Aproape un milion de persoane din Serbia, Croația și Ungaria sunt alimentate cu apă potabilă cancerigenă, în care concentrația de arsenic este peste limita legală.
Mereu au știut că e ceva în neregulă cu apa. În Komletinci, un sat din estul Croației aflat la o aruncătură de băț de granița cu Serbia, apa care curge la robinet are un iz de amoniac. Culoarea lichidului variază de la galben deschis la roșu-maroniu. Are gust de rugină.
Oricât de respingătoare ar fi, puțini s-au gândit că apa ar fi dăunătoare sănătății. De 28 de ani, de când s-a construit stația locală de tratare a apelor subterane care aprovizionează casele oamenilor, sătenii își țin nasul și o beau.
Însă lucrurile au început să se schimbe în 2014, după ce un inginer informatician pe nume Mirko Matijasevic a dat întâmplător peste o analiză a mostrelor de apă pe site-ul companiei regionale publice de apă din orașul învecinat Vinkovci.
Rezultatele testelor arătau o concentrație de arsenic care depășea de 13 ori limita legală.
Matijasevic, în vârstă de 55 de ani, nu știa pe atunci că arsenicul din apele subterane este un carcinogen dovedit, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, OMS. Persoanele expuse la concentrații semnificative de arsenic pe parcursul mai multor ani prezintă risc crescut de cancer de piele, de plămâni și al tractului urinar, după cum arată numeroase studii.
Citise, însă, destule cărți polițiste ca să știe că arsenicul este o otravă.
„Cred că banii sunt motivul pentru care autoritățile locale nu vorbesc despre această analiză, având în vedere că această apă care nu este potrivită pentru consum n-ar trebui vândută la aceste prețuri ‘de Zagreb’ [adică mari]”, a scris el pe blogul său despre viața cotidiană din Komletinci, unde în mod normal cea mai mare știre o reprezintă un concert folcloric de tamburiță.
Inginerul a încărcat pe site o captură de ecran a analizei și a apăsat pe butonul publish. Reacția la postarea de pe blog a fost la început de respingere în satul cu 1.600 de locuitori, a povestit Matijasevic.
„Compania de apă din Vinkovci este locul unde își angajează oamenii partidul de guvernământ [Uniunea Democratică Croată, HDZ], așa că orice articol negativ este considerat un atac la adresa acestuia”, a spus el. „Iar când ataci partidul de la putere, nu ești considerat un bun cetățean”.
Însă descoperirea lui Matijasevic a pus pe gânduri unele persoane. Mirjam Beslic, în vârstă de 28 de ani, mamă a doi copii, a călătorit cale de 280 de kilometri până la Zagreb ca să ducă o mostră de 12 centimetri din propriul păr la analiză la Institutul pentru Cercetare Medicală și Medicina Muncii.
Testul a arătat niveluri de arsenic de peste trei ori mai mari decât concentrația normală pentru un adult de sex feminin.
„Nu avusesem probleme până acum, însă doctorul meu mi-a zis că am fost expusă o perioadă îndelungată și că riscul de cancer este mai mare”, a spus ea.
Când autoritățile locale au declarat în cele din urmă apa furnizată locuitorilor din Komletinci drept nepotrivită pentru băut, în aprilie anul trecut, după ce media locală a preluat subiectul, temerile s-au transformat în furie.
„I-aș urmări penal pe toți foștii directori ai companiei de apă și pe toți foștii primari”, a spus Ivan Miljak, în vârstă de 60, un chelner ieșit la pensie care stătea la coadă, alături de alți săteni, ca să umple sticle de plastic de la o cisternă a municipalității, lângă piața principală din sat.
„Toți au știut și toți au păstrat secretul ca să-și servească propriile interese. Eu zic că ar trebui să fim scutiți de plata facturilor de apă pentru următorii 28 de ani. Întregul sat ar trebui să-i dea în judecată pentru că ne-au distrus sănătatea”.
