Materialele reciclabile reprezintă cea mai importantă marfă de export a Kosovo. Este o industrie de 40 de milioane de euro, care se sprijină pe exploatarea unor minorități etnice și a copiilor
La cei 12 ani ai ei, Resmije este prea scundă ca să ajungă la container, așa că se urcă printr-o parte și sare direct înăuntru. Sfâșie pungile cu deșeuri casnice și mâncare stricată, culegând lucrurile de valoare: bidoane de plastic, doze de suc și bere, cabluri electrice. Toate ajung într-un căruț de lemn tras de unchiul ei, se arată într-o investigație realizată de către Balkan Investigative Reporting Network.
Cei doi lucrează din zori, căutând prin gunoaiele scoase în stradă de locuitorii din Fushe Kosova/Kosovo Polje, un oraș aflat la sud de capitala Priștina, cunoscut drept centrul industriei de reciclare a deșeurilor din Kosovo. „Pot să fac șase sau șapte euro pe zi”, spune Resmije, strălucind de mândrie. Arborează o coafură bob puțin ciuntită și o bluză roz cu gri pe care scrie „Love Fashion”.
Pentru mii de muncitori la negru din înfloritorul negoț cu materiale reciclabile din Kosovo, câțiva euro este tot ce pot aștepta după o zi de muncă la cernut prin tomberoane sau gropi de gunoi. Ei vând resturile de metal, plastic, nylon sau hârtie unor intermediari, la punctele de colectare de cartier, unde sunt sortate înainte să fie revândute companiilor care fac export. Kosovo nu are un program public de reciclare.
Toate aceste resturi adunate din gunoaie ajung să se transforme în produse realizate de-a lungul și latul globului: țesături sintetice pentru îmbrăcăminte, benzi de material plastic, bare de oțel pentru betonul armat sau multe altele. De la polietilenă la fontă și oțel, totul este la mare căutare.
Cu o valoare estimată la peste 40 de milioane de euro anual, deșeurile reciclabile reprezintă cea mai importantă marfă exportată de Kosovo, potrivit informațiilor vamale obținute de Balkan Investigative Reporting Network, BIRN.
Este o industrie construită literalmente pe spinarea unor comunități aflate într-o situație disperată – în special așa numitele minorități RAE – roma, ashkali și egipteană (ultimele sunt tot comunități roma, dar care vorbesc limba albaneză – n.e .).
Discriminarea, analfabetismul, șomajul și asistența socială redusă contribuie la situația precară a căutătorilor în gunoaie, care au puține opțiuni în afară de această muncă murdară și periculoasă.
Și mulți sunt, aidoma lui Resmije, copii obligați să renunțe la școală.
Elizabeth Gowing, care conduce The Ideas Partnership, un ONG din Priștina axat pe educație, mediu și susținerea comunităților, consideră că această afacere este un cerc vicios care ține în capcană mai multe generații. „Părinții fără școală își câștigă pâinea căutând în tomberoane, iar copiii lor rămân și ei, la rândul lor, fără școală, așa că îi așteaptă aceeași soartă”, a declarat ea.
Hilmi Jashari, ombudsmanul din Kosovo, consideră că situația copiilor ce caută în gunoaie ridică probleme serioase în ce privește drepturile omului. „Trăiesc în condiții de sănătate, sociale și psihologice inacceptabile”, a spus el pentru BIRN. „Nu merg la școală și sunt deseori victimele a diferite forme de violență, abuz și exploatare.” „Autoritățile din Kosovo ar fi trebuit să facă mai mult pentru a gestiona această problemă”, a adăugat Jachari.
Riscuri profesionale
Când zorii se revarsă peste casele dărăpănate din cartierul RAE, aflat în centrul Fushe Kosova/Kosovo Polje, începe și naveta. Bărbați, femei, băieți și fete se răspândesc pe străzi, cu câte un sac de plastic în mână. Unii împing niște tărăboanțe sau trag de cărucioare încropite. Câțiva pedalează la biciclete cu remorcă sau conduc niște minitractoare zgomotoase, într-un nor de fum.
