De când cu pandemia de coronavirus, la nivel internațional, propaganda chineză a devenit mult mai insidioasă, activă, vocală. În România însă, diplomația chineză e mai curând subtilă și nu pare prea deranjată de recente măsuri luate de guvernul României, care contravin intereselor economice și comerciale ale Beijingului
Nu este pentru prima dată când, în ultima vreme, se poate vorbi de o creștere a agresivității retorice din partea ambasadorilor chinezi. La sfârșitul lunii trecute, într-un mesaj care a depășit cu mult limitele general acceptate ale diplomației, ambasadorul chinez la Londra, Liu Xiaoming spunea că Marea Britanie nu are niciun viitor dacă se decuplează de statul comunist. ”Regatul Unit va plăti un preț dacă vrea să trateze China ca pe un stat ostil”, spunea Xiaoming.
Declarația nu este, desigur, întâmplătoare, în condițiile în care relațiile dintre Marea Britanie și China s-au deteriorat serios în ultimele luni, mai ales după ce autoritățile de la Londra au criticat Beijingul pentru impunerea unei noi legi a securității naționale în Hong Kong (fostă colonie britanică) și și-au luat angajamentul de a susține protestatarii și activiștii pro-democrație care vor să părăsească țara.
Guvernul britanic a anunțat că va suspenda acordul de extrădare cu Hong Kong-ul și că nu-i va abandona pe cei aproape trei milioane de locuitori care ar putea primi cetățenie britanică.
Totodată, la mijlocul lui iulie, Londra a anunțat că va exclude Huawei, gigantul chinez al echipamentelor telecom, din rețeaua sa 5G din cauza unor posibile riscuri pentru securitatea Marii Britanii. Desigur, despre această decizie ambasadorul Liu Xiaoming a spus că este ”dezamăgitoare și greșită”.
Desigur, mai sunt numeroase alte exemple în care oficialii chinezi au ripostat (destul de mult) în afara canoanelor, însă probabil cea mai sintetică formulare a fost oferită de ambasadorul chinez la Stockholm, care nemulțumit de premierea, de către Suedia, a unui scriitor dizident chinez, a spus: ”Noi ne tratăm prietenii cu vin bun, însă pentru dușmani avem arme de foc”.
”Am auzit și am uitat. Văd și îmi amintesc. Fac și înțeleg”
Dacă la nivel internațional se vorbește despre o schimbare de paradigmă în ce privește propaganda chineză în contextul pandemiei de coronavirus – trecându-se de la disimulare, dublu limbaj sau hiperbolă la dezinformare și un limbaj ofensiv, dur (pentru detalii vezi aici) – în România lucrurile stau puțin altfel.
Desigur, țara noastră nu reprezintă o miză majoră, nici politic, nici economic, nici militar, pentru China și de aceea pare că se preferă tratarea țării noastre ca un prieten. Chiar dacă este un prieten cu alte interese geo-strategice.
În acest sens, am vrut să vedem dacă diplomația chineză a avut vreo reacție – care să poată fi încadrată, eventual, la capitolul propagandă sau dezinformare – după două recente decizii ale autorităților române care afectează nemijlocit interesele economice și comerciale ale Chinei.
Deciziile, despre care o să detaliem mai jos, se referă la renunțarea oficială la construirea reactoarelor 3 și 4 de la centrala nucleară de la Cernavodă de către o companie chineză și, respectiv, eliminarea de facto a folosirii echipamentelor produse de către compania Huawei la construcția rețelelor 5G din România.
În plus față de cele menționate mai sus, am fost interesați să vedem cam care sunt principalele tipuri de initiațive și acțiuni pe care Beijingul le desfășoară în România și modul în care acestea sunt prezentate sau promovate pe pagina oficială de Facebook a Ambasadei Chinei la București sau în relatări de presă ale demnitarilor și reprezentanților comerciali. Analiza nu este una exhaustivă, ci preponderent cantitativă, focusându-se pe situația din ultimele trei luni calendaristice (15 mai – 10 august 2020).
”Dacă puterea ta este mică, nu căra poveri grele”
Compania Huawei, SUA și tehnologia 5G. Așa putem rezuma unul dintre cele mai importante subiecte ale momentului, concretizat sub forma unui aprig ”război” informatic și comercial între China și Statele Unite, în care România este parte.
Bucureștiul se află într-o situație aparent paradoxală. Pe de o parte, România a fost prima țară din lume care acum un an a semnat un Memorandum 5G cu Statele Unite, act care deși la modul general prevede o ”evaluare riguroasă a furnizorilor 5G” și nepermiterea ”furnizorilor suspectaţi de spionaj sau care facilitează intervenţiile altor state, nu respectă drepturi de proprietate intelectuală şi violează norme de etică” duce implicit la eliminarea companiei Huawei.