Anul trecut, în mai, politicianul HDZ Josip Saric, membru al comitetului director de la compania publică de apă locală între 1997 și 2007, a câștigat al patrulea mandat de primar al municipalității Otok, de care ține Komletinci.
Cabinetul său nu a răspuns întrebărilor puse prin email privind durata de timp pentru care primăria a știut de concentrația excesivă de arsenic și măsurile luate pentru epurarea apei furnizate în gospodării. Nimeni nu a fost disponibil pentru a face vreun comentariu din partea companiei locale de apă.
Komletinci reprezintă doar una dintre numeroasele comunități de la marginea Balcanilor în care prin conducte curge apă contaminată cu arsenic la niveluri peste limita legală, dezvăluie o anchetă a Balkan Investigative Reporting Network, BIRN.
Circa 923.000 de persoane sunt expuse apei cancerigene din rețelele publice din marea câmpie care cuprinde estul Croației, nordul Serbiei și sudul Ungariei, a arătat investigația.
Mii de alte persoane din vestul României, care consumă apă din propriile fântâni, ar putea fi, de asemenea, în pericol.
În toate cele patru țări, nivelul maxim admis este de 10 micrograme de arsenic pe litru, µg/L. Este limita recomandată de OMS, stabilită prin lege de UE și adoptată de multe țări din afara Uniunii Europene, între care și Serbia.
Cu toate acestea, BIRN a descoperit că sunt zeci de orașe, comune și sate în care concentrațiile de arsenic sunt cu mult mai mari, în ciuda angajamentelor la nivel național de a epura rezervele de apă. Într-un oraș din Serbia, Novi Becej, s-a înregistrat o concentrație de 27 de ori peste limita legală.
Provincia autonomă Voivodina din Serbia are de departe cele mai mari probleme, în condițiile în care peste 653.000 de locuitori primesc la robinet apă cancerigenă.
În jur de 173.000 de persoane din Croația și 100.000 din Ungaria sunt expuse la valori de arsenic peste limită.
De la neinformarea comunităților asupra riscurilor, până la lipsa de competență pentru exploatarea oportunităților de rezolvare a problemelor în aprovizionarea cu apă, ancheta dezvăluie eșecul autorităților în a proteja sănătatea publică și a îndeplini obiectivele la nivel european, în sisteme economice în care accesul la apă potabilă necontaminată este încă un lux.
Criză în Voivodina
Cu cinci milioane de ani în urmă, o mare de mică adâncime acoperea aria cunoscută drept Bazinul Panonic, care cuprinde zone aflate azi în Croația, Serbia, Ungaria și România. La momentul secării ei, marea depozitase sedimente în grosime de câțiva kilometri.
Astăzi, comunitățile care locuiesc pe cuprinsul bazinului își iau apa de băut din puțuri de mare adâncime săpate în acest material sedimentar bogat în arsenic anorganic rezultat din descompunerea mineralelor și minereurilor.
Spre deosebire de arsenicul organic, care se întâlnește adesea în pește, studiile arată că cel anorganic poate fi letal atunci când se acumulează în organism de-a lungul timpului.
Studiile efectuate pe plan global de-a lungul a zeci de ani privind expunerea la arsenicul din apa potabilă au găsit legături cu cancerele vezicii urinare, de rinichi, ficat și plămâni. Toxicologii spun că substanța este dăunătoare și sistemului cardiovascular.
Nu există cercetări concrete privind modul în care arsenicul a afectat sănătatea locuitorilor din provincia sârbească Voivodina, care se situează în Bazinul Panonic, la nord de Dunăre. De asemenea, nu există studii nici în privința estului Croației.