Se îndreaptă către zonele unde știu că recolta e bogată. Tomberoanele de lângă marile blocuri de locuit din Priștina, aflate la șase kilometri spre nord, sunt cele mai bune. Iar cuprul, aluminiul și bateriile sunt cele mai căutate.
Vahide Dibrani, mamă a trei copii, conduce tractorul alături de soțul ei, în timp ce băiatul mai mare, de opt ani, stă acasă cu frații mai mici. Unele zile sunt mai bune, altele mai puțin. Încărcătura de astăzi include mochete ude leoarcă și o păpușă de plastic. „Umpli unul din sacii ăștia mari și primești cinci sau șase euro”, a spus ea. „Ce poți face cu ei?”
Dibrani are o julitură la cap, după un recent accident. S-a întins prea tare într-un container ca să adune bidoane și ciorapi de nylon și a căzut înăuntru. Riscurile meseriei.
Mustafa Bajrami, un bărbat trecut de 50 de ani, cu barba înspicată, ce strânge deșeuri de trei decenii, expune o cicatrice pe mâna dreaptă. S-a ales cu ea într-o zi când căuta prin gunoaie după doze de suc. Un ciob de sticlă i-a spintecat degetul mare. S-a legat cu niște cârpe și a rămas cu o urmă ca un zâmbet strâmb.
O nimica toată, pe lângă alte accidente.
Anul trecut, Elbasan Isufi, un căutător în gunoaie de 24 de ani, a murit după ce a fost lovit de un buldozer în timp ce traversa o groapă de gunoi din estul Kosovo, potrivit presei locale. În Fushe Kosova/Kosovo Polje, un băiat rom de șapte ani pe nume Driton Jashari a fost omorât de un câine în timp ce strângea doze de suc, în 2014.
Peste graniță, în Albania, site-urile de știri informează despre tragedii similare.
În iulie, Dashamir Jahja, 22 de ani, și Drilon Lamaj, 27, au murit striviți de un zid care s-a prăbușit peste ei în timp ce adunau fier vechi în incinta fostei fabrici de fosfați din orașul albanez Lac. Cu un an înainte, o alunecare de teren l-a omorât pe Ardit Gjoklaj, 17 ani, la groapa de gunoi Sharra din Tirana.
Apoi sunt riscurile de îmbolnăvire. „Dacă muncești toată ziua printre gunoaie, nu ai cum să rămâi sănătos”, spune Driton Kovaqi, un căutător prin deșeuri din orașul Podujevo/Besiana, în nord-estul Kosovo. O dată pe lună, Kovaqi lasă strânsul de haine și mobilă din gunoaie și se duce la spital, unde i se face transfuzie pentru tratarea icterului, după cum spune el.
Majoritatea căutătorilor în deșeuri muncesc fără mânuși, mască sau echipament de protecție, indiferent dacă umblă cu scutece murdare, fier ruginit sau mâncare putrezită.
Dile Rrusta, medic generalist din orașul Drenas, în centrul Kosovo, urmărește situația sănătății publice și consideră că lucrul cu deșeuri poate duce la boli infecțioase precum gastroenterită, febră tifoidă, salmoneloză sau holeră. „Pubelele sunt pline de insecte care se hrănesc cu deșeuri și răspândesc în jur infecții”, a spus ea. „Mai mult decât atât, acolo își depun larvele.”
Experții afirmă că nu doar căutătorii sunt expuși la pericole. Și familiile lor sunt vulnerabile, mai ales în comunități sărace, unde multe locuințe au probleme cu apa curentă. „Aproximativ o treime din femeile rome nasc acasă”, a spus Gowing de la The Ideas Partnership. „Așa că vă dați seama ce se întâmplă când bărbatul tocmai vine acasă după ce a ieșit dintr-un container [de gunoi], iar nevasta tocmai naște, în aceeași cameră, într-o căsuță unde totul se desfășoară în același spațiu. Nu este o surpriză dacă apar infecții.”
