Guvernele din Balcani încalcă adesea dreptul de a ști al jurnaliștilor sau activiștilor civici invocînd tocmai prevederi din legile care ar trebui să asigure transparența instituțională, se arată într-o investigație a Balkan Investigative Reporting Network
Vuk Jankovic a devenit dependent pe când era student în drept la Universitatea din Muntenegru de la Podgorița. Dar în loc de tutun, alcool sau narcotice, dependența lui are legătură cu obținerea de informații publice de la instituțiile de stat. Partea bună este că instituțiile sunt obligate prin lege să îi răspundă.
Muntenegru a adoptat în 2005 legislația privind dreptul de a ști, iar de atunci instituțiile publice au 15 zile să răspundă la cererile privind informații sau documente referitoare la orice situație, de la cheltuieli bugetare și licitații guvernamentale la gestiunea proprietățiilor publice și mașinațiunile din spatele privatizărilor.
Oricine poate face o cerere, dar împătimiții spun că scrierea unei scrisori decisive necesită un grad de precizie avansat. Dacă termenii sunt prea vagi, instituțiile vor ocoli întrebarea sau îți vor bloca e-mailul cu o avalanșă de anexe inutile.
„Accesul la informație este deseori un proces extrem de exhaustiv și mare consumator de timp, mai ales când autoritățile sunt tăcute și evită să răspundă cererilor”, declară Jankovic, acum activist anti-corupție, pentru Balkan Investigative Reporting Network, BIRN.
Bine ați venit în lumea FOIA.
Campionii dreptului de a ști folosesc acest acronim pentru Freedom of Information Act – Legea privind libertatea de informare – arma principală din arsenalul pe care îl au la dispoziție pentru a trage Puterea la răspundere. Este folosit chiar ca verb: „a FOIA” înseamnă a trimite o cerere formală în temeiul acestei legi.
Cererile pe baza FOIA au trimis politicieni în boxa acuzaților. Ele au condus la procesele în care sunt judecați acum fostul primar al Podgoriței, Miomir Mugosa, și fostul primar din Bar, Zarko Pavicevic, care pledează amândoi nevinovați la acuzațiile de abuz în serviciu. FOIA a ajutat la demascarea și condamnarea lui Svetozar Marovic, fostul președinte al defunctului stat Serbia și Muntenegru, pentru conducerea unei grupări de crimă organizată.
La Facultatea de Drept, Jankovic a „FOIAt” instanțele de judecată pentru teza lui privind legalitatea cămătăriei, ajungând la îndemânări care îi sunt de mare ajutor acum, ca șef al programelor juridice din Rețeaua pentru Afirmarea Sectorului ONG, organizație non profit mai cunoscută ca MANS.
Dacă Jankovic este dependent de FOIA, atunci MANS este factorul de impulsionare perfect. Organizația are reputația că inundă instituțiile cu cereri pentru informații și refuză să accepte un răspuns negativ. Jankovic estimează că a trimis mai mult de 50.000 cereri FOIA în contul MANS în ultimii patru ani.
Dar această sarcină devine tot mai dificilă. Susținătorii transparenței afirmă că revizuirile legislative introduse pe tăcute în ultimul timp acordă instituțiilor mai mult spațiu de a refuza cererile FOIA din motive nebuloase, în timp ce limitează rolul organismelor de control în situații confuze.
„Dacă aș vrea să fiu ironic, aș putea spune că modificările recente ale FOIA ne vor permite să vedem cât de creativi pot fi funcționarii de stat când e vorba să găsească motive de a declara secrete anumite informații”, spune Radenko Lacmanovic, membru al consiliului director al Agenției pentru Protecția Datelor Personale și Liber Acces la Informație (AZLP), organismul care urmărește aplicarea acestei legi.
Și jurnaliștii deplâng schimbările, pe care le consideră bariere suplimentare în fața controlului public. „După modificări, orice informație poate fi clasificată”, afirmă Milka Tadic-Mijovic, redactor-șef al Centrului muntenegrean pentru Jurnalism de Investigație.
Intrarea în marșarier a accesului la informație nu se întâmplă doar în Muntenegru. Reporterii și activiștii anticorupție declară că instituțiile din Serbia și Croația vecine subminează și ele angajamentele oficiale de aliniere la standardele Uniunii Europene.
Rezultatul este încă o lovitură împotriva media independente și a societății civile în țări unde aspirațiile europene se ciocnesc cu mentalități sufocate de autoritarism, nepotism și secretomanie.