Însă un studiu din 2012 desfășurat în Ungaria, România și Slovacia în cadrul programului UE pentru Evaluarea Riscurilor Sanitare și Epidemiologie Moleculară, coordonat de Școala de Igienă și Medicină Tropicală din Londra, a scos la lumină dovezi concludente care arată o legătură între expunerea pe termen lung la cantități mici de arsenic din apa potabilă și carcinomul bazocelular, cea mai frecventă formă de cancer al pielii.
Acest lucru s-a confirmat chiar și pentru niveluri ce depășesc doar moderat limita legală de 10 µg/L.
Media locală din Ungaria a relatat de atunci că 300 de decese înregistrate anual în țară sunt datorate expunerii pe termen lung la apă potabilă contaminată cu arsenic. Articolele au citat studii ale Serviciului Sănătății Publice și Personalului Medical din Ungaria, ANTSZ.
Martha Varga, directorul departamentului pentru apă din Institutul de Sănătate Publică, ce face parte din ANTSZ, a refuzat să confirme cifra. Însă Gergely Simon, toxicolog în cadrul filialei organizației ecologiste Greenpeace din Budapesta, a spus că există motive de îngrijorare.
„Desigur că oamenii ar trebui să fie îngrijorați, pentru că arsenicul are efecte pe termen lung”, a spus el pentru BIRN. „Evident, vor urma multe alte decese din cauza expunerii la arsenic”.
În Serbia, BIRN a trasat harta locurilor cu niveluri de arsenic de peste 10 µg/L pe întreg cuprinsul provinciei Voivodina, utilizând date obținute prin 41 de cereri trimise în conformitate cu legea liberului acces la informații către companiile locale de apă și oficiile de sănătate publică. Datele au fost colectate între ianuarie și octombrie 2017.
Ancheta a relevat că 102 orașe, comune și sate din Voivodina — cu o populație totală de 653.160 de persoane — se află în zona de pericol. Toate sunt deservite de stații de pompare a apei care nu sunt utilate cu tehnolgia ce ar permite filtrarea arsenicului din apele subterane.
Apa este bună de băut în Novi Sad, capitala Voivodinei și cel de-al doilea mare oraș al Serbiei. Însă orașul Zrenianin din centrul provinciei, cu o populație de 77.000 de locuitori, se numără printre locurile cele mai afectate, cu concentrații de arsenic de până la 194 µg/L pe parcursul anului trecut.
În Subotița, un oraș cu 106.000 de locuitori aflat lângă granița cu Ungaria, s-au înregistrat până la 99 µg/L în unele locuri, deși oficiul local pentru sănătate publică declară că 80 la sută din rezidenți primesc apă curată datorită unei stații de epurare construite în 1991.
Inspectoratul provincial pentru sănătatea apei din Voivodina nu a răspuns când la cererea de a preciza care dintre autoritățile locale au interzis și care nu au interzis consumul de apă potabilă de la robinet.
Cele mai alarmante rezultate au venit din orașul Novi Becej, din centrul Voivodinei, unde 13.100 de persoane sunt expuse la apă cu niveluri de arsenic de până la 273 µg/L.
Cu toate că această concentrație este de peste 27 de ori mai mare decât limita legală, autoritățile nu au interzis consumarea apei potabile de la robinet și nici nu au furnizat apă din alte surse.
„Apa a fost declarată ‘apă tehnică’ acum 10 ani”, a spus primarul Sasa Maksimovic, ceea ce înseamnă că este potrivită numai pentru folosință industrială.
Însă puțini dintre locuitorii intervievați de BIRN știau că este periculos să bea apă de la robinet, iar website-ul companiei publice locale de apă, Komunalac, nu menționează niciun risc. Komunalac nu a răspuns întrebărilor care i-au fost adresate.
„Majoritatea oamenilor, 90 la sută cu siguranță, beau apă de la robinet și așa va fi câtă vreme nu este emisă o comunicare oficială care să interzică acest lucru”, a spus Nevena Subotic, membru al opoziției în parlamentul din Novi Becej.
