Închiderea frontierei maghiare a forțat unii dintre migranți care vor cu disperare să părăsească Kosovo sau Albania să găsească noi rute spre Vestul Europei, prin România.
Lupta lui Agron Salihi din Kosovo cu sistemul de imigrație din România a durat cinci luni și s-a încheiat cu expulzarea acestuia. Salihi avea 30 de ani când a intrat ilegal în România în toamna anului 2016 împreună cu fratele său trecând granița cu Serbia în apropiere de Naidăș, județul Caraș – Severin.
Condamnat în Germania la doi ani și șase luni de închisoare, Salihi a solicitat statutul de refugiat în România susținând că este discriminat în Kosovo pentru că este de etnie romă. În februarie 2017, Judecătoria Giurgiu i-a respins acțiunea și a dat dreptate Inspectoratului General pentru Imigrări – IGI care decisese să-l trimită acasă.
Salihi este doar unul dintre zecile de migranți din Kosovo și Albania care caută în România o rută alternativă pentru a ajunge în Vestul Europei de când Ungaria a construit în 2016 un gard de patru metri înalțime și lung de 175 de kilometri pentru a stopa migranții care veneau din Serbia, se arată într-o investigație BIRN.
Datele Frontex, Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, arată că după construirea gardului numărul trecerilor frauduloase la granița dintre Serbia și România a crescut de zece ori în primele șase luni ale lui 2017, comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent.
Conform Poliției de Frontieră, de la începutul lui 2016 până în prezent 148 de kosovari și 95 de albanezi au fost prinși trecând ilegal frontiera. Autoritățile române evită să ofere mai multe informații despre migranții din Kosovo din cauza chestiunilor politice.
România este una dintre cele cinci state membre ale Uniunii Europene care nu a recunoscut independența Kosovo, cu toate că documentele de identitate din această țară sunt acceptate de autoritățile române, dar numai pentru a stabili identitatea unei anumite persoane.
Când un migrant din Kosovo este prins în România i se face dosar penal și este trimis autorităților sârbe conform unui protocol de readmisie. Dacă solicită statutul de refugiat, este dus la unul dintre centrele IGI unde așteaptă decizia.
Faptul că nici Serbia nu recunoaște Kosovo complică situația migranților kosovari și procedurile de repatriere. Poliția sârbă a refuzat să facă orice comentariu despre migranții din Kosovo care sunt returnați de autoritățile române.
Mai mult, nici poliția din Kosovo nu cooperează cu cea sârbă pentru a schimba informații despre migranți și date despre trecererile ilegale a frontierei sârbe nu sunt trimise autorităților de la Priștina.
Un lucru este sigur. Cu toate că numărul migranților din Kosovo și Albania care trec prin România în drumul lor spre zona Schengen este mic, se observă că aceștia folosesc această rută de când guvernul maghiar a construit gardul.
Pașapoarte și documente false
Pe 16 octombrie 2017, în jurul orei trei dimineața, polițiștii de frontieră bihoreni de la Borș au verificat la punctul de trecere a frontierei cu Ungaria două mașini înmatriculate în Serbia.
Cei trei bărbați din cele două mașini au prezentat pașapoarte sârbești, dar la o examinare mai atentă, polițiștii de frontieră au observat că cei trei nu prea semănau cu persoanele din fotografii.
În urma investigației a rezultat faptul că cei trei bărbați erau din Kosovo. Labinot Geci, în vârstă de 32 de ani, Sedver Hoti, 30, și Elon Krasniqi, 24, doreau să ajungă într-un stat din Vestul Europei. Ei și-au cumpărat pașapoartele din Serbia cu 500 de euro bucata.
Nu sunt singurii kosovari prinși cu acte false de polițiștii de frontieră români. Cu o lună înainte de Geci, Hoti și Krasniqi, alți doi kosovari au fost prinși în trenul Timișoara – Budapesta cu pașapoarte bulgărești false. Ei au declarat în timpul anchetei că doreau să ajungă în Elveția și că au obținut actele în Serbia și au plătit 2.000 de euro pentru fiecare.
Judecătorii și procurorii români sunt destul de înțelegători cu migranții care trec ilegal frontiera dacă aceștia nu comit și alte infracțiuni. În general, procurorii decid să renunțe la urmărirea penală, iar judecătorii îi condamnă pe migranți să plătească o amendă.
