‘Războiul hibrid este acum principala amenințare la adresa securității’

Pandemia de coronavirus a dus la o accelerare vizibilă a cazurilor de dezinformare, fake news și propagandă ostilă în Europa Centrală și de Est, cu Rusia și China printre principalii actori în regiune. Toate acestea fac parte dintr-o nouă amenințare la adresa securității, numită ”război hibrid”, despre care am discutat cu Adéla Klečková, specialistă cehă în comunicare strategică și ”hybrid warfare”
Adéla Klečková
Principalele idei

==> Războiul hibrid nu mai are o delimitare geografică sau o componentă de infrastructură, iar populațiile nu mai sunt principalii combatanți ai acestor conflicte. În schimb, aceștia devin teritorii asupra cărora se dispută

==> În centrul și estul Europei, Rusia și China sunt actorii care acționează constant prin acțiuni de tip hibrid

==> Cehia a luat mai multe măsuri, legislative și instituționale, care i-au permis să devină unul dintre liderii europeni în ce privește consolidarea unei reziliențe la nivel național

==> Activismul cibernetic nu este încă un fenomen foarte cunoscut, dar ar putea să joace un rol crucial în combaterea amenințărilor de tip hibrid

 

Aș vrea să începem dialogul nostru prin a înțelege mai bine ce presupune războiul hibrid și de ce este acest concept relevant pentru țările din Centrul și Estul Europei?

Războiul hibrid a devenit cea mai semnificativă amenințare la adresa securității a secolului al XXI-lea. Contrar războiului convențional, formele hibride nu presupun acțiuni directe sau declarative de conflict deschis, ci mai degrabă presupun aspecte complexe care se derulează constant și care sunt într-o continuă dezvoltare. În cadrul acestor conflicte moderne participă actori statali, dar și nestatali care au ca obiectiv erodarea infrastructurii sociale și a realităților curente pentru a crea neîncredere în rândul oamenilor.

Conflictul nu mai are o delimitare geografică sau o componentă de infrastructură, iar populațiile nu mai sunt principalii combatanți ai acestor conflicte. În schimb, aceștia devin teritorii asupra cărora se dispută.

Făcând referire la Centrul și Estul Europei, Rusia și China sunt actorii care activează cel mai constant în desfășurarea de operațiuni hibrid pentru a interveni în aspectele interne ale țărilor din regiune.

Aceste campanii de influență reprezintă operațiuni, precum strategii corupte, spionaj, șantaj realizat prin „hacking”, dar și alte forme de atacuri cibernetice, cum ar fi răspândirea de propagandă ostilă, dezinformare și fake news, atât în spațiul public, cât și în mediul online. Acest trend a perceput o evoluție accelerată odată cu începerea pandemiei de COVID-19.

Pentru a numi doar câteva exemple, ne putem aminti de încercări de spionaj în Polonia prin compania chineză, Huawei, în 2019, tentativa unei lovituri de stat în Muntenegru în 2017 sau tentativa de asasinat a lui Emilian Gebrev din Bulgaria.

De asemenea, recenta „afacere Koněv”, prin care decizia guvernului local Praga 6 de a înlătura o statuie de-a mareșalului sovietic Koněv dintr-o piațetă din Praga a dus la un număr de campanii de dezinformare, atacuri cibernetice și activarea unei facțiuni pro-stânga și a unor activiști pro-dreapta în Cehia.

 

În acest context, care reprezintă cele mai mari amenințări din regiune? De unde provin aceste pericole?

Nu este de mirare că Rusia și China sunt principalii actori de interes în această privință. Principalul motiv pentru care Rusia încearcă în continuare să-și exercite influența în afacerile celorlalte state din fostul bloc sovietic are origini istorice, dar și geopolitice.

Actualul regim de la Kremlin este moștenitorul de drept al Uniunii Sovietice, iar acesta nu respectă suveranitatea țărilor vecine, iar în multe cazuri, continuă să le perceapă ca și cum ar fi în sfera acestuia de influență. Această obsesie istorică se transformă într-o revendicare ridiculă și ilegitimă a unei supuneri din partea acestor state, ceea ce explică implicarea constantă a Rusiei în afacerile altor state din regiune.

De exemplu, Rusia s-a dovedit a fi un actor extrem de interesat când vine vorba de influența electorală prin campaniile de dezinformare din Cehia. În decursul alegerilor prezidențiale din 2018, Rusia a demarat o campanie de dezinformare de proporții care, conform unor experți cehi, a constat în susținerea realegerii președintelui Miloš Zeman, supranumit între timp „Calul Troian al Rusiei”.