Nemanja Vaskovic, proprietarul unui bar și restaurant pe malul râului Tisa, care trece prin Novi Becej, cumpără apă îmbuteliată pentru familia sa, dar numai pentru că detestă nuanța gălbuie a apei de la robinet și mirosul respingător al acesteia. Unii localnici o descriu drept apă „ca de iaz”.
“Nu știu care sunt nivelurile de arsenic, însă știu că apa e rea”, a spus Vaskovic.
El a estimat că plătește cel puțin 30 de euro pe lună pentru apă îmbuteliată. Salariul net lunar în Novi Becej este în jur de 293 de euro, potrivit Departamentului pentru Statistică din Serbia.
„Aș zice că 75 la sută din oamenii din Novi Becej nu pot să-și permită apă îmbuteliată”, a spus Vaskovic.
Infrastructură în paragină
Conductele învechite sunt la originea problemelor în alimentarea cu apă a orașului Novi Becej. Potrivit primarului Maksimovic, 60 la sută din conductele orașului sunt făcute din azbest, un alt carcinogen cunoscut. În același timp, țevile sunt atât de vechi, încât până la 40 la sută din apa orașului se pierde prin scurgeri, a spus el.
„Autoritățile locale încearcă să găsească soluții, însă în prezent nu avem capacitatea de a construi o stație de epurare, iar prioritatea noastră numărul unu este refacerea conductelor”, a declarat el pentru BIRN în august 2017. Maksimovic a estimat că noile conducte vor costa două până la trei miloane de euro.
La începutul lui februarie 2018, Novi Becej a primit un grant de 967.000 de euro din partea Directoratului pentru Investiții de Capital al guvernului provinciei Voivodina pentru a începe construcția unei stații de epurare. Maksimovic a declarat în presa locală că prima din cele trei etape ale construcției se va finaliza până în primăvara lui 2019, însă nu a precizat când va fi terminată stația.
Aflat lângă granița cu România, în vestul Voivodinei, orașul Kikinda este un magnet pentru turiști în timpul iernii. Oamenii vin să fotografieze bufnițele cu urechi lungi care își fac cuib în sambovinele și pinii ce mărginesc bulevardele largi din Kikinda.
Mulți sunt șocați când văd cum arată apa care curge la robinet în localitate. „Apa e neagră și miroase a rahat și amoniac”, a spus Jelena Terzin, de 39 de ani, o fostă jurnalistă a cărei redacție se afla în aceeași clădire în care funcționează hotelul principal din oraș. „Când vin turiștii, întreabă dacă este sănătos să te speli pe față și pe dinți [cu apa de la robinet]”.
Nivelurile de arsenic din acest oraș cu aproape 40.000 de locuitori erau de peste două ori mai mari decât limita admisă în 2016, potrivit celor mai recente date disponibile. Autoritățile nu au interzis consumul apei, însă au instalat o așa-numită fântână ecologică în centrul orașului pentru ca rezidenții să-și poată umple sticlele cu apă curată.
„Acest oficiu, fără echivoc, în fiecare raport asupra apei care nu corespunde din punct de vedere igienic, spune că apa este necorespunzătoare din punct de vedere igienic”, a spus Sanja Brusin Belos, șef pentru igienă și ecologie umană la oficiul de sănătate publică din Kikinda.
În luna mai a anului trecut, municipalitatea a semnat un contract pentru un împrumut de șase miloane de euro de la banca de dezvoltare KfW, deținută de statul german, pentru a cumpăra o stație de epurare. Aceasta urmează să devină operațională în 2019.
Cabinetul primarului nu a răspuns la întrebările privind aprovizionarea cu apă a orașului Kikinda sau specificațiile noii stații. Stația din Kikinda este unul dintre foarte puținele proiecte din Voivodina care urmăresc rezolvarea problemei arsenicului.