Ministerul Muncii și Asistenței Sociale nu a răspuns la cererile BIRN de interviu sau la întrebările trimise pe email privind condițiile de muncă ale căutătorilor de deșeuri.
Operatori capricioși
Într-o curte goală, înconjurată de un gard de ciment, în mijlocul cartierului RAE din Fushe Kosova/Kosovo Polje, căutătorii în gunoi vin să-și vândă recolta zilnică pe câțiva bănuți. Un negustor lovește în butoanele mari, roz, ale unui calculator și notează sumele într-un carnețel. Lângă el, un bărbat strivește bidoanele de plastic cu o mașinărie.
Centrele de colectare de acest fel nu au nici o autorizație – așadar funcționează ilegal.
Legea deșeurilor din Kosovo penalizează funcționarea fără licență a centrelor de gestionare a deșeurilor cu amenzi care ajung la 500.000 de euro. Toți cei implicați în tranzacțiile de acest fel au refuzat să comenteze, dar lucrătorii din domeniu afirmă că un kilogram de fier vechi costă de obicei 16 cenți, în timp ce aceeași cantitate de plastic ajunge la 12 cenți. Dozele sunt cam patru cenți kilogramul.
Căutătorii în gunoaie afirmă că punctele de colectare fără autorizație presărate în jurul Fushe Kosova/Kosovo Polje sunt singurele din țară conduse de operatori de etnie RAE. Minoritățile RAE reprezintă aproximativ 2% din populația Kosovo — cam 36.000 de persoane, potrivit recensământului din 2011.
Un studiu privind comunitățile marginalizate de romi din Kosovo, realizat anul trecut de Programul pentru Dezvoltarea al ONU, UNDP, arată că 78% din romi nu urmează vreo formă de educație sau pregătire și nici nu au un loc de muncă oficial. Comparativ, semenii lor non-romi aflați în aceeași situație reprezintă o cotă de 47%. Cifrele sunt și mai ridicate în rândul tinerelor femei rome — 88%.
În același timp, doar 10% din romii de peste 16 ani au acces la asigurări medicale. Începând din luna mai a anului trecut, aproximativ 2.600 de familii RAE primesc asistență socială. Sunt sume între 60 și 180 de euro lunar, calculate în funcție de mărimea familiei, potrivit informațiilor Ministerului Muncii și Asistenței sociale.
Toate aceste lucruri arată că multe familii RAE nu au o plasă de siguranță, sau dacă au, este fragilă, ceea ce transformă munca la negru prin gunoaie în singurul lor mijloc de supraviețuire, după cum explică militanții pentru drepturile omului.
Copiii vin deseori în ajutor, deși este ilegal să lucrezi înainte de a împlini 15 ani.
„Eșecul instituțiilor noastre în găsirea de măsuri adecvate pentru combaterea practicii neîntrerupte de a folosi munca copiilor pentru colectarea de deșeuri reprezintă o încălcare directă a drepturilor copiilor de a nu fi exploatați, de a avea acces la educație, la protecție socială, precum și la alte drepturi și libertăți”, a declarat Rina Kika, avocată din Priștina, specializată în drepturile omului.
Muncind din greu zi de zi pentru aceleași centre de colectare – fără contract sau siguranța locului de muncă – căutătorii de reciclabile sunt, indiferent de vârstă, la cheremul unor operatori capricioși.
„Schimbă prețurile în fiecare zi”, potrivit lui Egzon, un adolescent din cartierul Dardania din Priștina, care scotocește prin tomberoane de când s-a lăsat de școală, la 8 ani. Încălțat cu pantofi sport Nike și cu o șapcă de aceeași marcă, refuză să-și spună numele complet.
Există 23 de companii cu autorizație pentru colectarea și tratamentul deșeurilor în Kosovo, potrivit Ministerului Mediului. Un purtător de cuvânt a declarat pentru BIRN că s-au identificat 58 de centre de colectare ilegale pe teritoriul țării și s-au depus acțiuni în instanță împotriva lor.