Asta deși, iar acum intervine paradoxul, România a fost printre primele țări din Uniunea Europeană care a lansat servicii 5G chiar cu echipamente Huawei. Până acum, o licitație pentru implementarea tehnologiei 5G la nivel național a fost amânată de două ori.
În plus, pe 4 august, guvernul condus de Ludovic Orban a pus în dezbatere publică un proiect de lege care în esență reprezintă transpunerea în legislație a Memorandumului semnat cu SUA.
Dacă statul român (aproape) a decis – preponderent din considerente strategice și geopolitice – să scoată Huawei de pe piața internă, acest lucru va avea însă costuri economice vizibile. Nicolae Oacă, doctor analist în telecomunicaţii, arăta recent în cotidianul Bursa: „Restricţionarea Huawei de la construirea de reţele 5G va creşte costurile generale cu investiţiile în reţelele 5G. Pentru România se poate estima o creştere între 8 şi 19%. Aceasta ar însemna creşterea cu valori între 180 şi 440 milioane de euro a costului investiţiilor de 2,3 miliarde de euro estimat pentru reţelele 5G în Strategia 5G pentru România”. Totodată, estimări venite din partea Huawei vorbesc de riscul unor pierderi financiare de circa 6,7 miliarde de euro pentru economia României în perioada 2020-2023, dacă gigantul chinez este exclus din construcția viitoarelor rețele 5G. (sursa: Hotnews).
Reacțiile oficialilor chinezi din România pe tema excluderii Huawei de la licitația 5G sunt puține, dar totuși făcute pe un ton ferm. Ambasada la București, prin vocea purtătorului de cuvânt, a emis pe 3 august un comunicat de presă care este de fapt o replică la o declarație a unui oficial al Ambasadei SUA în România (acesta a spus că „lumea liberă are nevoie de tehnologie 5G sigură – nu de tehnologie care este coruptă de companiile necinstite din China comunistă. Tehnologia 5G sigură de la companii de renume, altele decât Huawei, este singura cale de urmat„.
Oficialii chinezi, după ce au reamintit că ”unii politicieni americani au exercitat presiuni în mod repetat asupra altor țări pentru a exclude Huawei”, au spus că ”aceste acuzații împotriva companiilor chineze sunt doar calomnii și nu au nicio bază faptică”. ”SUA continuă să vorbească despre corectitudine și reciprocitate, dar ce fac? Când companiile din alte țări au un avantaj competitiv, politicienii americani născocesc pretexte și recurg la puterea de stat pentru a le suprima. Ei ar face orice pentru acest lucru, încălcând economia de piață și principiile de concurență echitabilă în care SUA se pretind a fi întotdeauna campion, încălcând regulile comerciale internaționale și chiar afectând interesele consumatorilor și întreprinderilor americane (…) Sperăm că toate țările, inclusiv România, se vor angaja să susțină principiile economiei de piață și a concurenței libere, vor respinge discriminarea de naționalitate în cooperarea industriei tehnologice globale și vor menține în comun un mediu ecologic bun al dezvoltării 5G”, se mai arată în comunicatul de presă.
Cam la atât s-au redus până acum reacțiile oficiale ale Chinei pe tema Huawei/5G. Altfel, în presa de la noi au apărut câteva articole sau advertoriale care prezintă punctul de vedere al companiei chineze, ce marșează pe ideea dezavantajelor economice pentru România în cazul excluderii Huawei (vezi, spre exemplu aici, aici, aici sau aici).
”Ești stăpânul cuvintelor nerostite și sclavul celor pe care le-ai spus”
Este drept că legăturile economice dintre România și China nu sunt nici foarte numeroase – cel puțin în ultima vreme – și nici nu se ridică la un volum mare (investițional, schimburi comerciale). În aceste condiții, oficialii chinezi – cel puțin la nivelul mesajelor publice – se limitează la prezentarea situației generale din țara de origine sau a unor realizări economice ce ies din comun.
Să vedem un exemplu de mesaj public. ”În prima jumătate a anului 2020, dezvoltarea economică a Chinei a obținut rezultate remarcabile. Pășind în a doua jumătate a acestui an, ca țară emergentă mare, cu o populație de aproape 1,4 miliarde de locuitori și cel mai mare grup de venituri medii din lume, rezistența și spațiul de manevră al economiei chineze vor oferi un sprijin suficient pentru dezvoltarea sa constantă și solidă. Economia chineză are toată încrederea să-și joace rolul de ”ancoră” și ”stimulator” al stabilității economice mondiale. Chinezii știu bine că o singură floare nu înseamnă primăvară, în timp ce o sută de flori aduc primăvara în grădină. În fața impactului negativ al epidemiei asupra economiei, prosperitatea comună nu poate fi obținută decât dacă țările se deschid și mai mult și se angajează în cooperare de tip câștig-câștig”, sună un mesaj semnat de doamna ambasadoare Jiang Yu și publicat la rubrica de Opinii a ziarului Economistul.
