de 10 ani – mișcării de partizani antifasciști conduși de comunistul croat Josip Broz Tito, care avea să conducă Iugoslavia vreme de 35 de ani, după sfârșitul războiului.
„La scurtă vreme după ce m-am alăturat partizanilor, rudele mele apropiate au fost ucise în lagărele NDH– între ele, bunicii mei, care avuseseră grijă de mine până atunci”, a spus el. „Unchiul meu, care a fost omorât la Auschwitz, nu a reușit nici el să se salveze”.
Dacă te gândești la povestea vieții sale, nu e surprinzător că Ivin își exprimă furia în legătură cu corul tot mai numeros al vocilor care încearcă să șteargă cu buretele crimele săvârșite de Ustasa în Croația în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial.
Aceste crime includ uciderea a zeci de mii de sârbi, evrei și romi în celebrul lagăr de concentrare de la Jasenovac, numit adesea Auschwitz-ul Balcanilor.
Într-un climat politic cu o dreaptă în continuă ascensiune din 2013, când Croația a devenit cel mai nou membru al UE, susținătorii mișcării Ustasa își exprimă liber opiniile în social media, în aule universitare și la emisiunile TV din prime time.
În librării se găsesc monografii care dispută dovezile copleșitoare care arată că Jasenovac a fost un lagăr de exterminare administrat de Ustasa. Politicieni importanți pun sub semnul întrebării genocidul săvârșit de regimul lui Pavelici.
Criticii spun că acest revizionism este echivalent cu negarea Holocaustului.
„Negarea faptului că Jasenovac a fost un lagăr al morții îmi dă un sentiment foarte amar”, a spus Ivin. „Consider că revizioniștii care susțin astfel de lucruri sunt criminali, pentru că ucid victimele a doua oară cu minciunile lor. Nu înțeleg cum de permite guvernul așa ceva”.
Activiștii pentru drepturile omului spun că guvernele succesive conduse de partidul conservator Uniunea Democratică Croată, HDZ, au închis ochii în fața nostalgiei neofasciste, creând un climat propice discursului incitator la ură.
În același timp, ei acuză instituțiile de stat că evită să aplice legea care interzic negarea, minimalizarea sau aprobarea publică a genocidului, introdusă înainte de intrarea Croației în UE, în 2013.
Efraim Zuroff, care a petrecut peste 40 de ani vânând naziști pentru Centrul Simon Wiesenthal, descrie Croația drept o țară care, dintr-unul dintre leagănele Holocausului, a devenit un „leagăn al distorsionării Holocaustului”.
El include Croația într-un grup de state est-europene care, spune el, suferă de amnezie selectivă în privința faptelor consemnate în timpul războiului ale colaboraționiștilor și simpatizanților antisemiți, grup care include Estonia, Letonia, Lituania, Ucraina, Ungaria și, într-o anumită măsură, Polonia (vezi caseta).
„Ceea ce este specific acestor țări este că le-ar plăcea să-i transforme pe foștii luptători pentru independență și împotriva comunismului în eroi naționali”, a spus Zuroff într-un interviu telefonic acordat de la sediul organizației antifasciste din Ierusalim unde lucrează.
„În unele cazuri, acestea sunt persoane care se fac vinovate de uciderea cetățenilor evrei în timpul Holocaustului, fapt care ar trebui să fie suficient ca să-i descalifice”.
Numărătoarea morților
Nimeni nu știe câți sârbi au fost uciși de unitățile Ustasa în timpul celor patru ani de măcel care, potrivit istoricilor, i-au surprins până și pe susținătorii naziști ai lui Pavelic din Germania.
Muzeul Memorial al Holocaustului din SUA estimează numărul acestora între 320.000 și 340.000 de persoane. Expertul in demografie Vladimir Zerjavic estimează , în anii ’80, că 197.000 dintre ei erau civili.
Exterminarea evreilor este temeinic documentată. Aproximativ 30.500 din cei 39.000 de evrei din teritoriul NDH au fost omorâți de Ustasa sau trimiși în lagărele naziste ale morții din alte țări europene.
Mulți dintre supraviețuitori s-au mutat în Israel după război. Comunitatea evreilor din Croația numără acum puțin peste 500 de persoane, potrivit celui mai recent recensământ, care a avut loc în 2001.
La Jasenovac, în centrul Croației, membrii Ustasa ucideau cu cuțitele și ciocanele într-un complex de lagăre situate la granița de azi cu Bosnia.
Cercetări minuțioase, verificate științific, efectuate de Situl Memorial Jasenovac, au stabilit identitatea a 83.145 de victime, deși numărul final al morților nu este încă cunoscut.