Oficialitățile din guvernul provincial, între care și Vuk Radojevic, secretarul pentru agricultură, administrarea apelor și pădurilor, a refuzat cererile de interviu și nu a răspuns întrebărilor trimise prin email. Între întrebări se numărau cereri de detaliere a investițiilor guvernului provincial în sisteme de epurare a apelor.
Ancheta BIRN a relevat că o singură stație de mare capacitate echipată pentru eliminarea arsenicului a fost construită în Voivodina în ultimii cinci ani, în orașul Zrenianin.
O serie de întârzieri a afectat proiectul desfășurat în comun de două companii de epurare a apelor, Zillo din Italia și Synertech din Serbia. Conform planificării, lucrările ar fi trebuit să se încheia la finalul lui 2015.
Lucrările au stagnat din cauză că primăria nu a garantat că va plăti cele 5,4 milioane de euro ce reprezintă costul epurării apei în următorii trei ani. În cele din urmă, guvernul central din Serbia a intervenit, oferind garanții.
Nenad Obradovic, managerul general al Synertech și coordonatorul proiectului, a spus în ianuarie — la aproape șase luni de la finalizarea stației — că inspectoratul sanitar al provinciei încă nu emisese un permis de funcționare. El a adăugat că analizele arată că apa furnizată de stație este perfect curată.
Motivul pentru care nu există permisul, a spus el, este o lege care interzice companiilor private să distribuie apă potabilă către populație.
Când a vizitat orașul Zrenianin la sfârșitul lui ianuaire, prim-ministrul sârb Ana Brnabic a spus că localitatea va trebui să preia în proprietate stația de la dezvoltatorii privați ca să rezolve problema, însă nu este clar cât va dura acest proces.
La 90 de kilometri depărtare, în orașul Vrsac, din nord-estul țării, muncitorii au terminat construcția unei stații de epurare nou-nouțe în valoare de șase milioane de euro, însă Vrsac nu are problema contaminării cu arsenic, iar stația este destinată rezolvării altor probleme în aprovizionarea cu apă.
În octombrie, orașul Subotița, din nordul țării, a anunțat că a obținut o finanțare de 5,5 milioane de euro de la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare ca să construiască o stație de tratare a apei pentru filtrarea arsenicului. Aceasta urmează a fi finalizată în octombrie 2019, potrivit presei locale.
Bozo Dalmacija, șef al Departamentului de Tehnologie Chimică și Protecția Mediului la Universitatea din Novi sad, a spus că un mod de a rezolva problema alimentării cu apă din Voivodina ar fi construirea de „microsisteme” de mici stații de epurare în fiecare localitate.
„Ceva de genul acesta ar costa până în 700 de milioane de euro pentru toată Voivodina”, a spus el. „Putem să evidențiem problemele cu apa în Capitolul 27 al negocierilor cu UE și să concurăm pentru fonduri UE”.
Serbia candidează pentru a deveni membru al UE, iar Capitolul 27 din negocierile de aderare se referă la mediul înconjurător, ceea ce include și calitatea apei.
Țara are deja acces la fondurile UE pentru pre-aderare, din care 160 de milioane de euro sunt alocați pentru abordarea problemelor de mediu până în 2020.
Deadline-uri de la UE
Croația, cel mai nou membru al Uniunii Europene, este obligată ca până în 2019 să aducă nivelurile de arsenic la cel mult 10 µg/L, în acord cu regulile UE. Ancheta BIRN demonstrează că mai are mult până acolo.
Datele obținute de la Institutul pentru Sănătate Publică din Croația au revelat că 173.000 de locuitori din 13 orașe și sate din vestul țării primeau la robinet apă având concentrații peste limita legală în 2016.
Printre locurile cu probleme privind concentrația de arsenic se numără orașele Djakovo, Garesnica și Cepin, cu populații de 28.000, 11.600, respectiv 11.300 locuitori.
