Aparent, Kremlinul își arată disponibilitatea de a face compromisuri. De fapt, Moscova scapă de o serie de probleme. Iar Kievul plătește un preț prea mare pentru eliberarea prizonierilor, se arată într-un comentariu Deutsche Welle
Desigur, bucuria e mare că s-a ajuns în sfârșit la un schimb de prizonieri între Ucraina și Rusia. 70 de persoane, dintre care multe au fost judecate pe nedrept, sunt din nou în libertate și se pot întoarce la familiile și prietenii lor.
Aceasta este o veste bună, care dă speranța că ceva se mișcă în conflictul intrat în impas, generat de criza din estul Ucrainei și anexarea peninsulei Crimeea.
Quid pro quo – dar prețul e mare
Moscova și Kievul poartă acest conflict la toate nivelurile. Militar, politic, economic și prin arestarea oamenilor. Aceștia au devenit ostatici politici, care pot fi schimbați între ei printr-un acord. Motto-ul acțiunii: Quid pro quo. Ce-mi dai, ce-ți dau eu în schimb? Și ce folos am? Iată logica pe care s-a bazat și acest schimb de ostatici.
Conform acestei logici, bilanțul pentru Ucraina nu este chiar atât de bun. Desigur, oamenii sunt liberi. Dar Kievul plătește un preț enorm pentru asta. Cel mai evident exemplu este cazul lui Volodimir Țemah. În mod surprinzător, o instanță ucraineană l-a eliberat pe cetățeanul ucrainean chiar înainte de schimb.
El ar fi un martor important în procesul viitor din Olanda pentru doborârea cu o rachetă rusească a zborului MH17 al companiei Malaysia Airlines. Unii experți chiar cred că Țemah, fost șef al separatiștilor proruși, ar fi fost implicat în această acțiune deasupra estului Ucrainei.
Zelenski are nevoie de succese
Faptul că Țemah se află acum în Rusia este un scandal. Un scandal cu implicații asupra relațiilor Ucrainei cu Olanda și, prin urmare, cu UE. Degeaba au protestat anchetatorii olandezi. În zadar au protestat și mai mulți europarlamentari într-o scrisoare deschisă către președintele ucrainean Volodimir Zelenski.
Dar noul șef al statului a urmat deviza „Ucraina first” și a acționat în interes propriu. Pentru Zelenski, schimbul de prizonieri este un succes, de care avea mare nevoie la doar câteva luni de la preluarea funcției.
Dar pentru țara sa, acest schimb de prizonieri ar putea fi o problemă uriașă. Doborârea zborului MH17 marchează începutul sancțiunilor UE împotriva Rusiei ca urmare a războiului din estul Ucrainei, unde Kremlinul îi sprijină pe separatiști.
În Europa, acum se poate pune întrebarea: De ce să ne comportăm solidar cu Ucraina, dacă Ucraina însăși nu practică solidaritatea? Pentru Kremlin, o asemenea evoluție ar fi un succes suplimentar. În orice caz, acest martor incomod pentru Rusia se poate sustrage acum justiției internaționale.
Troc politic cu oameni nevinovați
Alte întrebări se nasc în legătură cu schimbul celor 24 de marinari ucraineni. Nava lor fusese capturată de polițiștii de frontieră ruși în toamna anului 2018 în dreptul Crimeei, iar marinarii arestați. Tribunalul Maritim Internațional al Națiunilor Unite ceruse Moscovei eliberarea imediată și necondiționată a marinarilor.
Fără niciun fel de schimb! Rusia a ignorat verdictul. Acum îi dă pe acești bărbați în schimbul propriilor oameni și, în același timp, se eliberează de acuzația încălcării dreptului internațional.
O situație similară s-a creat și cu cineastul ucrainean Oleg Sențov, care a fost condamnat în Rusia, fără nicio dovadă, la 20 de ani de închisoare pentru că ar fi ”plănuit acte de terorism”. Și în acest caz, Kremlinul scapă de obligația de a justifica condamnarea laureatului Premiului Saharov al Parlamentului European pentru simplul fapt că a protestat împotriva anexării Crimeei.
Putin mută și câștigă
Și în Ucraina se pun aceste întrebări critice. Dar opinia publică s-a cam săturat de conflictul cu Rusia și a salutat schimbul de prizonieri. Și președintele Zelenski profită de pe urma acestei acțiuni. Însă marele câștigător pare să fie omologul său rus Vladimir Putin, care a mai creat odată propriului popor iluzia că îl preocupă soarta rușilor din Ucraina
Aparent, Kremlinul și-a arătat disponibilitatea de a face compromisuri. În realitate, și-a afirmat încă o dată, fără echivoc, interesele. Toți cei care speră acum la o soluționare a crizei din Crimeea și a conflictului din estul Ucrainei ar trebui să ia în considerare această realitate.