„Unele limitări grave [ale legislației privind transparența] au un impact negativ mai ales asupra capacității repezentanților societății civile de a-și îndeplini rolul de gardieni ai interesului public”, consideră Helen Darbishire, director executiv al grupului Access Info Europe, cu sediul la Madrid, într-un e-mail către BIRN. „Aceste limitări vin în contradicție directă cu standardele privind drepturile omului și a jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului”, adaugă ea.
Secrete neoficiale
Acum aproape doi ani, pe 27 aprilie, parlamentarii au aprobat noua legislație prin care Muntenegrul devine compatibil cu directiva UE privind reutilizarea informațiilor din sectorul public. Ca stat candidat la integrare, Muntenegru este obligat să își alinieze legislația cu cea a blocului european.
Dar ca și cum tocmai le-ar mai fi venit o idee, ei au votat în unanimitate (42-0), fără nici o dezbatere, patru amendamente la FOIA pe care membrii comisiei parlamentare le-au decis într-o ședință din aceeași după-amiază. Decizia a fost luată în 10 minute, potrivit procesului verbal al ședinței.
Această decizie a Comisiei pentru sistemul politic, juridic și administrativ a intervenit la doar trei zile după ce un parlamentar al puterii, Marta Scepanovic, a transmis comisiei că sunt necesare modificări ale FOIA care să o facă „mai eficientă”, reiese din procesul verbal.
Nici un membru al opoziției nu a participat la vot. Care a avut loc în timpul boicotului parlamentar declanșat în urma acuzațiilor de abuz electoral la adresa Partidului Democratic al Socialiștilor, aflat peren la putere în Muntenegru de la introducerea multipartidismului, în 1990. Scepanovic a respins cererea BIRN de interviu și nu a răspuns la întrebările trimise pe e-mail privind motivele pentru care a cerut modificarea legii. La fel și Zeljko Aprcovic, președintele comisiei parlamentare în cauză.
În timp ce directivele UE încurajează statele să pună la dispoziția publicului cât mai multe informații de interes, experții în transparență instituțională spun că amendamentele ajută la blocarea acestora.
Analiza modificărilor legislative realizată de Access Info Europe și MANS subliniază o „serie de excluderi nedefinite, extinse și ambigue”, care oferă autorităților o enormă libertate de a dispune clasificarea informațiilor și să respingă cererile FOIA.
Este vorba inclusiv de excluderi privind secrete de afaceri și fiscale, precum și informații despre părțile implicate în procedurile judiciare. Cea mai vagă dintre ele este o excludere care privește pur și simplu „informațiile care trebuie păstrate secrete”, fără nici o definiție clară despre ce înseamnă acest lucru.
„Conceptul, de altfel remarcabil, de ‘informație care trebuie păstrată secretă’ riscă să submineze întreaga Lege privind liberul acces la informație și transformă celelalte prevederi ale legii într-o glumă, inclusiv prevederile constituționale privind accesul la informație și standardele internaționale pe care Muntenegru s-a obligat să le respecte”, se afirmă în această analiză.
Într-un document de lucru din noiembrie trecut, Consiliului Uniunii Europene a făcut apel la „revizuire profundă a cadrului juridic, în acord cu standardele internaționale”.
„Implementarea legii privind liberul acces la informație nu a contribuit la asigurarea unei transparențe sporite și nici a responsabilității serviciilor publice, în timp ce autoritățile continuă să declare drept clasificate informațiile cerute, inclusiv în situații susceptibile de corupție, ceea ce le exclude din aria de aplicare a acestei legi.”
După modificări, numărul de refuzuri de acces la informație din cauza așa-ziselor secrete a explodat. Potrivit ultimului raport despre Muntenegru al Comisiei Europene, acest temei a fost citat în 68 de refuzuri din 2017, comparativ cu 30 în anul precedent. Mai mult decât dublu.
„Faptul că tot mai multe documente solicitate sunt declarate secrete pentru a limita accesul la informație reprezintă un motiv de îngrijorare”, mai spune raportul.
Și Delegația Uniunii Europene la Podgorița a condamnat această tendință. „Facem apel la instituțiile publice să amelioreze urgent implementarea legii și să respecte prompt cererile de acces la informație, în concordanță cu principiile transparenței și ale bunei guvernări, în special în domenii unde există risc de corupție”, spune declarația Delegației transmisă BIRN.
În același timp, numărul total de cereri de informații respins de instituțiile publice crește constant. În 2017, cota de refuzuri s-a ridicat la 33%, comparativ cu 24% în 2016 și 13% în anul precedent, potrivit datelor agenției FOIA.