Unul dintre cei amendați, Labinot Zogaj, a încercat să treacă granița româno-maghiară pe la Borș în octombrie 2016 pentru că dorea să ajungă în Italia. Prietenul său, Diar Bytyqi, a fost prins a doua zi la Episcopia Bihorului într-un tren ce circula spre Budapesta. Polițiștilor de frontieră le-a arătat un document de identitate italian care s-a dovedit a fi fals. În noiembrie 2017, un judecător român a confirmat decizia procurorului de renunțare la urmărirea penală.
Labinot Zogaj este din orașul Malishevë, Kosovo, și acum lucrează în Muntenegru. A cerut de două ori azil în UE, dar fără succes. Prima oară a încercat să ajungă în Vestul Europei în 2014, ultima încercare fiind în 2018.
Prima oară, în decembrie 2014, făcea parte dintr-un grup de 70 de kosovari care au încercat să treacă granița în Ungaria și au plătit unei călăuze 150 de euro de persoană. Poliția maghiară i-a prins și i-a dus într-un centru unde un traducător din Macedonia i-a spus: „Dacă vrei să scapi, pleacă din centru”. A ajuns astfel la Budapesta, apoi Austria și în final în Germania unde îl aștepta un prieten.
Nu a stat mult aici, a fost trimis acasă în Kosovo și a încercat de mai multe ori să ajungă din nou în Germania. Ultima dată, împreună cu Bytyqi. Pe 4 ianuarie 2018 s-au cazat la un hotel din Subotica, Serbia, în apropierea graniței cu Ungaria și au început să întrebe în stânga și-n dreapta încercând să găsească o călăuză care să-i treacă frontiera. Ajutorul a venit din partea unui șofer de taxi care le-a explicat ruta.
Nici de această dată nu au fost norocoși. Poliția maghiară i-a reperat la marginea unui drum și i-a trimis în centrul de la Szeged. Li s-a explicat că numele lor este trecut pe o listă neagră și data viitoare vor înfunda pușcăria. Interogatoriul, spune Zogaj, a durat 40 de minute și nu au avut avocat sau translator. Au cerut azil, dar li s-a refuzat cererea.
Zogaj și Bytyqi, ambii în vârstă de aproape 30 de ani, au fost trimiși înapoi în Serbia unde poliția nu le-a pus decât câteva întrebări și le-a dat drumul. Au plecat, dar înapoi spre granița cu Ungaria și au tăiat gardul de sârmă ghimpată. „Unul dintre noi s-a tăiat în gard și a declanșat alrma, așa că am fugit și ne-am ascuns într-un lan de papură”, a povestit Zogaj. Eșecurile l-au făcut să se întoarcă în Kosovo, mai ales că ultima călătorie l-a costat aproape 1.100 de euro.
Kosovarii și albanezii, singuri migranți cu acte
Subotica, aflat în nordul Serbiei, și Kikinda, lângă frontiera româno-maghiară, sunt două mari centre pentru refugiați. Kikinda este la numai 14 km de comuna Teremia Mică, Timiș, zonă folosită de migranți pentru că aici sunt multe șanțuri și tufișuri unde se pot ascunde.
La Teremia Mică e greu să-ți dai seama care este fâșia ce desparte România de Serbia. Fășia pare o simplă lucrare agricolă. Vezi în schimb patrule mixte de polițiști de frontieră și jandarmi. Pe partea sârbească, nimic. Un ofițer de la Poliția de Frontieră a explicat pentru BIRN că polițiștii sârbi de frontieră sunt puțini ca număr în această zonă, nu sunt foarte bine dotați cu echipamente și aproape că nici nu îi interesează să-i oprească pe migranți.
Pe de altă parte, la centrul de tranzit din Subotica, migranții așteaptă și zece luni ca guvernul maghiar să le dea drumul. Oficial, între cinci și zece refugiați sunt primiți zilnic, între luni și vineri, de autoritățile de la Budapesta. Cei care intră ilegal sunt trimiși înapoi în Serbia.
Mulți dintre migranții care se află acum în Serbia au încercat în mod repetat să ajungă ilegal în Vestul Europei intrând în România. Un ofițer al Poliției de Frontieră timișean a spus reporterilor BIRN că migranții în marea lor majoritate călătoresc fără documente, excepție făcând cei din Kosovo și Albania.
