Dunărea decimată. Eforturile de regenerare a sturionilor ignoră cauzele braconajului

Interdicțiile la pescuit și repopularea sunt menite să revitalizeze populația de sturioni din Dunăre, aflată în pericol. Dar, potrivit unor experți și pescari locali, în România eforturile de protecție nu vizează și cauzele braconajului  permanent
Sturioni braconați / Foto: Poliția de Frontieră

Afanase Ivanov a pescuit primul său sturion în 1954, la Sfântu Gheorghe, un mic sat din România, aflat între Delta Dunării și Marea Neagră.

Guvernanții comuniști din acea vreme naționalizaseră pescuitul din Delta Dunării, organizându-i pe pescari în “brigăzi“ care trebuiau să-și demonstreze eficiența depășind cotele de pescuit stabilite de stat. Cu cât pescuiau mai mult, cu atât primele erau mai mari.

“În brigada noastră erau niște oameni destoinici“, își amintește Ivanov, acum în vârstă de 81 de ani. “Nu stăteam să pescuim doar într-un singur loc. Ne mișcam peste tot, aveam capcane în mai multe locuri. Uneori prindeam între 2-3 tone de sturioni deodată”.

Odată am pescuit un pește de 290 kg, fără icre. Dar știu alte echipe care au prins sturioni de peste 400 de kilograme, care aveau și icre“.

Exportat în toată Europa, caviarul românesc era pe cât de cunoscut, pe atât de scump. În Marea Britanie a anilor ’60, caviarul era cunoscut drept ‘mâncarea milionarilor’, costa peste 16 lire sterline/500 grame și sprijinea finanțele șubrede ale României. “Pe atunci statul lua totul”, spune Ivanov.

Zeci de ani mai tâziu, sturionii de pe Dunăre au fost decimați. În 2006, la 17 ani după căderea comunismului din România și cu un an înaintea aderării țării la Uniunea Europeană, Bucureștiul a interzis pescuitul sturionilor, prelungind ulterior acest moratoriu până în anul 2021. Ucraina și Bulgaria au adoptat și ele măsuri similare.

Această interdicție, împreună cu eforturile de a repopula Dunărea par să fi oprit declinul unor specii.

Totuși, poliția afirmă că braconajul rămâne răspândit și, potrivit unei anchete inițate de BIRN și de Centrul pentru Mass Media, Date și Societate de la Universitatea Central-Europeană, cauzele sunt mai complexe decât presupun măsurile adoptate în vederea eradicării fenomenului.

Experții și pescarii locali afirmă că persistența braconajului derivă din deceniile de exploatare a comunităților de pescari de către administrația de stat și din interesele de afaceri, dar și din lipsa unei alternative de câștig, după ce pescuitul sturionilor a fost interzis.

‘Puțin ajutor n-ar strica‘, afirmă Rareș Ivanov, un pescar de 40 de ani, din Sfântu Gheorghe.

“Dacă ne-ar oferi o alternativă, niciun pescar n-ar mai încerca să ocolească legea. Vor să ne orientăm spre turism? Ce să le dăm turiștilor de mâncare? Pește de la supermarket?

În Deltă / Foto: Ștefan Cosma
Specii pe cale de dispariție

Potrivit unui studiu publicat în august 2019 de cercetători de la Institutul Național de Cercetare- Dezvoltare “Delta Dunării”, (INCDDD), în lume mai există 26 de specii de sturioni, dintre care, în Dunăre, se regăsesc doar șase, aflate într-un dramatic proces de dispariție.

Dintre cele șase specii locale de sturioni care migrau pe vremuri până la Regensburg, în Germania, numai patru mai supraviețuiesc astăzi: nisetrul, cega, păstruga și morunul.

Morunul, păstruga și nisetrul se află pe lista speciilor amenințate a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. Cega se numără printre speciile amenințate cu dispariția. Sturionul de Atlantic, prezent și el în regiune pe vremuri, a fost declarat dispărut în bazinul Mării Negre, iar viza, o altă specie de sturion, este și ea considerată ca fiind “posibil dispărută”.

Potrivit unor estimări, numai 1% dintre sturionii care populau pe vremuri apele Dunării înoată acum în sălbăticie.

INCDD consideră că acest declin dramatic al populației de sturioni se datorează îndelungatei exploatării exagerate, reducerii habitatului, dar și duratei de viață și unui lung ciclu de reproducere a peștilor.