Studiul arată că la Jasenovac au pierit, în timpul războiului, 47.627 sârbi, 16.173 romi și 13.116 evrei, împreună cu câteva mii de dizidenți croați și persoane de alte naționalități. Dintre aceștia, 20.101 erau copii.
În ultimii doi ani, reprezentanții comunităților sârbilor și evreilor, alături de organizații antifasciste, au boicotat comemorările victimelor de la Jasenovac, organizate de autorități, în semn de protest față de ceea ce ei consideră îngăduința guvernului pentru simpatizanții Ustasa.
Le-a stârnit furia în mod special instalarea, în noiembrie anul trecut, de către veteranii conflictului din Croația din 1991-1995, a unei plăci, lângă Jasenovac, cu inscripția „Za dom spremni” („Pentru patrie suntem gata”), lozinca Ustasa echivalentă salutului nazist „Sieg Heil”.
Președintele Kolinda Grabar Kitarovic a minimalizat semnificația utilizării sloganului, susținând că e vorba de un „vechi salut croat” – o descriere contestată de istoricii consacrați, care spun că este de fapt o creație a Ustasa.
După luni de critici pentru că a permis ca placa să rămână în Jasenovac, guvernul a mutat-o, în septembrie, în orașul învecinat Novska.
Mulți au considerat că acest gest înseamnă prea puțin și a venit prea târziu.
„Atunci când evenimente cu caracter fascist încep să se petreacă în societate, acest lucru aduce un sentiment de neliniște printre evrei”, a spus Sanja Zoricic Tabakovic, judecătoare și reprezentantă a comunității evreiești din Zagreb.
„Însă atunci când instituțiile nu reacționează, acest lucru provoacă teamă, pentru că nu se poate ști unde se va ajunge în final”.
Cel mai recent raport anual al ombudsmanului independent al Croației, publicat în luna mai, menționează creșterea fenomenului incitării la ură și a distorsionării Holocaustului.
„Din ce în ce mai multe medii propagă și diseminează prejudecăți și stereotipuri, publică texte care incită la ură împotriva minorităților, reabilitează regimul Ustasa și minimalizează sau neagă crimele comise în Cel de-al Doilea Război Mondial”, arată raportul.
Printre cei mai vocali revizioniști se numără Societatea pentru Cercetarea Lagărului Întreit de la Jasenovac, o organizație neguvernamentală printre ai cărei membri se numără jurnaliști, profesori, universitari și preoți catolici.
Societatea promovează teoria potrivit căreia Jasenovac a fost doar un lagăr de muncă în timpul cât a fost administrat de Ustasa și că a devenit un lagăr al morții numai după ce a fost preluat de către partizanii lui Tito după război.
Teoria sfidează nenumărate documente oficiale, mărturii și studii ale experților în Holocaust și ale unor istorici de talie mondială.
Natasa Matausic, istoric și președinte al consiliului director al Sitului Memorial Jasenovac, a spus că nu există dovezi că comuniștii iugoslavi au administrat un lagăr de concentrare la Jasenovac după război.
„[Membrii Societății] se folosesc de documente din arhivele de stat, aceleași pe care le folosim și noi de ani de zile, și le interpretează așa cum le convine”, a spus ea. „Spre exemplu, faptul că o persoană a murit în lagărul de la Jasenovac în 1943 și a fost declarată decedată în 1946 îl folosesc ca dovadă că persoana a fost ucisă în 1946″.
Igor Vukic, secretarul Societății, a apărat teoria.
“Noi spunem că asta am aflat, și nu am descoperit, în fapt, nimic care să nu confirme ceea ce susținem”, a spus el.
Rezolvarea trecutului
În decembrie anul trecut, guvernul a spus că va crea un consiliu special de experți însărcinat cu formularea de recomandări „menite să rezolve trecutul” – ca răspuns la controversa din jurul plăcii instalate de veterani de la Jasenovac.
Vukic a spus că Societatea pentru Cercetarea Lagărului Întreit de la Jasenovac a cerut guvernului să facă parte din consiliu, mandatat să analizeze probleme precum modul în care istoria trebuie predată în școli și în care trebuie comemorate datele istorice.
Potrivit lui Vukic, propunerea a avut sprijinul lui Bozo Petrov, pe atunci președintele parlamentului și președintele unui partid secundar din coaliția de guvernământ de la acea dată.
Vukic a spus că „prieteni din țară, din Europa și din lume” trimiseseră mesaje de susținere a includerii Societății în consiliu către Petrov, a cărui Punte a Listelor Independente, MOST, se prezenta drept un partid fără ideologie în climatul politic polarizat din Croația.