Aceste cifre copleșesc rezultatele din alte țări. Peste graniță, în Croația, stat membru al UE, cu o legislație privind dreptul de a ști în vigoare din 2003, autoritățile au respins aproximativ 5% din cereri în 2017 și 3% în anul precedent, după cum arată datele Comisarului pentru informații.
Experții consideră că autoritățile și companiile publice rareori se deranjează să explice criteriile pe care le folosesc pentru a clasifica datele, ceea ce transformă procesul FOIA într-o incursiune kafkiană.
În iunie anul trecut, BIRN a trimis o solicitare FOIA către Fondul de Investiții pentru Dezvoltare al Muntenegrului, deținut de stat, pentru a obține o copie a regulilor interne folosite pentru a obține o copie a regulilor interne folosite pentru a declara confidențial un document. Răspunsul fondului: regulile sunt ele însele confidențiale.
Spune nu și gata
De mai bine de un an, departamentul de investigații al postului public RTCG sondează felul în care sunt folosite împrumuturi de milioane de euro pentru proiecte agricole provenite de la Fondul pentru Dezvoltare Abu Dhabi. Cum nota de plată va fi achitată de contribuabili dacă împrumuturile nu sunt înapoiate, jurnaliștii consideră că subiectul este de interes public.
„Am trimis zeci de cereri [către diferite instituții] … întrebând același lucru”, explică Mirko Boskovic, editor la departamentul de investigații al RTCG. „Înainte de amendamente, am putut obține ceva informații, dar după ce legea a fost modificată au găsit orice motiv posibil sau imposibil pentru a ne respinge”.
Dacă amendamentele FOIA au îngreunat viața jurnaliștilor, cel mai important impact îl resimt ONG-urile, fie și numai pentru că ele folosesc cel mai des această lege.
În 2017, 71% dintre solicitările FOIA din Muntenegru au provenit de la ONG-uri, comparativ cu 20% de la persoane private și puțin peste 1% din partea media, potrivit statisticilor AZLP.
Sunt șanse bune ca cea mai mare parte dintre ele să provină de la prolificul MANS. Unii spun că MANS merge prea departe cu cruciada lor pentru responsabilitate, copleșind funcționarii publici cu hârțogărie inutilă.
Dar chiar și criticii sunt de acord că a adus arta de a scrie cererile FOIA la statutul de știință. MANS consideră important să conteste fiecare solicitare FOIA ignorată sau respinsă de o instituție, începând cu apelul adresat AZLP.
Aceste apeluri ajung pe un birou aflat la sediul central din Podgorița, unde Muhamed Gjokaj, președintele consiliului director al agenției, se plânge de volumul de muncă al echipei sale formate dintr-o duzină de oameni. „Toate acestea sunt de la MANS”, oftează Gjokaj, arătând spre un teanc de hârtii cât o carte groasă de telefoane. Teancul a crescut constant după amendamentele din 2017.
Jankovic, șeful programelor juridice ale MANS, vine cu exemplul Întreprinderii Electrice din Muntenegru, companie deținută majoritar de stat, care a respins o cerere privind felul în care cumpără și vinde electricitate pe motiv că ar contraveni cu interesele de afaceri ale partenerilor săi străini.
Secretele de afaceri s-au interpus și în calea investigațiilor MANS privind reconstrucția Uzinei Electrice de la Pljevlja, singura centrală termică din Muntenegru. „Nu au ținut seama de faptul că interesul pe care trebuie să îl apere o companie deținută majoritar de stat este chiar interesul public”, afirmă Jankovic.
Solicitanții FOIA pot ataca asemenea decizii la Tribunalul Administrativ. Dar cum poate decide instanța asupra materiei nedeslușite a caracterului secret fără niște definiții clare? O purtătoare de cuvânt a Tribunalului a declarat că hotărârile se iau de la caz la caz. „Cât despre întrebarea dacă amendamentele lasă un spațiu larg de interpretare liberă, rămâne să fie adresată celor care le-au propus”, a spus ea într-un e-mail pentru BIRN.
Altă schimbare care îi îngrijorează pe activiștii pentru transparență este eliminarea cerinței ca AZLP să se pronunțe asupra apelurilor împotriva respingerii solicitărilor de acces – activitatea principală a lui Gjokaj și a echipei sale. În trecut, AZLP putea să anuleze refuzurile și să forțeze instituțiile să dezvăluie informații. Legea revizuită îi permite agenției să intervină, dar doar opțional.