Pe de altă parte, obsesia Chinei în regiune are o componentă pentru viitor. Dat fiind locația regiunii – între „Est” și „Vest”, dar și o relație mai puțin strânsă față de proiectul european de integrare, Centrul și Estul Europei reprezintă pentru China o portiță de intrare ideală înspre continentul european. Stabilirea unui forum 17+1 confirmă intenția Chinei de a diviza unitatea europeană și de a crea niște platforme de negociere separate, mai degrabă decât să înfrunte un front unit dinspre UE.

Revin iarăși cu un exemplu concret în care autoritățile de la Beijing au intervenit în afacerile statului meu. Cel mai bogat om de afaceri din Cehia, Petr Kellner, a cărui activitate în Asia depinde mult de o relație bună cu Partidul comunist chinez, a plătit o agenție de PR să manipuleze opinia public și să pună China într-o lumină favorabilă.

Printre aceste servicii furnizate de către agenția de PR se numără și niște acțiuni imorale, cum ar fi monitorizarea internă a unor personalități politice care au criticat China, cât și presiunea unor agenți de presă pentru a-și retrage articolele negative la adresa Chinei și să le înlocuiască cu opinii cel puțin neutre, dacă nu chiar pozitive. 

Foto: Unsplash
Cunoașteți bine experiența Cehiei în chestiunea ”războiului hibrid”. Poate constitui această țară un exemplu și pentru alte state din regiune?

Localizată în inima Europei, Republica Cehă este văzută deseori o țintă populară de influență, în special de către Rusia și China. Însă, Cehia a reușit să întoarcă un dezavantaj într-o oportunitate, devenind unul dintre liderii europeni în ce privește consolidarea unei reziliențe la nivel național. Cum am reușit acest lucru?

În 2016, Cehia a demarat un audit minuțios al capacității de reziliență a statului, din care a rezultat acest Audit al Securității Naționale. Documentul, care a fost realizat de mai bine de 120 experți independenți, a identificat zece tipuri de amenințări care ar putea pune statul ceh în pericol și a propus soluții pentru crearea unei țări mai reziliente.

De atunci, guvernul ceh, comunitatea academică și sectorul ONG și-au unit puterile pentru a lucra înspre acest obiectiv. Acest efort a rezultat în crearea Centrului de Terorism și Amenințări Hibride din cadrul Ministerului de Interne, cât și în crearea unei Agenții de Securitate Informațională și Hibridă.

Cea din urmă este deja destul de bine cotată, experții Agenției câștigând anual competiții pe securitate cibernetică, precum „Locked Shield” în Estonia, iar membrii Agenției au fost invitați de către Congresul american pentru a ajuta la crearea unui efort de securitate cibernetică în Statele Unite.

Cehia a devenit prima țară care a criticat tehnologiile 5G promovate de către Huawei, devenind un actor principal în discuțiile privind viitorul rețelelor 5G în Europa.

Prin urmare, un summit al experților pe 5G a avut loc anul trecut la Praga, iar acesta a rezultat în crearea Manualului de la Praga, care conectează mai multe zone cu manualul UE, un proiect deja existent la nivel european privind securitatea cibernetică 5G.

În septembrie, la îndemnul Parlamentului ceh, a fost creată o comisie parlamentară permanentă care se va ocupa cu amenințările hibride. Această platformă de experți va fi dedicată pentru monitorizarea operațiunilor de influență și pentru a emite recomandări Parlamentului despre cum se poate crește reziliența Cehiei.

Măsurile menționate mai sus sunt cele realizate de către guvern, parlament și alte instituții de stat. Însă, există alte zone în care este crucial să construim un model funcțional de reziliență la nivel național. Rolul unei societăți civile puternice, îmbinarea unei abordări inovative prin cercetare și imparțialitatea și calitatea unei prese publice sunt, de asemenea, absolut necesare.

 

Probabil știți, însă România nu a luat nici nu fel de inițiativă în ce privește combaterea amenințărilor de tip ”conflict hibrid”. Ce ar trebui făcut în acest sens?

În primul rând, m-aș uita la soluții găsite de statele vecine din fostul bloc sovietic. Multe dintre aceste inițiative au fost deja testate, sunt în funcțiune și sunt îndeajuns de generale pentru a putea fi adoptate și de către alte țări. Nu este nevoie să reinventăm roata. Lista de măsuri luate de Cehia, pe care le-am menționat mai devreme ar putea fi o sursă bună de inspirație.

