Sociologul și analistul politic Dan Dungaciu, invitat acum la ”Zoom cu Sinopsis” nu oferă o perspectivă prea optimistă privind rezultatul alegerilor parlamentare, de pe 24 februarie, din R. Moldova. Dungaciu se teme că după scrutin se va ajunge – pe termen nu foarte lung – la ”transnistrizarea” țării, prin federalizarea sa și că opțiunea pro-europeană va fi total abandonată. Cu riscurile de rigoare. Într-un astfel de posibil moment, spune Dungaciu, va trebui ca și la București cineva să ofere explicații pentru lipsa unor politici clare și eficiente față de R. Moldova.
Rezumat al principalelor idei
# Miza alegerilor. Riscul ancorării în spațiul estic (între minutele 01:05 – 06:30)
Pentru România, alegerile din Republica Moldova sunt importante dintr-o perspectivă mai degrabă geopolitică. Cum R. Moldova nu are încă un statut din punct de vedere strategic, importanța acestor alegeri derivă din faptul că acum ar putea fi îndeplinite niște condiții care, pe termen cel puțin scurt -, să ducă la fixarea țării în spațiul estic. ”Mă refer la faptul că, de fiecare dată, poziția R. Moldova a depins de variabila Transnistria și, în condițiile în care contextul e favorizant, Rusia folosește Transnistria ca o ancoră care să fixeze definitv R. Moldova în spațiul estic. La aceste alegeri – și asta e diferența majoră față de altele – s-au creat condițiile ca Transnistria să fie o astfel de ancoră. Există o astfel de proiecție din partea Federației Ruse, asta nu înseamnă că se va și petrece cu necesitate. Mai exact, se poate face (după alegeri – n.e) un statut special pentru Transnistria, ceea ce ar duce la o federalizare a R. Moldova, și implicit ancorarea sa în spațiul estic”.
”Deși Moscova nu are un interes major față de R. Moldova și față de Transnistria, având multe alte dosare de gestionat, asta nu înseamnă că Rusia nu așteaptă o oportunitate care, în urma acestor alegeri, să fie o configurație parlamentară, suficient de amplă – putem să o numim patriotică -, care în final să înceapă negocieri cu Moscova privind statutul Transnistriei. (…) Iar acest lucru ar avea și implicații regionale, Rusia putând să mute ”modelul” unei astfel de înțelegeri în cazul Ucrainei (Donbassul să devină un fel de Transnistrie, formalizată într-o federație ucraineană). Se poate ajunge așadar ca două state vecine României să ajungă indirect sub controlul strategic al Rusiei, asta însemnând că acestea nu fac neapărat ceea ce vrea Rusia, ci nu fac ceea ce nu vrea Rusia”.
# Interlocutorii Moscovei la Chișinău (min 6:35 – 13:10)
Acum, interlocutorul direct e dl Dodon, cel indirect e dl Plahotniuc. ”Moscova știe că acesta din urmă e Stăpânul Inelelor. Anumite zone de la Moscova joacă cu Igor Dodon, sunt interesate de așa ceva, vor ca Dodon să fie cât mai puternic dpdv politic, însă nu își fac iluzia că acesta va lua 51% din voturi. Însă, în același timp, Moscova nu a sancționat, nu a acuzat, nu a făcut o campanie de presă împotriva lui Vlad Plahotniuc. Asta s-a întâmplat doar ”într-un moment când dl Plahotniuc a fost mai șmecher decât era cazul (e vorba de momentul în care a fost deturnat avionul în care se afla D. Rogozin, vezi detalii aici – n.e). Însă Moscova a tăcut când A. Năstase a fost scos din cursă de la Primăria Chișinăului. Presa de la Moscova nu a spus atunci nimic, deși era un moment perfect pentru a face o campanie pe tema: uite cum se comportă guvernarea pro-europeană. Moscova știe că în cele din urmă dacă e să facă un joc strategic în R. Moldova trebuie să îl facă cu Plahotniuc”.