„Dacă cineva poate să facă ceva, dar nu are nici o obligație, asta înseamnă că în cele mai multe cazuri nu se va face nimic”, spune Lacmanovic, de la AZLP.
Dar Gjokaj e mulțumit de modificare și consideră că Agenția a fost inundată de apeluri, care trebuie să primească toate răspuns în 15 zile. Și adaugă că unii oameni au încercat să abuzeze sistemul. Aceștia au depus un mare număr de solicitări FOIA, în speranța că vor încasa despăgubiri din partea instanțelor atunci când funcționarii vor eșua, inevitabil, să le proceseze la timp pe toate.
„De exemplu, cineva a cerut [unei școli] decizia privind utilizarea sălii de sport în prima zi a lunii, în a cincea zi, în a cincisprezecea, și în cele din urmă am avut 150 de cereri pentru un singur caz”, spune el. „Apoi un coleg repetă totul. Așa că avem 300 de solicitări. Este această informație relevantă pentru public?”
Culturi ale secretului
Cel puțin pe hârtie, Serbia și Croația depășesc serios Muntenegru când vine vorba de legislația privind dreptul de a ști.
De fapt, Legea sârbă pentru accesul liber la informații de importanță publică este deseori declarată drept etalonul de aur. Potrivit unui clasament global în domeniu realizat de Access Info Europe și Centrul pentru Lege și Democrație (CLD) din Canada, este a treia cea mai bună lege din lume, după cele din Afganistan și Mexic. Legea echivalentă din Croația se află pe locul 8. Cea din Muntenegru este pe 59.
În 2015, reporterii sârbi care lucrau pentru Organised Crime and Corruption Reporting Project, o rețea non-profit de jurnalism de investigație, au folosit legislația privind liberul acces la informație pentru a dezvălui că primarul de atunci al Belgradului, Sinisa Mali, era posesorul unui imperiu imobiliar de 6 milioane de dolari pe litoralul bulgar al Mării Negre.
Anul trecut, aceeași lege i-a ajutat pe reporterii de la KRIK – Crime and Corruption Reporting Network, alt grup de jurnalism de investigație, să cerceteze afacerile imobiliare discutabile ale ministrului sârb al Apărării, Aleksandar Vulin.
Dar campionii transparenței afirmă că până și cea mai grozavă legislație este atât de bună pe cât este implementarea ei. În Serbia, instituțiile de stat și companiile publice ignoră pur și simplu multe dintre cele peste 30.000 de solicitări înregistrate de Comisarul pentru Informații de Importanță Publică și Protecția Datelor Personale.
„Tot mai multe instituții se închid în fața publicului, refuzând să comunice cu jurnaliștii sau să răspundă la solicitările noastre”, spune Dino Jahic, fost editor la Centrul pentru Jurnalism de Investigație din Serbia. „Mi se pare că este o consecință a climatului public, în care jurnaliștii au ajuns să fie considerați malefici, inamici care lucrează împotriva statului și a societății sârbe”.
Anul trecut, Ministerul Administrației Publice a anunțat că plănuiește să amendeze legea sârbească privind dreptul de a ști, alarmând activiștii din acest stat candidat la aderarea în UE. Ministrul adjunct Ivana Antic a declarat BIRN că modificările doreau să „amelioreze legislația” și să aducă mai multe organisme de stat sub incidența FOIA.
Dar criticii afirmă că amendamentele propuse de minister ar putea legaliza practic cultura actuală a secretului prin scutirea multor organizații de responsabilitate – în special companiile publice de drumuri, căi ferate și furnizorii de electricitate, telecomunicații și alte servicii.
„Este vorba de companii de stat care fac afaceri cu resurse publice și ar putea fi exceptate de la FOIA, potrivit proiectului de lege”, explică Mirjana Jevtovic, editor la agenția de știri și investigații Insajder.net. „Asta înseamnă că cetățenii nu vor mai putea să afle cum le sunt cheltuiți banii.”
Nemanja Nenadic, director de program la Transparency Serbia, descrie scutirea propusă pentru companiile publice drept o „chestiune de presiune politică și o intenție de a ascunde informații”.
Criticii sunt îngrijorați și de faptul că modificările ar putea să le permită instituțiilor statului să blocheze sistemul prin acțiuni în justiție. Atunci când organismele publice resping sau ignoră cererile FOIA, oamenii au dreptul să facă apel la Comisarul pentru informații, care poate să forțeze organismele să furnizeze datele solicitate. Un amendament propus în martie 2018 ar permite organismelor publice să conteste asemenea decizii la Tribunalul Administrativ.