Totodată, nu trebuie să ne plafonam, ci să lucrăm în continuare și să ne întărim mecanismele de reziliență. La fel cum inamicul nu doarme niciodată și continuă să dezvolte mecanisme inteligente de atac, așa si noi suntem nevoiți să ne dezvoltăm măsurile de prevenție pentru a fi mai flexibile, mai adaptabile și, astfel, mai bune. Colaborând constant la nivel european, împărtășind soluții și învățând unul de la celălalt – aceste aspecte trebuie să devină niște caracteristici obligatorii pentru succesul acestui efort comun.

Adăugând la ce s-a spus deja, ar fi interesant să observăm în România o reîncepere a unei discuții cu privire la implementarea Actului Magnitsky, care a fost inițial propus de cître Uniunea Salvați România (USR) în 2018. Însă, după o primă încercare fără succes, propunerea a fost pusă în așteptare, iar situația nu a mai evoluat de atunci.

Este păcat, pentru că Actul Magnitsky reprezintă o măsură normativă care permite țărilor individuale să impună sancțiuni asupra indivizilor care violează drepturile omului oriunde în lume. Dintre aceste măsuri, care pot fi implementate, se numără și abilitatea de a îngheța conturile bancare și alte bunuri, cât și interzicerea indivizilor de a intra în țară.

Ca urmare, Actul Magnitsky poate fi perceput și ca o unealtă de a întări politica externă a unei țări. Însă, dacă Actul este folosit într-un mod creativ, acesta poate acționa ca un obiectiv de intimidare, dar și la nivel legislativ, în a combate adversari externi care folosesc strategii corupte într-un conflict cibernetic care vrea să influențeze regiunea. Din acest punct de vedere, complexitatea acestui act legislativ poate fi văzut ca un pas important pentru a îmbunătăți reziliența regională în contextul acestor operațiuni hibride.

În încheiere, aș vrea să vă referiți la un subiect mai puțin cunoscut: care este rolul activismului cibernetic în combaterea amenințărilor hibride din spațiul virtual?

Conceptul de activism cibernetic nu este încă un fenomen foarte cunoscut, dar acesta este într-o continuă dezvoltare și ar putea ajunge să joace un rol crucial în combaterea amenințărilor de tip hibrid.

În cercetările mele, mă concentrez în mod special pe așa-numiții „spiriduși”.  Dacă ne imaginăm niște grupări de spiriduși curajoși care au ca scop eliminarea trolilor în contextul unui conflict ideologic privitor la viitorul omenirii, nu suntem prea departe de ceea ce se întâmplă în universul virtual, la nivel internațional.

”Spiridușii” reprezintă o grupare de indivizi creată în 2015 pentru a contracara propaganda din online și dezinformarea sponsorizată de către Kremlin. Mișcarea a început în Lituania în 2015, a ajuns în Cehia în 2018 și s-a extins înspre Slovacia anul trecut.

Spiridușii reprezintă un grup de „partizani cibernetici” pentru care anonimitatea este cea mai importantă caracteristică. Ca urmare, s-a scris foarte puțin despre ei și operațiunile lor.

Însă, datorită unor misiuni de succes din ultima perioadă, este clar că această mișcare nu poate fi subestimată. De exemplu, spiridușii au jucat un rol important în unele campanii internaționale împotriva Apple, care afișa în aplicațiile sale Crimeea ca făcând parte din Rusia. În urma acțiunii spiridușilor, gigantul tehnologic a modificat acest lucru.

Totodată, activiștii cibernetici nu ar trebui să se concentreze exclusiv pe combaterea propagandei rusești. Aceștia au jucat un rol important și în demonstrațiile antiguvernamentale din Belarus, spre exemplu.

Un rol important a jucat și mișcarea Geeks4Democracy aici în România. O altă inițiativă românească, Code4Romania, care este a doua cea mai mare de acest fel din lume, găsește soluții tehnologice pentru domenii care au fost ignorate de autorități. Aceste exemple arată că activismul cibernetic este divers și este un fenomen care merită să fie discutat.

 

Adéla Klečková este o specialistă în comunicare strategică și război hybrid. În acest moment, lucrează la un proiect despre diferitele forme de activism cybernetic în spațiul virtual (proiect susținut de German Marshall Fund) și își susține masteratul la departamentul de War Studies al King’s College Londra. Este, totodată, Critical Thinking Program Director la organizația “Together for Czechia”.

 

Sinopsis

Interviu realizat de către Marian Chiriac, editor al SINOPSIS. Traducere din limba engleză de Mălina Mîndruțescu

SHOWHIDE Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.