Unii dintre ei călătoresc legal în UE, în grup, folosind pașapoarte sârbești, așa cum a explicat un polițist de frontieră sârb din Sid, la granița cu Croația. Kosovarii care dețin astfel de documente le primesc dacă le solicită pentru că s-au născut în fosta Iugoslavie.
Cei care nu au astfel de documente, au altă opțiune: să plătească călăuze, traficanți de migranți care să îi aducă ilegal în UE. Halil T. are 26 de ani și este din orașul Gjilan/ Gnjilane, sud-estul Kosovo. A fost condamnat de două ori în țara sa și a încercat să ajungă în Vest prin România. De două ori a fost reținut și expulzat.
Halil T., Genk Bilal, Astir Shala și Floret Hazer au fost iertați de judecători în mai anul trecut pentru trecerea ilegală a frontierei. Ei au mai fost prinși în 2016 și au scăpat basma curată și atunci.
Halil T. a spus reporterilor BIRN că după ce au fost reținuți, au fost trimiși la centrul de migranți de la Timișoara de unde au mai încercat să fugă în Ungaria de cel puțin trei, patru ori.
“Când am ajuns la Budapesta ne-am luat bilete de tren, dar poliția maghiară ne-a reținut. Am stat la poliție 12 ore și am cerut azil, dar mi s-a spus că nu voi primi”, își amintește el. Apoi au fost expulzați în Serbia și li s-a spus că vor fi condamnați dacă vor mai fi prinși.
Pe Halil T. și pe prietenii săi drumul din Kosovo spre Occident i-a costat inițial mii de euro, bani dați traficanților și călăuzelor. Au învățat repede cum să nu mai plătească acești bani. Pentru a ajunge în Serbia și mai apoi în România folosesc documente de identitate temporare emise de autoritățile sârbe.
Un astfel de document este o foaie A 4 emisă pentru 15 zile numai cetățenilor din Kosovo care nu au buletine sau pașapoarte sârbești. Acest tip de document este folosit din 2013 când între Belgrad și Priștina s-a încheiat „Acordul de la Bruxelles” prin care li se permitea kosovarilor să circule folosind un astfel de document.
Autoritățile sârbe tac
Pentru Serbia, care consideră Kosovo parte a sa conform constituției, orice implicare în expulzarea kosovarilor ar însemna de fapt recunoașterea independenței.
Dacă poliția sârbă îi trimite cu acte în regulă acasă pe migranții din Kosovo, asta ar însemna că Belgradul acceptă faptul că aceștia nu sunt cetățeni sârbi. Dacă i-ar ține într-un centru de refugiați, ar însemna că sunt cetățenii unui stat independent, fapt de neconceput de autoritățile sârbe.
Am solicitat Poliției sârbe o poziție oficială legată de migranții din Kosovo și să ne explice dacă aceștia sunt considerați cetățeni sârbi sau străini. Răspunsul a fost scurt: „Nu vă putem ajuta”.
Totuși, o sursă din poliție, care a cerut să rămână anonimă, a spus reporterilor BIRN că Belgradul nu are decât de câștigat din migrația kosovarilor. „Cu cât mai mulți kosovari pleacă din Kosovo, cu atât e mai bine pentru Serbia, așa că nu există niciun motiv pentru a-i opri la frontieră sau a-i băga în pușcărie când sunt trimiși înapoi”, a explicat oficialul.
Condamnările date în România sunt irelevante în Kosovo
Ministerul român al Afacerilor Externe a explicat că Bucureștiul nu intenționează să recunoască Kosovo ca stat independent. Din această cauză sentințele judecătorești ale instanțelor din România nu se aplică în Kosovo și viceversa. Am observat că magistrații trimit citații cetățenilor din Kosovo la domiciliul acestora și îi condamnă pentru trecerea ilgală a frontierei, dar aceste condamnări nu înseamnă nimic în Kosovo.
Autoritățile de la Priștina se fac că nu există o problemă a migrației cetățenilor din Kosovo prin România. Baki Kelani, purtător de cuvânt al Poliției din Kosovo, a declarat că nu are nicio informație privind cetățeni kosovari expulzați din România.