La mijlocul lui februarie, cu două săptămâni înainte de înființarea oficială a consiliului, Petrov i-a scris prim-ministrului Andrej Plenkovic, transmițându-i mesajele de sprijin.
„Folosesc acest prilej pentru a vă transmite propuneri ca reprezentanți ai Societății pentru Cercetarea Lagărului Întreit de la Jasenovac să fie inclus în lucrările consiliului”, a scris el într-o scrisoare consultată de Balkan Investigative Reporting Network, BIRN.
BIRN nu a avut acces la propunerile transmise și nu are informații privind autorii acestora.
Petrov a declinat o cerere de interviu, dar purtătoarea de cuvânt a MOST Ruzica Popovic a spus că faptul că a transmis mesajele nu înseamnă că le-a și susținut.
„[Cabinetul președintelui parlamentului] transmite toate propunerile primite”, a spus ea.
În final, guvernul a refuzat cererea Societății de a face parte din consiliu.
Matausic, de la Situl Memorial Jasenovac, consideră că Societatea pentru Cercetarea Lagărului Întreit de la Jasenovac ar trebui interzisă.
“Ceea ce fac ei cu adevărat este să nege genocidul și Holocaustul care au avut loc în NDH”, a spus ea.
Întrebat dacă Societatea s-a implicat într-o asemenea negare, Vukic a spus: „Când e vorba de genocid, se face, adesea, referire la sârbi. Dacă despre asta e vorba, atunci da, îl negăm”.
Vukic a continuat: „Desigur că nu negăm Holocaustul… Când vine vorba despre poporul evreu, nici un om serios, nici un om inteligent nu poate să nege sau să manifeste lipsă de compasiune față de acest lucru”.
Dar examinarea profilului de Facebook al președintelui Societății, un preot catolic pe nume Stjepan Razum, care lucrează la arhivele statului din Croația, a scos la iveală câteva clipuri video ale unor cunoscuți contestatari ai Holocaustului, însoțite de comentariile sale aprobatoare.
Pe 17 mai, Razum a dat share unui clip al lui Richard Williamson, un episcop catolic britanic condamnat de către un tribunal german, în 2013, pentru negarea Holocaustului, în care Williamson spune: ”
Cred că evidența istorică este în mod covârșitor împotriva faptului că șase milioane de evrei ar fi fost gazați deliberat în camere de gazare ca politică deliberată a lui Adolf Hitler”.
Deasupra clipului video, Razum a comentat: „Curajos om! Felicitări!”
Razum a refuzat o cerere de interviu telefonic, dar a acceptat să răspundă întrebărilor prin email.
Întrebat despre vederile lui Williamson, Razum a scris: “Mulțumesc lui Dumnezeu că trăiesc în Republica Croația, care este un stat liber și democratic, iar beneficiile acestui lucru sunt că suntem liberi să gândim, liberi să vorbim, liberi să folosim FB [Facebook], liberi să comentăm, liberi să cercetăm, liberi să ne implicăm în lucrări științifice, liberi să călătorim, liberi să avem îndoieli, liberi să felicităm…”
Revizioniști cunoscuți
Activiștii pentru drepturile omului spun că distorsionarea crimelor din Cel de-al Doilea Război Mondial nu reprezintă nimic nou în Croația. Acest lucru s-a petrecut în mod special în timpul conflictului din Balcani de la începutul anilor 1990, când sentimentele anti-sârbești erau puternice, iar Croația își croia identitatea ca națiune independentă.
Franjo Tudjman, primul președinte ales democratic al Croației, a scris într-o carte din 1989 intitulată Terenuri pustii – Adevărul istoric că estimarea că șase milioane de evrei au fost uciși în Holocaust s-a bazat pe „mărturii prea încărcate emoțional și părtinitoare și pe date unilaterale folosite în calcularea, post-conflict, a crimelor de război și în reglarea conturilor cu învinșii care au comis crime de război”.
Tudjman, care a fondat HDZ, a scris în altă parte: “Evreul tot evreu rămâne, chiar și în lagărul de la Jasenovac. În lagăr ei și-au păstrat relele trăsături, care au devenit și mai vizibile acolo. Egoismul, viclenia, neseriozitatea, zgârcenia, perfidia și ascunzișul sunt trăsăturile lor principale”.
Politologii spun că Tudjman a fost primul politician care a încercat să găsească o echivalență între crimele fascismului și acelea comise de comuniști, între care uciderea prizonierilor și civililor din Ustasa și NDH de către partizanii iugoslavi imediat după război.