„Problema arsenicului din apa potabilă în estul Croației ar trebui privită în contextul companiilor publice locale de apă”, a scris într-un email un reprezentant al Institutului pentru Sănătate Publică.
„Majoritatea acestor companii locale a avut probleme cu concentrațiile mari de arsenic, care nu au fost rezolvate din cauză că, de obicei, comunitățile locale nu au fonduri suplimentare, nici măcar pentru lucrări minime de întreținere, darămite pentru construcția de stații de epurare a apei”.
În perioada 2007-2020, Croația a primit 225 de milioane de euro în granturi UE pentru proiecte privind apa potabilă, potrivit unui purtător de cuvânt al Comisiei Europene. În pofida granturilor, Institutul pentru Sănătate Publică a spus că primăriile nu pot să-și permită să finanțeze întreținerea regulată a sistemelor de apă și cu atât mai puțin construcția de noi stații de epurare.
Ungaria vecină a ratat de două ori deadline-urile UE pentru coborârea nivelurilor de arsenic la limita legală, în 2009 și 2012.
Pe de altă parte, Martha Varga, director al departamentului pentru apă la Institutul de Sănătate Publică din Budapesta, a spus că programul național de îmbunătățire a calității apei a dus la progrese importante în această țară cu 10 milioane de locuitori.
Ea a spus că aproximativ 100.000 de persoane din 30 de localități primesc la robinet apă cu concentrații de arsenic peste limita legală, în comparație cu aproape jumătate de milion înainte ca Ungaria să se alăture UE în 2004.
„În majoritatea situațiilor [concentrațiile] sunt sub 20 [µg/L], 20-40 cel mult în unele cazuri”, a spus ea. „Însă nimeni nu este obligat să bea apă care conține arsenic, pentru că există surse alternative de apă în fiecare localitate. Avem în permanență campanii de comunicare”.
BIRN nu a putut să traseze harta concentrațiilor de arsenic în fiecare localitate din Ungaria din cauza lipsei datelor.
Cererile de informații adresate ministerului de interne și Directoratului General al Administrației Apelor au rămas fără răspuns, inclusiv la întrebările privind numărul de stații de epurare construite cu fonduri UE.
Suma distribuită Ungariei din fondurile UE pentru proiecte de apă potabilă se ridică la 662 de milioane de euro între 2000 și 2020, potrivit unui purtător de cuvânt al Comisiei Europene.
În România, un studiu realizat la mijlocul anilor 1990 au arătat că aproximativ 45.000 de persoane erau expuse la concentrații de arsenic mai mari de 10 µg/L.
Călin Baciu, profesor la Facultatea de Știința și Ingineria Mediului la Universitatea Babeș-Bolyai din orașul Cluj-Napoca, din nord-vestul țării, este unul dintre autorii studiului. El a spus că nu are cunoștință despre vreo localitate cu concentrații mari de arsenic în apa de la robinet în ziua de azi.
„Apa bogată în arsenic vine dintr-un acvifer de adâncime medie (300-400 m) exploatat de puțuri arteziene, dar acestea nu sunt conectate la rețeaua de distribuție”, a scris el într-un email.
Înapoi peste graniță, în Voivodina sârbească, eșecul provinciei în a curăța rețelele de apă lasă un gust amar.
În Novi Becej, unii spun în glumă că compania locală de apă are mai multă grijă de florile din oraș decât de oamenii care locuiesc acolo.
Când valul de căldură botezat Lucifer a cuprins Europa anul trecut în august, aducând în Novi Becej cele mai ridicate temperaturi din ultimii 130 de ani, angajații companiei s-au îngrijit să țină în viață petuniile plantate de-a lungul principalei promenade din oraș, udându-le zilnic.
„Toți sunt cu mâinile legate”, a spusNevena Subotic, parlamentarul din opoziție care a criticat guvernul pentru că nu a interzis locuitorilor să bea apă de la robinet.