# Opoziția nu a impus teme electorale (min 13:30 – 16:15)
”Marea problemă de fapt – și aici e marea slăbiciune a opoziției neparlamentare, lucru care într-un fel i se poate reproșa – e că nu a reușit să deschidă o dezbatere pe tema Transnistriei. Se putea pleca de la o afirmație a lui Andrei Năstase despre un document privind statutul special al Transnistriei, document trimis de Igor Dodon către trei capitale europene (Bruxelles, Berlin și Roma) și către Washington. (…) Iar despre acest document sunt convins că știe și Plahotniuc, iar faptul că nu vorbește despre el pentru mine arată că este o complicitate între cei doi”
(Interviul cu Dan Dungaciu a fost realizat anterior zilei de 20 februarie, moment în care lideri ai coaliției de opoziție ACUM au vorbit despre un plan de federalizare a țării (vezi video mai jos). Documentul – despre a cărui autenticitate nu putem garanta acum – poate fi văzut aici)
# Despre riscurile sistemului de vot (min 17:00 – 18:45)
Schimbarea sistemului electoral, respectiv folosirea unui sistem mixt (vot pe listă și vot individual) a fost făcută în pofida tuturor recomandărilor europene. ”Sistemul e făcut să aducă avantaje partidelor mari. Impactul e ca în multe zone de vot uninominal să fie aleși fie independenți, fie oameni care sunt mai mult legați de interese financiare, nu de partid. Iar acești oameni vor juca ulterior mult mai ușor conform intereselor marilor partide.
Pe de altă parte, a fost schimbat și modul de constituire a circumscripțiilor electorale (min 26:55 – 30:20). De la o unică circumscripție (teritoriul R. Moldova, inclusiv Transnistria) acum s-a ajuns ca Transnistria să fie o circumscripție separată. ”Asta arată că se poate imagina în viitoarea R. Moldova reunificată un sistem bicameral în care să fie reprezentată Transnistria, poate și Găgăuzia. Se pregătește o nouă Constituție. E clar că dacă asta se va întâmpla, R. Moldova, așa cum o cunoaștem noi astăzi, nu va mai exista”.
# Opțiuni după alegeri. Riscul marii coaliții (min 21:15 – 26:50)
”Vlad Plahotniuc a primit sugestii să facă o coaliție post electorală cu pro-europenii. Nu i-a atacat direct (în campanie – n.e), dar nici nu i-a lăsat să apară în spațiul public. Oricum, cred că un astfel de plan e doar pe hârtie și se petrece mai ales în mintea celor care nu înțeleg ce se întâmplă în Republica Moldova.
Dar dl Plahotniuc are și opțiunea unei coaliții patriotice. În numele actualei doctrine asumate de partidul de guvernământ, care se numește Pro Moldova, se poate spune: hai să rezolvăm problema transnistreană, hai să facem o coaliție patriotică și să ne reîntregim țara. Și asta poate să includă în primul rînd independenții, dacă vor fi suficient de mulți, pentru a se obține o majoritate parlamentară.
Dar se poate și o coaliție amplă, a PD alături de Socialiști și indepenți care să ajungă astfel să aibă peste 75 de mandate. Iar o astfel de coaliție patriotică poate fi justificată și de Dodon, care va spune că astfel se acceptă planul lui de reglementare a problemei transnistrene.
Mai poate fi varianta unui scor surprinzător, bun al coaliției ACUM, care teoretic e posibil luînd în calcul voturile obținute de Maia Sandu la ultimele alegeri parlamentare. Tot teoretic, alianța ACUM, alături de independenți, ar putea obține peste 50% (din locurile în Parlament – n.e), însă din datele de până acum acesta e scenariul cel mai puțin probabil.
