Care este percepția în Polonia asupra expansiunii băncilor chineze în Europa Centrală și de Est? Ce lecții se pot desprinde din experiența poloneză a colaborării cu China? La aceste întrebări răspunde Patrycja Pendrakowska membru fondator al Institutului Boym pentru Studii Globale și Asiatice din Varșovia (instytutboyma.org) și doctorand în cadrul Universității din Varșovia, într-un interviu acordat lui Iulian Mareș, de la organizația Balkan Development Support
Bank of China și-a stabilit ca obiectiv „să servească în mod activ Cele Trei Bătălii”, așa cum sunt acestea descrise în lucrarea „Viziunea lui Xi Jinping asupra socialismului cu caracteristici chinezești, pentru o nouă eră”. Ce înseamnă în practică acest lucru? De pildă, înseamnă că băncile chineze, în activitatea lor de creditare, trebuie să urmeze liniile directoare derivate din gândirea politică a președintelui?
Patrycja Pendrakowska: În mod cert, activitatea pe care Bank of China o desfășoară pe pământ chinezesc este puternic conectată cu obiectivele politice ale țării. Viziunea Chinei asupra „Celor Trei Bătălii” a fost prezentată, alături de alte aspecte, cu prilejul Forumului Economic Mondial și, conform acestui principiu politic, China s-a angajat în mod ferm pe trei direcții: 1) să prevină și să rezolve riscurile majore, 2) să acționeze pentru reducerea țintită a sărăciei și 3) să controleze fenomenul poluării.
Utilizarea băncilor chineze de stat și a celor comerciale în derularea de proiecte politice și pentru îndeplinirea de scopuri politice, la nivel internațional, constituie un subiect sensibil. Caracteristicile acțiunilor pe care le întreprind și proiecția aferentă de interese sunt corelate strict cu țara în care desfășoară operațiuni. De exemplu, în Zambia și Bahrein pot fi recunoscute unele abordări și scopuri, iar în Luxemburg altele.
Pe palierul politic, Bank of China, precum și celelalte bănci și companii chineze sunt prezente la întâlniri și forumuri internaționale, așa cum este formatul 17+1 (anterior, 16+1) sau Inițiativa „Belt and Road”. Bank of China se prezintă ca fiind în măsură să ofere ajutor, atunci când o anumită companie sau instituție publică dorește să facă investiții în infrastructură, în conformitate cu planurile specifice Inițiativei „Belt and Road”.
Totuși, în Polonia nu există cu adevărat investiții făcute sub egida acestei Inițiative.
Care sunt domeniile de interes pentru Bank of China în Polonia? Care sunt proiectele ce au fost derulate cu finanțare din partea acestei bănci? De exemplu, în anul 2015, domnul Xia Bin, vice-președinte al filialei pe care Bank of China o are la Varșovia a declarat că interesul lor vizează colaborarea cu companiile poloneze de transport aerian și cele care produc îngrășăminte chimice.
Patrycja Pendrakowska: Și eu am adresat această întrebare unui angajat polonez al Bank of China și mi-a pus la dispoziție un interviu pe care îl dăduse postului de radio China International, din care lipseau informații detaliate, din păcate. Aici, Bank of China este prezentă în spațiul public, dar nu oferă informații concrete privind cele mai importante aspecte din activitatea pe care o desfășoară sau modul în care aceasta are legătură cu politica din China.
Trebuie să precizez faptul că, la Varșovia, există doar o filială a Bank of China, însă centrul unde sunt luate cu adevărat deciziile se află în Luxemburg. Potrivit unor informații neoficiale, atunci când Bank of China a deschis filiala din Polonia au apărut teorii conform cărora un mare aflux de capital chinez urma să influențeze piața poloneză. De fapt, ceea ce s-a întâmplat a fost opusul. Până în prezent, filiala de aici nu s-a implicat în proiecte mari și lucrează, mai degrabă, din postura de creditor sau garant pentru proiect mici sau medii ca dimensiune. De asemenea, oferă credite sau garanții pentru investiții în domeniul imobiliarelor. Are în portofoliu clienți internaționali și polonezi, dar nu joacă un rol important pe piața bancara din Polonia.
În timpul Congresului Economic European, am avut plăcerea să fiu moderator al unui panel la care a participat și domnul Xia Bin, la acel moment director al filialei din Polonia a Bank of China. Dar, de regulă, la astfel de evenimente rareori sunt date răspunsuri sau concluzii concrete.
Oricum, în urmă cu 2-3 ani, au apărut zvonuri potrivit cărora instituțiile financiare chineze erau dispuse să ofere credite pentru mega-proiectul polonez Central Communication Port, dar nu știm cât de departe au mers aceste discuții și care a fost natura lor. În prezent, probabil și ca urmare a presiunii din partea SUA, Polonia se delimitează de sursele chineze de finanțare pentru proiectul Central Communication Port.