Afacere înfloritoare
Indiferent cum sunt colectate deșeurile, mare parte din ele este preluată de companii exportatoare, interesate să beneficieze de negoțul înfloritor pe plan internațional cu reciclabile – în special cu metale.
„Exporturile de produse neprocesate de metale și minerale reprezintă un segment majoritar din marfa vândută de Kosovo, ajungând până la 55% din totalul exporturilor în 2017,” a declarat Zef Dedaj, șeful departamentului politici comerciale din Ministerul Comerțului și Industriei, într-un interviu acordat BIRN la Priștina.
Dedaj a fost de acord că o parte din materialele exportate provin din centre de colectare neînregistrate, care fac afaceri cu căutătorii în gunoaie. „Am văzut cum se strânge fier vechi în grădinile oamenilor”, a spus el.
Informații vamale obținute de BIRN prin intermediul unei cereri în baza accesului liber la informație dezvăluie dimensiunea industriei deșeurilor din Kosovo. Între 2010 și 2017, s-au exportat aproximativ 820.000 de tone de resturi – în special metal și plastic – în valoare de aproape 43 de milioane de euro anual.
Cei mai mari consumatori au fost Albania, Macedonia, Italia, India și Turcia.
Informațiile vamele nu includ numele companiilor exportatoare, din cauza regulilor de protejare a secretului comercial, dar o investigație din 2015 a Preportr, publicație a Centrului de Jurnalism de Investigație din Kosovo, a identificat mai mult de 60 firme implicate în transportul maritim peste graniță al deșeurilor.
Cea mai mare dintre ele este Nderimi, care ajuns să exporte reciclabile în valoare de 22 de milioane de euro între 2010 și 2015, potrivit informațiilor vamale citate de Preportr. Nderimi nu a răspuns la solicitările BIRN pentru un interviu, deși un purtător de cuvânt al companiei a confirmat la telefon că firma achiziționează deșeuri atât de la centre de colectare, cât și de la muncitori individuali.
Potrivit site-ului Nderimi, compania vinde marfa către Kurum International, o fabrică turcească de produse din oțel și fier pentru construcții, aflată în Albania. Kurum nu a răspuns întrebărilor sau solicitărilor de interviu privind utilizarea deșeurilor din Kosovo.
Experții afirmă că, peste tot în Balcani, în afacerea cu deșeuri sunt folosiți cei mai săraci dintre săraci, iar regulile vagi și sărăcia conduc la exploatare pe scară largă. În Macedonia, un studiu realizat de organizația non-guvernamentală Macedonia Fără Deșeuri a estimat că aproximativ 5.000 de căutători de plastic, hârtie și alte materiale procesează în jur de 80% din întreaga cantitate de deșeuri reciclate. Toți lucrează la negru.
Dar Kosovo punctează mult deasupra gabaritului său, în ce privește furnizarea de reciclabile pe piața internațională. Anul trecut, Kosovo a exportat de șase ori mai multe deșeuri decât vecina Albania — 108.000 de tone versus aproape 18.000 tone, potrivit informațiilor vamale albaneze.
Viața în groapă
Nu toată lumea care cutreieră gropile de gunoi din Kosovo face parte dintr-o minoritate marginalizată. Aproximativ o treime din populația kosovară trăiește sub limita de sărăcie, subzistând cu mai puțin de 1 euro și 72 de cenți pe zi, potrivit statisticilor guvernamentale din 2016 (în albaneză). O parte din ea depinde, de asemenea, de reciclarea deșeurilor ca să o scoată la capăt.
La nici 10 minute de orașul Gjilan din estul Kosovo, zeci de persoane străbat o groapă de gunoi de mărimea a două terenuri de fotbal. Sunt etnici albanezi din satele învecinate, potrivit lui Abdullah Haxhiu, directorul firmei de stat care operează situl, Compania de Management a Depozitelor de Deșeuri Kosovo.
Sub soarele amiezii, în aerul ce tremură deasupra mării de gunoaie, duhoarea te copleșește. Ici și colo, hornuri răsar din mizerie. Sunt instalate special pentru a permite eliberarea gazului metan ce se formează în maldărele de gunoi și a se evita exploziile.