Ultima variantă, este cea a alegerilor anticipate, asta în cazul în care cele trei mari formațiuni care vor accede în Parlament nu vor putea articula o formulă de colaborare. Cel mai periculos scenariu rămâne cel al marii coaliții patriotice.
# Tema unionismului. Cine a dus la diluarea ei? (min 30:50 – 37:20)
”Nu aș exagera influența Rusiei în R. Moldova din această perspectivă. (…) Nu Federația Rusă a furat miliardul, nu ea a dus nivelul de încredere al Bruxellesului față de Chișinău la un nivel de sub zero. (…) Din păcate, prăbușirea R. Moldova este opera iresponsabilă a unei elite politice de la Chișinău, lucru care arată că statele nu se configurează atât de ușor. E nevoie de o memorie statală, de o conștiință statală, de o elită responsabilă…”
”Tema unionistă în sine a fost, din păcate, la nivel politic, nu neapărat abandonată, cât s-a diluat constant”. Sunt mai mulți factori aici: Întâi, ”schizofrenia generată de faptul că promotorii unionismului (PPCD, PL) au acceptat să intre în formule de guvernare. (…) Apoi faptul că din Moldova s-a emigrat masiv, iar cei care au plecat preponderent au fost tinerii activi, unioniști în opțiuni. (…) Cei care au rămas, sunt unioniști la vârsta de 20 de ani, dar la 25 de ani intră în sistemul de stat (căci în R. Moldova nu ai prea multe joburi la privat), apoi își fac o familie, cumpără o casă și, vrând-nevrând, devin stataliști. Dinamica unionistă ține de vîrstă”.
”Apoi, nu există niciun actor politic suficient de puternic care să nu împartă unionismul între dreapta și stînga, ci să discute doar dimensiunea sa pragmatică. Adică despre faptul că salariile, pensiile ar crește… Așadar, unionismul nu mai are nici vehicul politic, nici forță demografică”.
# Conceptul moldovenesc de patriotism (min 37:30 – 48:35)
”Deși e fluid și instabil, acest concept e vehiculul politic cel mai important la Chișinău. Rușii au înțeles asta, din păcate România nu. Uniunea Europeană și SUA nu au fost interesate de acest subiect. Rușii au înțeles că pentru moldoveni ideea de suveranitate e foarte importantă și, de aceea, toate mesajele lor politice în R. Moldova sunt construite în jurul acestei idei. (…) A dispărut și generația anilor 90, care a crescut pe ideea că binele e în Vest și răul e în Est și s-a ajuns acum la ideea de suveranitate. Aceasta e exprimată prin foarte expresiv prin intermediul unui banc: cel mai bine în R. Moldova a fost când au plecat rușii și nu au venit românii. Dar asta nu s-a întâmplat niciodată în istorie…”.
”Și rușii au înțeles un lucru: chiar dacă nu sunt cu noi, moldovenismul ne ajută, pentru că patriotismul moldovenesc – și asta e cheia de înțelegere – îi întoarce pe moldoveni spre Transnistria. Dacă ești patriot nu poți să renunți la un teritoriu. Când ești patriot moldovean singura legitimare și legitimitate statală este Transnistria. Aici stă perversiunea situației. Garantul statalității R. Moldova e Transnistria (…) Pentru ruși, ideea de moldovenism și suveranitate moldoveanească e un lucru pozitiv, căci îi ajută strategic. Din păcate, în momentul acesta se pare că ei câștigă bătălia.