Linia de cale ferată Chongqing – Xinjiang – Europe e o rută de transport importantă între China și Europa, care trece și prin Polonia. Acest proiect a beneficiat de asistența financiară pe care Bank of China a asigurat-o diferitelor companii ce au fost înființate de-a lungul acestei căi ferate. A avut Polonia de câștigat de pe urma acestei rute de transport a mărfurilor? Dacă da, în ce fel? De pildă, a fost Polonia în măsură să profite de oportunitate, pentru a-și crește nivelul exporturilor sale în China?
Patrycja Pendrakowska: Sunt de părere că astfel de investiții pot fi evaluate numai după mulți ani de funcționare. Nu cunoaștem detalii privind aranjamentele financiare din spatele anumitor investiții și dacă acestea din urmă sunt sustenabile pe termen lung. În Polonia, este destul de faimoasă linia de cale ferată care unește Chengdu (n.n. capitala provinciei chineze Sichuan) și Łódź (n.n. al treilea mare oraș polonez, fost centru industrial), dar nu a ajuns la capacitatea sa maximă. În ultimii ani, într-adevăr, Polonia a reușit să-și crească exporturile în China, însă deficitul comercial s-a adâncit în continuare, deci importurile au crescut mai mult decât exporturile. Polonia dorește să se transforme dintr-o țară de tranzit, într-o țară de destinație pentru produsele chinezești, cu scopul să obțină mai multe beneficia din servicii logistice.
În general, majoritatea produselor încă pleacă la export din porturile maritime, mai ales că e mult mai ieftin. În consecință, nu avem date referitoare la funcționarea liniei de cale ferată Chengdu și Łódź. Sunt voci care spun că garniturile de tren chineze se întorc goale în China, dar sunt și voci care spun că se duc încărcate. Dacă întrebăm ce se află în containere sau dacă tranzitul acesta înregistrează beneficii economice, nu primim niciun răspuns, deoarece multe companii tind să își protejeze informațiile de ordin comercial, susțin că astfel de date țin de secretul comercial al relației cu clienții.
Un alt aspect care trebuie luat în considerare este acela că unele dintre companiile implicate pe ruta în cauză pot funcționa numai cu subvenții generoase.
În anul 2016, ministrul polonez al Finanțelor a aprobat o emisiune de bonduri în valoare de 455 milioane USD, cu maturitate la 3 ani, la care Bank of China a subscris în majoritate. Având în vedere suma relativ mică și termenul scurt, s-ar zice că Polonia nu a vizat neapărat o reducere a datoriei sale naționale, ci mai degrabă, așa cum s-au exprimat reprezentanții Bank of China, a fost interesată “să dea un impuls în cooperarea bilaterală polono-chineză în domeniile comercial și financiar”. Vă rugăm să comentați această estimare.
Patrycja Pendrakowska: În ansamblu, 2016 a fost cel mai bun an în relațiile polono-chineze, iar în parte acest lucru s-a datorat semnării Parteneriatului strategic și cuprinzător dintre Varșovia și Beijing, cu prilejul turneului efectuat de Xi Jinping în Europa Centrală și de Est. Polonia se afla în căutarea unui drum pe care să aprofundeze cooperarea cu China. Cineva ar putea spune că Varșovia s-a simțit inspirată de succesul pe care l-au avut statele vest-europene în cooperarea cu China și de beneficiile generate de investițiile chineze. Totuși, să nu uităm că Polonia este încă la periferia ariei în care investește China, iar cele care au beneficiat cel mai mult de pe urma capitalului chinez au fost statele din Europa de Vest, câștigul fiind reciproc.
În urmă cu ceva timp, Agenția Poloneză pentru Comerț și Investiții era și ea foarte dornică să coopereze cu China, au fost semnate memorandumuri de înțelegere pentru sume mari de bani, dar nu e clar ce a urmat și ce efecte au avut acestea.
În ce privește emisiunea de bonduri, a fost rezultatul unei efort de echipă pe care l-au făcut instituțiile publice poloneze și băncile chineze. În acest proiect, nu a fost implicată numai Bank of China, ci și alte instituții bancare cu origini în China, precum Haitong Securities. Așa-numitele bonduri panda au fost bonduri pe 3 ani, emise în yuani, ceea ce a fost o premieră în Europa. Actualul prim-ministru, Mateusz Morawiecki, a fost foarte mândru la momentul respectiv că noi, Polonia, am fost prima țară europeană care a reușit o emisiune de bonduri panda. Au existat și zvonuri că Polonia avea de gând să repete proiectul și în 2017, însă din ceea ce știu eu, până la urmă, nu s-a mai întâmplat, iar motivele sunt neclare. Nu aș vrea sa fac speculații, dar probabil că a avut de-a face cu schimbarea de atitudine politică din Polonia cu privire la China.