Pește braconat

Potrivit studiului din august, construcția unor baraje, dezvoltarea căilor interne de navigație și protecția împotriva inundațiilor au accelerat declinul, alături de nepunerea în aplicare a reglementărilor referitoare la pescuit timp de aprope un deceniu după căderea comunismului, în 1989.

În document se mai adaugă, în limba engleză: “Braconajul a fost și încă mai este un pericol, având în vedere că legea încă nu se aplică în regiune, iar caviarul sălbatic este încă cerut pe piața neagră“.

România și UE au cheltuit peste 18 milioane euro pentru repopularea cu sturioni a Dunării; peste 10 milioane de pui de sturion, în special morun și nisetru, au fost eliberați în sălbăticie, inclusiv 20000 de nisetri puși la dispoziție de WWF (World Wild Fund) în luna mai, un demers care domină  eforturile de repopulare, în parteneriat cu instituții de stat române și bulgare.

Potrivit studiului INCDD,  populația de păstrugă și de morun a crescut după interzicerea pescuitului și după repopulare, iar cercetărorii afirmă că înmulțirea pe cale naturală există încă la niște “cote semnificative “. Nisetrul însă nu pare a depune icre în sălbăticie.

WWF Romania a refuzat să răspundă unui interviu pentru acest articol, iar Administrația Națională a Rezervației Biosfera Delta Dunării (ANRBDD) nu a răspuns nici ea cererii de a ne acorda un interviu.

Tradiții de sute de ani

Prima înregistrare a localității Sfântu Gheorghe datează din 1318, când un negustor genovez, pe nume Pietro Vesconte, a înscris pe o harta satul de pescari sub numele de San Giorgio.

Sătenii spun că se trag din cazacii zaporojeni, specializați în pescuitul sturionilor, despre care se crede că s-au mutat din Ucraina în Delta Dunării. Și astăzi cei mai mulți săteni vorbesc limba ucraineană; mulți pescari își amintesc un cântec ucrainean pe care sătenii îl cântau când se apropiau de țărm ca nevestele lor să știe că veneau acasă.

Și înainte de preluarea puterii de către comuniști, sătenii vindeau cea mai bună pradă – carnea și icrele – negustorilor greci.

“De fapt, li se spunea chișcani, adică măruntaie, din cauză că vindeau totul și rămâneau doar cu măruntaiele sturionului “, declară Nicu Efimov, șeful Asociației de pescari din sat.

Pescar de sturioni încă de la începutul anilor ’90, în prezent Efimov găzduiește turiști cărora le dezvăluie tehnicile tradiționale de pescuit pe care le-a învățat de la tatăl și bunicul său.

El povestește că pescarii din sat foloseau năvoade prinse pe fundul mării, uneori la o adâncime de 70 de metri.

“Pescuitul sturionilor e treabă grea“, spune Efimov. “Peștele se mișcă numai pe timp de furtună, când curentul este puternic. Mulți pescari au murit pe mare din această cauză. Dar năvoadele sunt acum aproape de domeniul trecutului. Puțini știu să pescuiască așa în ziua de azi“.

Imagine din Sf. Gheorghe
Pescuit excesiv

Pescuitul sturionilor a atins punctul culminant în 1975, când țara exporta peste 5 tone de icre negre de calitate, sub mărci sovietice.

“Până în 1985, lucram după metoda rusească: preparam caviarul cu apă fiartă sărată”, afirmă Natalia, o laborantă pensionară care timp de 45 de ani a lucrat la prepararea caviarului pentru export, în perioada comunistă și după.

”Dar în 1985, un om de afaceri iranian  care avea contract cu firma de stat Prodexport din România, a venit cu un televizor și cu un video și ne-a arătat cum pescuiesc ei în Marea Caspică, împreună cu rușii. Așa că am început să folosim plase și să folosim sare de mare la prepararea caviarului”

Nichita Timofei, inginer zootehnist pensionar, care a condus compania de stat Piscicola timp de doi ani după căderea comunismului, a declarat că plasele au provocat “pagube colosale”.

Cu năvoadele tradiționale sturionul putea fi rănit câteodată, a spus el. “Dar este o sculă mult mai bună decât așa-zisele plase de nylon, care, în Marea Neagră, formează niște garduri nesfârșite”

Ivanov, cel mai bătrân pescar din Sfântu Gheorghe, aprobă și el: “Plasele au distrus sturionii din Marea Neagră“, spune el. “Când le-am folosit pentru prima oară, prindeam sturioni de Marea Neagră, după care, din an în an, au dispărut. După care nu am mai pescuit decât păstrugă. Iar mai apoi, numai pește mic, de 3-5 kilograme“.