“Cetățenii nu pot să cumpere apă și niciuna dintre administrațiile locale nu poate să finanțeze de una singură construirea stațiilor costisitoare [de epurare]. Este un cerc vicios și așteptăm cu toții să apară un salvator”.
Note de subsol
Prețul apei curate. Proiectele de eliminare a arsenicului din apele subterane reprezintă o binefacere pentru sănătatea publică, dar și un aspirator de fonduri publice. Autoritățile locale pasează de obicei costurile de epurare a apei potabile către consumatori, sub forma facturilor lunare crescute, ceea ce face ca unii să-și riște sănătatea bând apă din propriile fântâni, spun experții medicali. Potrivit toxicologului de la Greenpeace Gergely Simon, este exact ceea ce s-a întâmplat în unele zone rurale din Ungaria după ce programele de epurare au dus la creșterea prețurilor la utilități. „Fântânile nu sunt înregistrate și pentru că apa din subteran este poluată cu arsenic în zone centrale, sudice și estice [ale Ungariei], [oamenii] beau apă cu arsenic”, a spus el. În provincia sârbească Voivodina, rezidenții orașului Zrenianin așteaptă să vadă ce se va întâmpla cu facturile la utilități după ce o nouă stație de epurare va începe să funcționeze. Potrivit unui contract între primărie și compania din Italia care a construit stația, publicat pe site-ul companiei locale de apă, procesul de epurare va adăuga 28 de eurocenți pe metru cub de apă costurilor existente. În condițiile în care consumatorii vor suporta greutatea acestui cost suplimentar, primarul din Zrenianin, Cedomir Janjic, a spus în ianuarie că facturile la apă nu vor fi mai mari decât sunt în Belgrad sau în Novi Sad, capitala Voivodinei. Salariul mediu lunar în Zrenianin a fost de 371 de euro anul trecut, potrivit Departamentului pentru Statistică din Serbia. Salariul mediu lunar a fost de 458 de euro în Novi Sad și de 501 euro la Belgrad în 2017.
Mai mult rău decât bine? În 2014, primarii din 25 de sate din sudul Ungariei s-au adunat la Baja, un oraș pitoresc situat la 30 de kilometri de granița cu Serbia, pentru a pregăti împreună o cerere de fonduri UE pentru curățarea apei din rețelele de alimentare. Trei ani mai târziu, 20 de milioane de euro din fonduri UE s-au băgat în construirea unei stații de epurare a apei la Baja, care deservește cele 25 de comunități. Localnicii, însă, spun că proiectul a făcut mai mult rău decât bine. Stația nou-nouță finalizată în 2016 pompează către gospodării apă curată de băut, însă țevăraia învechită din locuințe înrăutățește, în fapt, calitatea apei, spun ei. “Conductele au 35 până la 50 de ani vechime”, spune Miklos Varhalmi, un inginer pensionar din Baja, care deține un doctorat în siguranță națională. El a fost unul dintre primii care au pus la îndoială eficiența proiectului. „Pentru că nu au curățat țevile pe dinăuntru, această apă proaspătă, care are mult oxigen în ea, a început să desprindă toată mizeria din conducte. În diverse locuri din oraș, apa este acum albăstruie, maronie și gălbuie”. Varhalmi a spus că locuitorii sunt nevoiți să achiziționeze apă îmbuteliată, care costă în jur de 30 de euro pe lună dacă achiziționează trei litri pe zi. Salariul mediu lunar din Ungaria a fost de aproximativ 651 de euro anul trecut, potrivit Biroului Central de Statistică maghiar. Varhalmi intenționează să pregătească o acțiune colectivă în justiție prin care să ceară compensații de peste 16,5 milioane euro, sumă pe care, spune el, rezidenții au cheltuit-o pe apă îmbuteliată din momentul în care, în urma proiectului, conductele au început să scuipe împurități.
Atât primarul din Baja, cât și directorul companiei locale de apă au declinat cererile de interviu.