„Oficiali ai Poliției din Kosovo au participat la o întâlnire organizată de Frontex. România și Bulgaria au fost prezente. În prezentările oficialilor lor despre migrație, nu au menționat nimic despre cetățenii Republicii Kosovo care au trecut pe teritoriul lor”, a declarat Kelani.
Un raport din 2017 al Inspectoratului General pentru Imigrări de la București îl contrazice. 4,5 % dintre migranții care au cerut repatrierea voluntară erau din Kosovo. Puțini migranți din Kosovo sau Albania solicită azil în România, scopul lor fiind să ajungă în statele bogate din Vestul Europei. În câteva cazuri, kosovarii și albanezii trec împreună în mici grupuri ilegal granița în România. Ei circulă împreună pentru că vorbesc aceeași limbă, albaneza.
România nu era destinația mea
Magistrații români dau sentințe diferite în ceea ce privește traficanții de migranți. Unii dintre aceștia sunt condamnați cu suspendare, alții primesc amendă penală, alții sunt trimiși la închisoare.
În septembrie 2017, opt irakieni, doi dintre ei copii, au încercat să plece din România spre Germania, chiar dacă ceruseră azil. Au apelat la doi traficanți, un albanez și un kenyan, care i-au înghesuit într-un autoturism Alfa Romeo înmatriculat în Germania. Au fost opriți la 300 de m de granița cu Ungaria, iar cei doi traficanți au primit un an și opt luni, respectiv un an și patru luni cu suspendare.
În cazul unor traficanți sârbi care au adus în România aproape 80 de migranți, judecătorii i-au condamnat doar la muncă în folosul comunității și doar dacă nu o vor presta, vor ajunge la închisoare. Și migranții ilegali sunt condamnați cu amendă.
Doi albanezi, Rustan Cami și Kristjan Lleshaj, au fost amendați cu 2.000 de lei de judecătorii din Sânnicolau Mare în noiembrie 2017. Trebuie să mai plătească și 2.000 de lei cheltuieli de judecată.
Cei doi au declarat polițiștilor că au vrut să ajungă în Italia. Au luat un autobuz până la Skopje în Macedonia și apoi în Bulgaria dar au fost prinși și trimiși acasă. Au luat din nou autobuzul spre Skopje și apoi unul spre Belgrad. De aici au ajuns la Subotica și apoi la Kikinda.
Au încercat să intre în România folosind aplicația de navigație de pe mobil, dar când au ajuns la frontiera cu Ungaria polițiștii de frontieră români i-au depistat și reținut.
În ciuda dificultăților prin care trec, migranții ajung în număr tot mai mare în România, în 2017 fiind cu 15,4% mai mulți comparativ cu 2016. Chiar dacă sunt prinși și trimiși înapoi, cei mai mulți dintre ei înceracă iar și iar să treacă frontiera în România în speranța că vor ajunge în Vest.
Unul dintre ei este albanezul Tonin Pecani. În vârstă de 28 de ani, el a fost expulzat din șase țări UE din cauza unor infracțiuni pe care le-a comis. Anul trecut el a fost depistat pe când încerca să intre în România peste câmp venind din Serbia.
Pecani a fost arestat împreună cu fratele său în 2012 pentru că au răpit o persoană care le datora bani. A explicat reporterilor că el și-a ispășit pedepasa și implicit datoria către societate.
„Multe state europene m-au trimis înapoi din cauza Interpolului. România nu era destinația mea. Am fost arestat la granița cu Ungaria după o săptămână de stat în România. Am ales România pentru că am crezut că e ultima modalitate, înainte am încercat prin Croația, Grecia, Ungaria și alte țări. Ungurii m-au ținut legat timp de opt ore înainte să mă trimită în România”, a povestit Pecani.
Arestul nu l-a speriat și a încercat de încă patru ori să treacă de gardul dintre Serbia și Ungaria. Până la urmă a reușit. Când l-am intervievat era deja de 11 luni în Luxembourg. „Locuiesc acum în Luxembourg, dar nu am documente. Sunt ilegal, dar asta înseamnă doar că nu am aici domiciliu”, a mai spus el.
Povestea lui Pecani arată că, în ciuda eforturilor depuse de autoritățile din diferite state de-a lungul rutei de migrație spre Vestul Europei, cei mai îndârjiți migranți nu renunță să ajungă în ceea ce ei numesc „țara făgăduinței”, oricare ar fi aceea.