De ce moldovenismul e ”biletul” către o Moldova care nu va avea de a face cu spațiul european și euro-atlantic și tinde să devină o zonă în afara oricărei zone de garanții de prosperitate și securitate: (min 42:45 – 44:45)
Despre butaforia numită referendumul asociat alegerilor parlamentare și cum partidul de guvernământ nu a vrut să depășească o linie roșie instituită de ruși. legată de includerea ”integrării europene” în Constituția R. Moldova: (min 45:00 – 48:35)
# Sunt suficiente alegeri ”corecte și transparente”? (min 48:50 – 54:15)
Oficialii europeni par mulțumiți dacă alegerile parlamentare se vor desfășura într-un mod corect și transparent. Însă, sunt mai multe elemente care arată că, de fapt, ”scrutinul a fost afectat negativ din plecare și nici nu poate fi vorba de respectarea acestor condiții…”. Dan Dungaciu le enumeră: o campanie electorală cu numeroase elemente de propagandă, faptul că nu se poate vota cu pașapoarte expirate, modul în care au fost constituite circumscripțiile de vot, alte tertipuri prin care se încearcă limitarea votului diasporei.
”În plus, să vorbești doar de alegeri libere și corecte nu are nicio legătură cu integrarea europeană (…) Prețul neintegrării europene se vede cel mai bine în faptul că populația din R. Moldova trăiește acum de cinci ori mai rău decât cu o generație înainte” (min 52:50)
În ce o privește pe România, aceasta nu a reușit să aibă o politică coerentă și eficientă față de R. Moldova. Spre exemplu, România nu are niciu canal mediatic eficient pentru a-și promova mesajele și interesele, dacă e cazul. (min 52:52 – 54:15)
# E viabilă o alternativă la UE? (min 54:40 – 58:30)
”Prețul colaborării cu Uniunea Europeană și al credibilității în fața UE nu contează (pentru actuala clasă politică la putere la Chișinău – n.e) . Pentru ei e mai importantă propria supraviețuire, proiectele din care pot câștiga ceva. (…) Rusia nu are nici un interes major și nici posibilitatea de ajuta financiar Chișinăul, de aceea Moscova dorește doar ca Moldova să fie ”un buffer ieftin, gratis dacă se poate”.
”Moldova, desigur, dorește să ia bani de peste tot, să colaboreze cu toți. Dar de la UE nu poate să ia în orice condiții, trebuie să respecte niște reguli, niște norme, să își asume niște valori. Chișinăul crede că va putea supraviețui așa, însă țara e neatractivă economic, cu o piață mică, săracă, cu o demografie în scădere. Sunt mulți la Chișinău care cred că au alternativă la UE”.
În ce privește Bucureștiul, ”nu trebuie uitat că banii românești au fost cei care au scos Moldova din criza financiară (după furtul miliardului – n.e). Dacă nu erau bani românești nu era nicio finanțare ulterioară de la FMI, noi am făcut Moldova finanțabilă. Nu mi-e clar care au fost rațiunile, care a fost logica dar, mă rog nu e momentul acum să discutăm despre asta”.
# Responsabilitatea României (min 58:50 – 1h:02:17)
La întrebarea, cum va primi Bucureștiul o eventuală victorie a forțelor care nu doresc apropierea de UE, Dan Dungaciu spune: ”Politica României față de Chișinău nu e clar de către cine e făcută, nu are coerență. (…) Dacă după 30 de ani de finanțare a Moldovei – și în ultimii ani, de finanțare în pofida tuturor avertismentelor europene – ajungem, Doamne ferește, să vină la Chișinău un guvern care nu e interesat de integrarea europeană, cineva de aici trebuie să răspundă la niște întrebări (…) Să nu ajungem în situația de a vedea ce prăbușire teribilă am avut (în Moldova – n.e), în pofida sprijinului acordat”.
”Nu cred că după alegeri va fi o guvernare majoritar socialistă, însă este limpede că, în momentul în care se va face o coaliție care se va gândi în primul rând la integrarea Transnistriei, despre un proiect european nu va mai fi vorba. Evident, nu se va spune asta explicit – pentru că e nevoie în continuare de sprijin și bani europeni – dar e evident că proiectul european va fi abandonat. Despre asta să nu își facă nimeni nicio iluzie. (…) În acel moment la București mă tem că va trebui să fie cineva care să dea niște explicații despre cum s-a ajuns în situația asta…”