Un alt articol de opinie, semnat tot de doamna Jiang Yu a apărut recent și în cotidianul Adevărul, de data aceasta pledoaria fiind pentru consolidarea încrederii și a colaborării economice în formatul 17+1. Redăm concluzia de final: ”Epidemia este doar o ondulare în cursul râului dezvoltării umane şi nu va schimba tendinţa schimburilor şi a cooperării dintre ţări. Sunt încrezătoare că, prin eforturile comune ale Chinei şi ţărilor din Europa Centrală şi de Est, „cooperarea 17 + 1” cu siguranţă va înainta constant şi va aduce noi beneficii oamenilor din toate ţările”.
Foarte pe scurt, ne permitem să prezentăm un punct de vedere total diferit de cel chinezesc, care arată că Beijingul nu prea și-a îndeplinit promisiunile de investiții de amploare în Europa Centrală și de Est, ceea ce a dus la o scădere a încrederii guvernelor din regiune (sursa: The Conversation).
Ambasada Chinei la București nu pare prea preocupată de promovarea (puținelor, e drept) legături economice concrete dintre cele două țări. Faptul că firma PowerChina a semnat pe 31 iulie un contract de 53 milioane de dolari pentru construirea unui drum la Zalău a fost consemnat doar prin menționarea știrii agenției oficiale de presă Xinhua (vezi aici).
Nu au fost reacții oficiale nici după ce în iunie compania de stat Nuclearelectirca a anunțat că renunță la negocierile cu China General Nuclear Power Corporation pentru construirea reactoarelor 3 și 4 la centrala nucleară de la Cernavodă, proiect estimat la peste 7,5 miliarde de dolari și care a trenat aproape opt ani. Între timp, oficialii români au anunțat că sunt în discuții cu un consorțiu de parteneri euro-atlantici pentru acest proiect.
”Toate lucrurile sunt dificile înainte să fie uşoare”
De la izbucnirea pandemiei de coronavirus, China și-a concentrat foarte multe din eforturile sale diplomatice pentru a transforma această criză într-o oportunitate. Cu obstinație, Beijingul vrea să arate lumii că niciun virus și nicio criză nu pot înfrânge poporul chinez și că, în plus, sistemul chinez autocratic, din multe puncte de vedere opus democrațiilor liberale, este mai eficient, mai performant dar și mai uman. Nu în ultimul rând, retorica Beijingului pare să fie – cel puțin în cazul ”prietenilor” – una soft, care își propune nu contrarierea sau opoziția cât mai ales câștigarea minților și a inimilor.
Nu este de aceea de mirare că, cel puțin la nivelul informațiilor transmise în social media de către Ambasada Chinei la București, predomină mesajele care arată că Beijingul a repurtat succese în lupta contra Covid-19 și poate totodată să ofere expertiză sau să ajute în criza pandemiei.
În ce privește ajutorul acordat României, în perioada studiată de către noi, se remarcă tranșa de 50.000 de măști de unică folosință donate pe 7 august Primăriei București de către municipalitatea din Chongqing sau donația din iulie, tot de măști, către comunitatea oamenilor de afaceri de la noi din partea Camerei de comerț (regionale) din Hong Kong (detalii aici).
Altfel, mesajele oficiale chineze în România au reprodus direcțiile politice generale ale Chinei (spre exemplu, luări de poziție ale Ministerului de Externe, diferite acțiuni ale președintelui Xi Jinping) sau au vorbit despre numeroasele realizări economice (la o scurtă trecere în revistă amintim realizarea unui autobuz electric lung de 18 metri, dat în folosință în sudul țării, prima misiune chineză pe Marte, crearea avionului ARJ21 sau a celui mai lung pod printat 3D din lume).
Nu au lipsit nici mesajele cu caracter sportiv (spre exemplu, ce impresie bună au lăsat Jocurile Olimpice de la Beijing de acum doi ani, în contextul în care capitala chineză candidează și pentru JO iarnă 2022) sau cele culturale (aici, menționăm, doar pentru că privește și România, expoziția online ”Generația 2000 din China”, deschisă la Muzeul județean Gorj și care surprinde imagini din viața tinerilor chinezi născuți în ultimele două decenii).
Am lăsat la urmă o categorie specială de mesaje. Dacă unele – precum rețeta gătirii de tăiței uleioși – pot fi încadrate la categoria ”informații culturale”, sunt altele mai greu de categorisit, îmbinând o formă de ”soft power” cu entertainment-ul ce promovează valori specifice chineze.
Favoritul nostru la această din urmă categorie este filmulețul despre un tânăr chinez care a stabilit un nou record mondial, aprinzând 21 de chibrite cu nunceakul. Oricum, dincolo de exhibiționismul performanței, aceasta vorbește de fapt de valori tradiționale asumate deschis și de către oficialii chinezi: putere, viteză, precizie.