Toți căutătorii ce au invadat depozitul sunt bărbați sau băieți care s-au strecurat prin gardul de sârmă ghimpată, ignorând anunțurile care le interzic accesul. Într-o singură după-amiază, BIRN a numărat 80 de persoane care ”pieptănau” groapa de gunoi.
La apariția fiecărui camion venit să-și descarce bena cu resturi, căutătorii se înghesuiau să fie primii la scormonit în gunoiul proaspăt. De la distanță, unii băieți păreau atât de mici, încât siluetele lor se pierdeau în reflexia soarelui pe bucățile de sticlă și metal.
Haxhiu afirmă că a încercat de mai multe ori să interzică accesul căutătorilor în gunoaie, cerând ajutorul poliției, Ministerului Mediului și al autorităților locale – dar fără succes. „Cum alte instituții nu reacționează, trebuie să ne continuăm activitatea la depozitul de deșeuri Gjilan în ciuda pericolului [pentru oameni]”, a spus el.
Poliția din Gjilan a declarat pentru BIRN că a deschis 11 anchete pentru activitate ilegală la groapa de gunoi, cinci dintre ele fiind înaintate procurorilor. Potrivit lui Ismet Hashani, locotenent la poliția din Gjilan, ofițerii locali au identificat „un punct de colectare pentru diferite tipuri de deșeuri” la 200 de metri de groape de gunoi și au înaintat un raport autorităților municipale „deoarece funcționa fără vreun document valid”.
„În legătură cu același depozit de deșeuri, unități ale poliției Gjilan au primit multe reclamații de la locuitori din zonă din cauza mirosului greu și a priveliștii neplăcute”, a mai spus el.
În fața porții principale a gropii de gunoi, BIRN a observat o zonă de sortare improvizată, în care căutătorii munceau din greu. Alții mâncau sau dormeau sub niște prelate. „Nu există muncă ușoară, dar asta e cea mai grea”, a spus Salihu, 54 de ani, în timp ce împărțea recolta zilei pe grămezi: bidoane de plastic, farfurii de carton, cârpe.
La fel cu ceilalți muncitori la negru de la groapă, a refuzat să își spună tot numele. Unora le era frică de hărțuiala poliției. Altora le era rușine. „O să ies cu prietenii la cafea, dar nu le spun unde lucrez”, a spus un adolescent.
Un camion verde a tras în zona de sortare, iar bărbații au început să încarce cu atenție sacii cu materiale reciclabile. Banii au trecut dintr-o mână în alta, iar camionul a plecat.
Mulți căutători în deșeuri spun că visează să plece în străinătate, unde să înceapă o nouă viață, departe de duhoarea grețoasă a gropii de gunoi. Dar ca să emigrezi ai nevoie de bani – iar cu mărunțișul pe care îl câștigă acum abia pot pune ceva pe masă.
„Exact lipsa de asistență socială de bază îi forțează pe acești oameni să muncească zilnic la depozitele de deșeuri și le pune viața în pericol, în efortul lor de a-și acoperi nevoile de bază”, a afirmat avocata Kika. „Cred că a permite colectarea de materiale reciclabile într-o manieră necontrolată, nesupravegheată, fără nici o măsură preventivă de asigurare a unor condiții sigure pentru cei care muncesc aici, reprezintă o încălcare continuă a drepturilor omului și un eșec în ce privește protecția și asigurarea drepturilor omului pentru oamenii care caută resturi în depozitele de deșeuri.”
Gowing de la The Ideas Partnership declară că persoanele care trudesc în sectorul reciclabilelor ar trebui să beneficieze de aceleași drepturi și protecție ca orice alt furnizor al unui serviciu public vital.
„De fapt, cei care lucrează fără forme legale în domeniul reciclării deșeurilor sunt cei care îndeplinesc un serviciu cetățenesc, pentru că nu există serviciu public de reciclare în Kosovo, așa că ei sunt cei care recuperează deșeurile reciclabile și le transformă în lucruri reutilizabile”, a spus Gowing.