În 1992, o companie privată pe nume Romsturio a preluat pescuitul și comercializarea sturionilor. “Sistemul era același“, povestește Natalia: pescăria cumpăra peștele de la pescari și îl vindea clienților din întreaga lume. Principalul cumpărător de caviar de morun era același om de afaceri iranian care, ulterior, îl ambala sub propria marcă, “Caviar de Marea Caspică, probabil“, spune Natalia.

În anul 2005, Romsturio a fost acuzată de braconaj de către ecologiștii de la Salvați Delta Dunării, un ONG din București, care a pledat ani de zile pentru interzicerea pescuitului.

Romsturio a dat faliment în anul 2012, în același an în care proprietarul său, Dan Lucian Rusan, a fost acuzat de braconaj. Rusan a fost achitat, dar instanța a decis confiscarea unei cantități de aproximativ 140 de kilograme de carne de sturion din diverse specii, carne pe care anchetatorii au descoperit-o pe proprietatea lui.

Potrivit dosarelor instanței, până în noiembrie 2019, compania a avut o serie de litigii din cauza unor datorii mai vechi față de diverși parteneri de afaceri. BIRN i-a contactat pe activiștii ONG-ului Salvați Delta Dunării și pe proprietarul firmei Romsturio, dar nu am primit niciun răspuns.

Foto: EPA-EFE
Prețuri considerabile pe piața neagră

Deși statisticile oficiale sunt sărace, rapoartele poliției și cazurile de contrabandă arată că, în România, braconajul rămâne profitabil.

Pescarii intervievați pentru acest articol au înaintat prețuri diferite pe piața neagră, dar se presupune că 1 kg de caviar poate costa 1000 euro, în timp ce restaurantele plătesc 100 de euro pentru un kilogram de pește. Aceste cifre sunt asemănătoare celor prezente în rapoartele poliției.

Într-un caz recent, din noiembrie 2019, un sturion în putrefacție – având 1,7 m lungine și cântărind aproximativ 15 kilograme – a fost găsit pe un mal al Dunării în apropierea portului Galați, în estul României.

Poliția locală a declarat că probabil contrabandiștii au prins peștele din specia amenințată sperând să îi scoată icrele, dar au constatat că, la fel ca majoritatea sturionilor eliberați de autoritățile române în ultimii ani, peștele avea un microchip pentru a putea fi monitorizat. Așa că l-au aruncat.

La sfârșitul lui septembrie 2019, Poliția Deltei Dunării, una dintre multele agenții guvernamentale având drept sarcină supravegherea respectării interdicțiilor legate de pescuit, a anunțat că a eliberat un morun de 200 de kilograme care se prinsese în plasele puse de braconieri în apele Mării Negre, la sud de Sfântu Gheorghe. Potrivit unei declarații de presă a poliției, caviarul lui valora aproximativ 20.000 euro.

Poliția Deltei Dunării a raportat că, în ultimii cinci ani, a confiscat aproximativ 52 tone de pește de contrabandă, din care sturionii reprezintă peste 640 de kilograme. Poliția Română de Frontieră a precizat că, în ultimii patru ani, a capturat o jumătate de tonă de sturioni și altă jumătate de tonă de caviar.

În aprilie 2019, poliția de frontieră a deschis o anchetă internă după ce o cameră de supraveghere din zona Sântu Gheorghe a fost avariată în urma unei furtuni pe mare, la sfârșitul lunii martie, când un vas cu cocaină columbiană s-a scufundat în apropierea satului pescăresc, împrăștiindu-și încărcătura de-alungul coastelor românești ale Mării Negre.

Ministrul de interne din acea vreme, Carmen Dan, le-a declarat jurnaliștilor, în cadrul unei conferințe de presă din data de 8 aprilie, că sistemul nu putea fi blocat, dar că ar fi putut funcționa la o “capacitate redusă“.

Sub condiția anonimatului, surse din Poliției de Frontieră, au declarat că există niște suspiciuni potrivit cărora camera “s-a defectat intenționat” pentru a le permite contrabandiștilor să adune sturioni în timpul unei furtuni din luna martie. În octombrie 2019, Poliția de Frontieră a anunțat o operațiune de 6 milioane de euro pentru modernizarea sistemului de supraveghere video SCOMAR, de la Marea Neagră.