Aceste eforturi au fost parțial o reacție la deceniile de istoriografie iugoslavă în care numărul victimelor de la Jasenovac era estimat la circa 700.000, spun experții.
În timp ce naționaliștii croați au căutat să minimalizeze numărul victimelor la finalul anilor 1980 și în anii 1990, naționaliștii sârbi au umflat din cale afară cifrele, în încercarea de a-i prezenta pe croați ca autori de genocid. Vuk Draskovic, liderul partidului Mișcarea Sârbă de Reînnoire, a scris în 1985 că un milion și jumătate de sârbi au fost uciși în NDH.
În anii din urmă, printre cei mai importanți revizioniști croați se numără parlamentarul HDZ Vice Vukojevic, care a fost membru în acum defuncta comisie care a estimat numărul celor morți la Jasenovac la 2.238, și Zlatko Hasanbegovic, un ministru al culturii care a descris sfârșitul NDH din 1945 drept „cea mai mare tragedie națională și înfrângere a noastră”.
Președintele Grabar Kitarovic a condamnat oficial Ustasa drept un regim criminal și și-a exprimat regretele cele mai adânci către toate victimele Holocaustului din Croația” în timpul unei vizite în Israel.
Însă tot ea a devenit ținta criticilor pentru că s-a lăsat fotografiată cu un steag pe care era un simbol Ustasa și pentru că a declarat că muzicianul ei preferat este Thompson, un personaj incendiar, fost soldat devenit cântăreț, ale cărui versuri conțin sloganul „Za dom spremni”.
Între timp, Stjepan Mesic, care a fost al doilea președinte al Croației și era cunoscut pentru vederile sale liberale, a demisionat, în acest an, din poziția de președinte de onoare al Alianței Luptătorilor Antifasciști și Antifasciștilor după ce au apărut clipuri video din 1992 în care spunea că are dubii că Jasenovac a fost un lagăr al morții.
„Oameni au fost uciși, dar [numai] înainte de a ajunge la Jasenovac”, spune el într-un clip. „Când cineva ajungea la Jasenovac, era practic salvat deja, ca muncitor”.
Nicio acuzare
Potrivit avocaților, chestiunea legalității declarațiilor publice de acest gen depinde de modul în care se interpretează codul penal.
Spre deosebire de alte țări membre ale UE ca Germania sau Austria, legea nu face referire în mod specific la Holocaust sau la crimele din timpul Celui de-al Doilea Război Mondial.
Articolul 325 din codul penal spune că cei care „susțin public, neagă sau diminuează considerabil faptele penale de genocid, agresiune, crime împotriva umanității sau crime de război” pot primi până la trei ani de închisoare dacă acțiunile lor incită la violență sau ură.
Poliția nu a formulat niciodată plângeri penale sub această prevedere din cod, a informat ministerul de interne.
„În Croația, trebuie ca [aceste fapte] să fie comise într-un mod care incită la violență sau ură împotriva unui grup social afectat de fapta penală”, a spus Vesna Alaburic, un avocat din Zagreb. „Este un caracter foarte subiectiv al faptei, care este foarte dificil de dovedit”.
În Germania, ministerul de justiție a informat că 93 de persoane au fost condamnate în 2015, cel mai recent an din care există statistici, pentru negarea, susținerea sau găsirea de justificări crimelor cu caracter de genocid ale naziștilor. Șase dintre aceste persoane au primit condamnări cu închisoarea.
În Austria, procurorii statului au primit anul trecut 75 de plângeri privind negarea, justificarea, susținerea sau disculparea genocidului sau crimelor împotriva umanității comise de naziști, potrivit ministerului de justiție din această țară. Patru persoane au fost condamnate la închisoare pentru asemenea fapte în 2016.
BIRN a adresat celor 22 de birouri locale ale parchetului statului întrebarea dacă au primit vreo plângere penală cu privire la distorsionarea sau negarea genocidului sau Holocaustului din partea unor persoane sau organizații.
Din cele 20 de birouri care au răspuns, doar trei au declarat că au primit asemenea plângeri.
În 2013, trei organizații pentru drepturile omului au depus o plângere penală comună la parchetul din orașul Kutina, din centrul țării, acuzându-l pe Josip Miljak, fost președinte al Partidului Pur al Drepturilor din Croația, de extremă dreaptă, de încălcarea legii prin minimalizarea masacrului de la Jasenovac.
Potrivit plângerii din partea Centrului pentru Studii de Pace, Documenta și Comitetul Civic pentru Drepturile Omului, Miljak a denigrat un studiu al centrului memorial Jasenovac care estimează ferm numărul celor uciși în lagăr la 83.000.