Imaginea completă a cooperării dintre Polonia și China în domeniul financiar include, pe lângă filiala Bank of China, și filiale ale altor bănci chineze, precum Industrial and Commercial Bank of China (ICBC, care a acoperit întreaga Europă Centrală și de Est timp de câțiva ani, până la când și-a deschis noi filiale la Praga și Viena, astfel că a funcționat de facto ca un hub regional) și China Construction Bank. În plus, Polonia apare și pe harta băncilor private chineze, data fiind filiala de la Varșovia a Haitong Bank. Cum reușește Polonia să gestioneze o prezență atât de consistentă a capitalului chinez? Cum știu companiile poloneze căreia dintre aceste bănci să se adreseze pentru un proiect sau altul? Ministerul polonez de Finanțe le ajută cu unele îndrumări, recomandări?
Patrycja Pendrakowska: La modul concret, sunt puține companii poloneze interesate să lucreze cu băncile chineze, întrucât există și alte surse de capital. Ponderea băncilor chineze pe piața bancară din Polonia e mult mai scăzută decât cea a băncilor internaționale sau poloneze. De exemplu, există și bănci japoneze. Ca exemplu, Toyota Bank, deși nu are mare influență aici. Trebuie să reamintesc faptul că majoritatea băncilor chineze care operează în Polonia sunt conduse din Luxemburg, iar de acolo primesc recomandări stricte și li se spune ce politici să aplice.
În urmă cu câțiva ani, ICBC a abordat Bank Gospodarstwa Krajowego, care e instituție bancară poloneză de stat, au încercat să construiască împreuna un fond de investiții, dar proiectul nu s-a concretizat. Eu sunt de părere că, undeva prin 2017, americanii au început să preseze Polonia să își reducă cooperarea cu partenerii chinezi. Acestea sunt informațiile care au ajuns la mine, din partea unor polonezi implicați în proiecte din sfera academică, cea a think-tank-urilor și din lumea afacerilor.
Luând în considerare experiența vastă pe care Polonia o are, totuși, în cooperarea cu băncile chineze, care ar fi lecțiile învățate de care mediul de afaceri din România ar trebui să țină cont?
Patrycja Pendrakowska: La modul general, cred că este înțelept ca instituțiilor chineze să le fie adresate întrebări concrete și să li se ceară să acționeze într-o manieră mai transparentă atunci când lucrează cu instituțiile locale (n.n. din România). De exemplu, filiala de la Varșovia a Bank of China operează sub auspiciile SinoCham, care este o cameră de comerț înființată aici de China și care poartă eticheta de “sino-poloneză”, dar în realitate are un singur angajat polonez, iar comitetul ei de conducere include numai cetățenii chinezi numiți în funcțiile de directori ai companiilor chineze prezente în Polonia. Astfel, situația arată cetățeni chinezi ce lucrează cu companii chineze și care își consolidează cunoașterea și expertiza, fără ca instituțiile și think-tank-urile poloneze să aibă acces în mediile lor. Pe de altă parte, să nu uităm, au tot dreptul să procedeze așa, câtă vreme respectă legea poloneză.
Recomand ca mediul de afaceri românesc să se orienteze către înființarea de camere de comerț dedicate cooperării cu China, mai ales pe teritoriul României, în cadrul cărora românii înșiși trebuie să joace rolul cel mai important. De asemenea, oamenii de afaceri români trebuie încurajați să ia legătura cu reprezentanții statului român, atunci când au nevoie de mediere (n.n. în raport cu companiile chineze), pe teritoriul românesc. În caz contrar, instituțiile, companiile și băncile din China vor fi cele care vor susține camere de comerț chineze în România, fără ca partea română să aibă ocazia să își dezvolte capacitatea și abilitățile necesare (n.n. pentru cooperarea cu partenerii chinezi). În cazul Poloniei, se poate chiar susține că chinezii au cea mai mare cunoaștere asupra operațiunilor chineze de pe teritoriul polonez, și nu instituțiile poloneze.
Care este poziția Comisiei Europene, dacă există una, în privința cooperării în domeniul financiar cu China? Având în vedere că diverși comentatori acuză China că aplică o strategie de tip “divide et impera”, nu credeți că ar fi în beneficiul tuturor Statelor Membre ale Uniunii Europene ca acestea să contureze și să îmbrățișeze o abordare comună? Eventual, am putea începe cu un inventar al argumentelor pro și contra cooperării cu China?
Patrycja Pendrakowska: Cred că ar trebui să îmbrățisăm o strategie comună la nivelul UE pentru gestionarea relației cu China. Dar ar putea fi foarte dificil de realizat, mai ales când o nouă criză a migrației va atenta la fragila integritate a Uniunii. În aceste vremuri grele, ar trebui să cooperăm cât de mult posibil ca să eliminăm influențele iliberale în cadrul UE și să construim un fundament comun pentru domnia legii și un viitor sustenabil.
Nu sunt fanul percepției de “divide et impera”, deoarece consider că China este capabilă să profite foarte bine de tot soiul de deficite instituționale, în diferite părți ale lumii. Mai ales când vede beneficii pentru propriile companii, așa cum face în Africa sau în America de Sud. Nu cred nici că ar exista o strategie secretă a Chinei, ține mai degrabă de dorința acestui stat să își extindă oportunitățile de afaceri și influența politică, identificând slabiciuni în sistemele politice și economice.