În prezent se depun numeroase eforturi în vederea protejării sturionilor. În iunie 2019, Administrația Națională a Rezervației Biosfera Delta Dunării a anunțat un proiect în valoare de 10 milioane euro în vederea unei reevaluări a administrării Deltei.

În colaborare cu organizații de conservare și protecție a mediului, agenția intenționează să inventarieze fauna din Deltă, să revalueze relația dintre comunitățile locale și zonele protejate și să propună o strategie de protejare a biodiversității pe o durată de zece ani.

Între anii 2006 – 2011, agenția a finanțat o Stație de Monitorizare a Peștilor Migratori iar, începând din anul 2018,  INCDD implementează un proiect pe nume ‘Sturgeonomics’, în cadrul căruia cercetători din România, Franța și Germania colaborează pentru a identifica gena care determină genul peștelui, astfel încât crescătorii să poate deosebi femelele de masculi.

Iar la sfârșitul lunii octombrie 2019, peste 120 de ecologiști și experți în conservarea florei si faunei din întreaga Europă s-au întrunit la Galați, cu ocazia celei mai mari conferințe pe tema conservării sturionilor desfășurate vreodată în țară.

Oameni de știință din 17 țări europene și America de Nord au semnat o declarație prin care cer autorităților să stabilească un plan de luptă în vederea protejării peștilor pe cale de dispariție, inclusiv prin înființarea mai multor crescătorii de sturioni, prin monitorizarea strictă a peștilor în sălbăticie și prin prelungirea interdicției la pescuit și după anul 2021.

Sediul ARBDD în Tulcea
‘Rețeta braconajului’

Dar în orașul Tulcea, poarta spre biosfera Deltei Dunării, Valentin Moldoveanu, sociolog care administrează Flag Delta Dunării, un parteneriat public-privat pentru pescărie durabilă, declară că, după căderea comunismului, guvernele care au urmat nu au avut o politică coerentă pentru a proteja mediul și oamenii care depind de el.

“Cea mai mare problemă legată de interzicerea pescuitului de sturioni – care a fost principala sursă de venit a pescarilor din Sfântu Gheorghe, renumiți pentru calitatea caviarului și a peștelui – este faptul că ei nu au primit nimic în schimb: nici subvenții, nici compensarea daunelor”, a declarat  Moldoveanu. “Asta a fost rețeta care a dus la înflorirea braconajului”.

Chiar și așa, tot mai puțini pescari știu cum să folosească năvoadele sau să întindă plasele bine, astfel încât să poată scoate bani frumoși din braconaj. Cei mai mulți dintre pescari s-au orientat spre alți pești, cum ar fi macroul, sau acum lucrează în străinătate

Rareș Ivanov, unul dintre puținii pescari tineri rămași în Sfantu Gheorghe, afirmă că cei asemenea lui, care pescuiesc macrou sau alți pești mici sunt înregistrați ca liber-profesioniști, plătesc impozite și câștigă bani puțini.

Se simt urmăriți, spune el, și considerați delincvenți din cauza controalelor stricte la care sunt supuși de către oamenii legii, care le inspectează ambarcațiunile în căutarea capturilor ilegale.

Ivanov recunoaște că, la nivel local, corupția și braconajul există, dar toate astea sunt doar rezultatul unei îndelungate perioade de exploatare.  “Niciun pescar din satul ăsta nu s-a îmbogățit vânzând caviar sau sturioni”, spune el. “Am fost mereu siliți să vindem peștele la niște prețuri foarte mici, iar alții au făcut bani”.

“Valoarea locală a unui kil de caviar era apă de ploaie, aproximativ 10-20 euro, în timp ce, pe piețele din străinătate, compania care îl comercializa câștiga 1000 euro”.

Așa că unii pescari păstrează deoparte câteva borcane cu caviar ca să le vândă turiștilor.

Ivanov povestește că, și pe vremea comunismului, autoritățile controlau informațiile. Pescarii dădeau peștele și primeau în schimb salarii și prime. Doar când au aflat valoarea reală a capturii lor, au încercat și ei să profite.

“Interdicțiile s-au impus, dar braconajul continuă”, spune Ivanov. “Și nu este vorba despre oamenii din sat. În pofida tuturor crescătoriilor de sturioni pe care le-au înființat, sturionii sălbatici apar totuși prin restaurantele din Tulcea. Oficial, ei sunt de la fermă, dar, cu o cameră ascunsă, afli că e sturion sălbatic”.