În plângere se arată că el a scris, de asemenea, într-un email adresat fostului șef al centrului memorial, Natasa Jovicic, că „minciunile tale și ura față de tot ce e croat îți vor grăbi sfârșitul”, cuvinte pe care aceasta și activiștii pentru drepturile omului le interpretează drept o amenințare.
Parchetul local a tratat ca infracțiune presupusa amenințare a lui Miljak. În 2015, judecătorul local Robert Strniscak l-a achitat pe Miljak. În timpul procesului, Strniscak a apărut la rândul său în presă după ce a pus la îndoială moartea a 83.000 de oameni la Jasenovac.
Între timp, în 2016, Liga Antifascistă din Croația a depus o plângere penală la parchetul din Zagreb acuzândul pe autorul de filme documentare Jakov Sedlar de „incitare publică la violență și ură”.
Liga a susținut că prin filmul său Jasenovac – Adevărul, care dispută numărul oficial al morților estimat de situl memorial, Sedlar a atacat minoritățile naționale din Croația, în special sârbii.
„[Sedlar] a ascuns fapte stabilite pe cale științifică privind caracterul de genocid al NDH”, se scrie în plângere.
Sedlar respinge acuzația. În luna mai, el a primit un premiu din partea orașului Zagreb pentru munca sa.
„Unele investigații sunt încă necesare pentru strângerea tuturor informațiilor și notificărilor necesare relevante pentru luarea deciziei [privind începerea urmăririi penale]”, a declarat parchetul într-un email.
‘Cocktail otrăvitor’
Cea de-a treia plangere penală a fost făcută la mijlocul lui octombrie de către trei organizații pentru drepturile omului la Parchetul din orașul Pula, din nord-vestul țării, împotriva unui blogger descris ca un incitator la ură violentă.
„Există o persoană în carne și oase în spatele tuturor acestor lucruri, cu nume și prenume”, a spus Drazen Hoffmann, cercetător la organizația pentru drepturile omului GONG și unul dintre autorii plângerii. „Munca sa din mediul online este dedicată antisemitismului, promovării ideologiei naziste și negării Holocaustului”.
La data publicării, era neclar dacă procurorii îl vor trimite în judecată.
Înconjurat de cărți și ziare vechi, la ultimul etaj al unei clădiri din secolul al 19-lea din piața principală a Zagrebului, Hoffmann este unul dintre conducătorii unei platforme online prin care oamenii pot să raporteze, printre alte lucruri, negarea Holocaustului și graffiti-uri fasciste.
Politologul de 31 de ani a spus că incitarea la ură e un fenomen în creștere de la finele lui 2013, când elemente radicale din HDZ au realizat că pot câștiga capital politic prin ațâțarea sentimentelor anti-sârbești în urma furiei produse de instalarea însemnelor chirilice în orașul Vukovar, din estul țării, care fusese devastat de armata sârbă în 1991.
„Acela a fost un cocktail otrăvitor, ale cărui ecouri și răbufniri le putem și azi vedea și auzi în public”, a spus el. „Revizionismul istoric este prezent cu misiunea de a întina tot ce ține de antifascism – și, în același timp, de a-l identifica total cu „sârbismul”, iar pe acesta din urmă cu crimele și agresiunile din războiul din anii ’90”.
HDZ nu a răspuns întrebărilor trimise prin email și nici unui apel telefonic.
Accederea Croației în UE în 2013 a fost la rândul ei o bornă importantă, a spus Hoffmann, subliniind că nu au fost instalate sisteme de monitorizare a protejării drepturilor omului după ce țara a devenit membră a Uniunii.
„Este cât se poate de adevărat că după ce o țară intră în această comunitate, după ce condiționarea ia sfârșit, unele standarde chiar scad”, a spus el.
Întrebat despre monitorizarea drepturilor omului în Croația, purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene Christian Wigand a spus că Uniunea Europeană lucrează cu statele membre și companiile din social media pentru a lupta împotriva incitării la ură, care este ilegală.
„Incitarea la ură și propaganda în favoarea ideilor radicale nu-și au locul în societățile noastre – nici online, nici offline”, a spus el.
Efraim Zuroff de la Centrul Simon Wiesenthal a spus că responsabilitatea guvernului este de a da tonul în această chestiune.
„Trebuie să admită în sfârșit adevărul istoric și să spună oamenilor: ‘Acestea sunt faptele, trebuie să le acceptați, să înțelegeți ce s-a întâmplat și să faceți tot ce este posibil ca să nu se mai repete niciodată”, a spus el.