„Cineva a avut mărinimoasa idee să le permită instituțiilor, care de obicei nu răspund la solicitări, să îl dea în judecată pe Comisar pentru deciziile adoptate”, spunea Comisarul pentru informație Rodoljub Sabic cu puțin timp înainte de expirarea mandatului, la sfârșitul lui decembrie.
„Acest amendament va duce la mii de plângeri împotriva Comisarului. Exercitarea acestui drept, care este deja foarte complicat și mare consumator de timp, va fi extins în mod dureros, iar în cazul jurnaliștilor va deveni fără noimă.”
Contestatarii modificărilor au obținut o victorie în decembrie, când Ministerul Informațiilor Publice a transmis un proiect de lege revăzut care nu mai includea prevederea care le permitea instituțiilor să îl dea în judecată pe Comisar.
Dar susținătorii transparenței spun că nu vor dormi liniștiți până când nu vor vedea versiunea finală a legii. Printre motivele îngrijorării lor se găsește o nouă prevedere din proiectul din decembrie care afirmă că Banca Națională a Serbiei este „exclusă fără justificare din aria de competență a Comisarului”.
Potrivit analizei publicate de Transparency Serbia, proiectul din decembrie a ratat și ocazia de a garanta independența Comisarului pentru informații. În legea actuală, comisarii sunt aleși de deputați în Parlament, un proces criticat pentru că poate suferi interferențe politice.
Serbia nu mai are comisar de când Sabic – care avea reputație de independent – și-a încheiat mandatul în decembrie.
Aleksandar Martinovic, liderul parlamentar al Partidului Sârb al Progresului, la putere, a declarat la sfârșitul lui ianuarie că partidul are mai mulți candidați – și indiferent cine va fi, să fie „exact opusul” lui Sabic.
Între timp, jurnaliștii și activiștii pentru transparență au început ofensiva. O campanie numită Serbia pentru Informații (în sârbă), organizată în apropierea Crăciunului de ONG-ul belgrădean Centrul pentru Cercetare, Transparență și Responsabilitate (CRTA), s-a gândit să crească notorietatea modificărilor permițându-le oamenilor să „îl întrebe pe Moș Crăciun” informații de interes public.
„Știm cu toții că sarcina lui Moș Crăciun este să ne aducă cadouri”, afirma ONG-ul pe website-ul său. Totuși, dacă acest proiect de lege este adoptat, s-ar putea să fim nevoiți să ne furnizeze, în loc de cadouri, să ne dea răspunsuri la întrebări despre cum sunt cheltuiți banii noștri.”
CRTA a mai lansat o campanie intitulată “Vreau un comisar, nu un yes-man!”, solicitând alegeri transparente pentru următorul Comisar pentru informații. Un formular de pe website-ul grupului le permite oamenilor să propună Parlamentului propriile criterii pentru candidați.
Peste graniță, în Croația, solicitările pentru acces la informații în cel mai tânăr stat membru al UE se lovesc deseori de un val de informații clasificate și secrete de afaceri.
Numărul de solicitări FOIA respinse de organismele publice aproape că s-a dublat în 2017, comparativ cu anul precedent. Din cele aproape 22.000 de cereri înregistrate, 5% au primit răspuns negativ, potrivit datelor Comisarului pentru informație. “Secretul de afaceri este unul dintre cele mai des folosite motiv pentru restricționarea accesului liber la informație”, a transmis Comisara Ana Marija Musa într-un e-mail către BIRN.
Ilko Cimic, reporter de investigații la Index.hr, spune că multe instituții croate dezvoltă o atracție specială pentru respingerea FOIA. „Uneori refuză fără nici o explicație, reproșând că se abuzează dreptul de acces liber prin prea multe solicitări, făcute prea des”, spune el.
Înapoi în secretosul Muntenegru, asemenea plângeri au un sunet familiar. Jankovic de la MANS afirmă că răsplata pentru toate orele petrecute izbindu-se de zidul sistemului este să vadă oficiali corupți aduși în fața justiției – cum a fost cazul în așa-numita afacere Zavala, în care asociați ai fostului șef al statului Serbia și Muntenegru, Svetozar Marovic, au fost trimiși la închisoare pentru corupție.
„Procesul este inevitabil complex pentru o organizație ca MANS, care lucrează în domeniu de mulți ani, așa că vă puteți imagina ce se întâmplă cu un cetățean obișnuit din Muntenegru”, spune el.