În afara pescuitului de macrou, Ivanov își câștigă existența găzduind turiști în cursul verii și invitându-i să guste din bucătăria tradițională locală.

Pregătiți de cursă lungă

Nu doar pe Dunăre se depun eforturi de conservare. În Spania, proiectul Migratoebre dorește să repopuleze Delta Ebrului cu sturioni, permițându-le peștilor să treacă mai ușor de barajele din Xerta și Asco, cu ascensoare și rampe.n. Cei implicați intenționează să aducă sturioni tineri de la o crescătorie din Franța, dar pentru reproducere e nevoie de 15-16 ani.

Deocamdată, în Ebru nu există niciun sturio “În ritmul în care aceste specii cresc, nu cred că o să mai trăiesc ca să le văd vreodată”, afirmă Marc Ordeix, directorul în vârstă de 53 de ani al Centrului pentru Studiul Râurilor Mediteraneene, care participă la proiect.

“În comparație cu Dunărea, (proiectul) Ebru nu înseamnă nimic”, spune el.

Delta fluviului Ebru (Spania)

Dacă amploarea proiectelor diferă mult, tot așa și problemele cu care se confruntă pescarii. Comunitățile locale de pe râul Ebru continuă să câștige decent prinzând alți pești.

Unele comunități sunt acum implicate în eco-turism, un aspect asupra căruia ar trebui să se îndrepte și eforturile celor implicați în proiectele dunărene, spune Ordeix.

El a subliniat totodată și importanța coordonării la nivel regional.  “Dacă țările nu aplică toate aceleași reguli, atunci avem o problemă”, afirmă Ordeix.

Scoicile, turismul și viitorul

Moldoveanu, de la Flag Delta Dunării, asociația pentru pescuit durabil din Tulcea, spune că eforturile depuse de WWF (World Wild Fund) și de guvernul român dau roade, pe cursul inferior al Dunării existând acum o populație numeroasă de pui sturioni.

“Cred că peste câțiva ani vom avea niște exemplare frumoase”, afirmă el. “Dar Delta nu înseamnă numai sturioni.  Există peste 25 de specii de pește, mai mult sau mai puțin amenințate, care au nevoie de niște politici coerente de refacere”.

El s-a plâns de efectele asupra pescarilor locali. Reglementările cu privire la echipamentul pe care îl pot folosi s-au schimbat de atâtea ori încât de-abia mai pot să-și folosească uneltele și nu-și pot permite să cumpere echipament modern.

E puțin probabil să se poată reface tradițiile pierdute  la Sfântu Gheorghe.

Delta e idilică, dar nu doar atît / Foto: Ștefan Cosma

Asociația condusă de Moldoveanu se află la începutul unui studiu de doi ani care își propune să analizeze dacă pescuitul scoicilor de la țărm ar putea constitui o alternativă viabilă pentru comunitatea din Sfântu Gheorghe.

Dar proiectul este încă la început, cercetătorilor le vor trebui doi ani ca să-și finalizeze studiul, și va fi nevoie de și mai mult timp – plus o investiție inițială de 60000 euro în echipamente – pentru ca pescarii să uite de sturioni și să se reorienteze spre scoici, spune el.

La Sfântu Gheorghe, Efimov spune că, după impunerea interdicțiilor, majoritatea sătenilor s-a orientat spre agroturism sau ecoturism.

“Oamenii nu prea au fost ajutați, dar au încercat să supraviețuiescă găzduind turiști în perioada verii și folosindu-și bărcile pescărești pentru excursii în Deltă”, spune el.

“Cred că dacă am încerca cu adevărat, am putea armoniza totul. Ne-am dus la tot felul de reuniuni, ne-am luptat să găsim soluții dar, după cum ne-am tot obișnuit în România, oamenii ascultă, își iau notițe și nu fac nimic. Lansează proiecte, anunță investiții, dar când vine vorba de rezultate”…

Sinopsis
Ana Maria Luca, Dumitrița Holdiș, Mira Bălan, Marcel Gascón Barberá

Această anchetă a fost realizată în cadrul proiectului Black Waters – A collaborative investigative journalism project into corruption and the environment” prin colaborarea Balkan Investigative Reporting Network (BIRN) în parteneriat cu Centrul pentru Mass Media, Date și Societate (CMDS), Universitatea Central-Europeană (CEU) și susținut de Fundația pentru o Societate Deschisă (OSF). Traducere de Mihaela Danga.

SHOWHIDE Comment (1)

Leave a Reply

Your email address will not be published.