Balcanii de vest revin pe agenda integrării europene. Printre țările din regiune, Serbia reprezintă un caz paradoxal, din multe puncte de vedere
Foto: Matt Duncan / Unsplash
Uniunea Europeană a deschis, pe 11 decembrie, cîte două noi capitole în negocierile de aderare pe care le poartă cu Serbia și respectiv Muntenegru. E un nou pas, mic e drept, pe calea spre integrare a celor două state.
Dintre cele șase țări ce formează informal ”Balcanii de vest”, Serbia și Muntenegru sunt cele mai avansate cu negocierile, Belgradul avînd deschise 12 dintre cele 35 capitole de aderare (dintre care două sunt deja închise) iar Podgorița 30 (trei sunt închise).
În ultimele luni, Uniunea Europeană a reînceput să arate interes față de zona balcanică, asta după ce a constatat că influența Rusiei (și într-o oarecare măsură a Chinei) este aici într-o continuă creștere. Așa că liderii occidentali au început să trimită semnale tot mai clare că ușile UE rămîn deschise. În septembrie, președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, în discursul despre starea UE, ca și mai recent în discursul președintelui francez Emmanuel Macron despre viitorul Europei, au arătat că Uniunea e dispusă să accepte state(le) din Balcanii de vest.
Numai că este puțin probabil ca toate cele șase state din regiune – Albania, Bosnia, Kosovo, Macedonia, Montenegro și Serbia — să adere la UE în același timp, asta dacă o vor face totuși vreodată. Comisia Europeană preferă să privească Serbia și Muntenegru ca pe niște ”antemergători” estimîndu-se ca doar aceste două state să se integreze în Uniunea Europeană pînă în 2025. Despre celelalte țări nu s-a riscat avansarea niciunei date estimativă.
Paradoxuri sîrbești
Deși nu este cea mai avansată la capitolul negocieri, Serbia pare însă să fie într-o postură mai favorabilă, cel puțin la nivel declarativ. Asta deoarece, lăsînd deoparte întîrzierile în reformarea justiției sau a administrației, ca și tendințele autoritariste ale puterii de la Belgrad, liderii UE preferă să se uite mai ales la cifrele economice, care arată un progres constant.
„Serbia a realizat mult în plan economic şi există şi o anumită dinamică în procesul de aderare la Uniunea Europeană, dar reformele trebuie să continue”, declara recent şeful delegaţiei UE la Belgrad, Sem Fabrizi.
Ilustrînd prin cifre progresele înregistrate, Fabrizi a menţionat că în ultimii şapte ani volumul exporturilor Serbiei în UE s-a dublat, ajungând în 2016 la 8,8 miliarde euro. Companiile europene au creat 200.000 de locuri de muncă în Serbia, iar în ultimii 15 ani UE a finanţat în Serbia proiecte în valoare de trei miliarde euro.
„Doresc să transmit că avem o dinamică politică şi un cadru temporal strîns legate de procesul reformelor din Balcanii de Vest. Cînd este vorba de Serbia, cifrele sunt tot mai bune, dar mesajul meu este că reformele trebuie să continue şi să conducă Serbia înainte”, spunea Fabrizi la o conferinţă desfăşurată la Belgrad sub titlul „Investiţii în viitorul european al Balcanilor de Vest”.
Fabrizi a arătat necesitatea reformei în administraţia de stat şi a reformelor privind statul de drept, „domeniu deosebit de complex pe care Serbia nu trebuie să-l lase la finalul negocierilor”. „Serbia nu implementează reformele pentru UE, ci în interesul cetăţenilor ei, pentru a le îmbunătăţi condiţiile de viaţă”, încheia oficialul europeancare a adăugat că reuşita reformelor presupune şi implicarea societăţii civile.
Serbia reprezintă un caz paradoxal și din alt punct de vedere. Spre deosebire de restul statelor din Balcanii de vest care leagă integrarea în UE de aderarea la NATO (dacă nu au făcut-o deja), Belgradul își asumă traiectoria pro-europeană, dar exclude intrarea în Alianța nord-atlantică. „Serbia îşi va păstra neutralitatea militară, aceasta este şi va fi în continuare politica Serbiei”, spunea luna trecută preşedintele sîrb Aleksandar Vucic într-un interviu.
Entuziasm, dar…
Opinia publică din cele șase țări ale Balcanilor de vest este în mare măsură favorabilă aderării europene, circa 54 la sută dintre oameni crezînd că statutul de membru UE va fi un lucru bun pentru țara lor.
Interesant însă și paradoxal în același timp – așa cum se vede și din graficul de mai jos, preluat de pe publicația online Politico.eu – susținerea față de EU este mai mare în statele care au mai puține șanse de aderare.
Altfel spus, și revenind la cazul Serbiei, țara nu mai poate să fie în afara familiei europene, cu condiția ca majoritatea populației să dorească să facă parte din Uniunea Europeană.
Simbolism regional
Dincolo de declarațiile liderilor de la Bruxelles, se constată în ultima vreme și o intensificare a cooperării regionale între statele balcanice membre ale UE, respectiv Bulgaria, Grecia și România, și Serbia.
Sofia deține oarecum inițiativa în acest sens, lucru care are legătură și cu faptul că Bulgaria va deține, cu începere de la 1 ianuarie, președinția Consiliului Uniunii Europene, iar integrarea Balcanilor de vest este unul din obiectivele asumate în această ipostază.
Recenta întîlnire cvadrilaterală de la Belgrad a premierilor din Bulgaria, Grecia, România și Serbia (a doua, după una similară la Varna, în octombrie) a vrut să stea sub semnul pragmatismului. Chiar dacă sunt doar în fază de discuții, există o serie de proiecte care au șanse să se materializeze:
- reducerea unilaterală a tarifelor de interconectare telefonică (roaming) între Serbia și vecinii săi din UE
- dezvoltarea infrastructurii rutiere cu fonduri europene, pentru început a coridoarelor de transport nr. 8 și nr. 10. O scurtă paranteză aici, tot la capitolul ”paradoxuri sîrbești”: Belgradul a semnat deja un acord cu Budapesta pentru realizarea unei legături de cale ferată ultrarapidă, cu finanțare chinezească.
- îmbunătățirea legăturii rutiere dintre România (Timișoara) și Serbia (Pancevo). Ideea mai veche a unei autostrăzi poate să revină în actualitate.
- dezvoltarea schimburilor culturale
Altfel, la nivel politic, declarațiile – precum cea a premierului bulgar Boiko Borisov – sună frumos:
”Vrem să demonstrăm Uniunii Europene faptul că Balcanii de vest nu sunt doar geografic parte a Europei, dar că suntem o parte imuabilă a ideii europene. Și noi, cu toții împreună, (…) trebuie să demonstrăm înțelepciune, trebuie să demonstrăm faptul că ne-am învățat lecțiile istorice. (…)Ce dorim cu toții este interconectivitate, infrastructură, nu vrem să avem tarife de roaming care să fie prea ridicate, între țările noastre, și, nu în ultimul rând, dorim să avem o infrastructură care să fie modernă și alături de acest element să putem să furnizăm un internet care să ne conducă înainte către secolul următor. Acum este momentul să obținem această conectivitate. (…) Sunt elemente extrem de pragmatice și putem să avem șansa de a primi sprijin financiar”.
