Ce înseamnă surprinzătoarea victorie a Maiei Sandu la alegerile prezidențiale din Republica Moldova?
# Întîi de toate, victoria în turul al doilea al alegerilor, desfășurat pe 15 noiembrie, e surprinzătoare mai ales prin scorul obținut. Candidata PAS, Maia Sandu a obținut circa 57,7 la sută din voturi, în timp ce independentul Igor Dodon (susținut de fapt de Partidul Socialiștilor, de guvernămînt) a strîns doar 42,3%. O victorie clară, explicată prin numărul mare al voturilor din diaspora (circa 16% din total), al tinerilor și femeilor și în cîteva fiefuri tradițional ”roșii” (cu electorat rusofon sau pro-Socialist).
# E destul de mult entuziasm la Chișinău, dar și în România, vorbindu-se de faptul că electoratul moldovean și-a exprimat clar opțiunea pro-europeană. Desigur, acum e momentul unei bucurii de etapă, însă greul de-abia începe. R. Moldova e o republică parlamentară, iar responsabilitățile și puterile reale ale șefului statului sînt destul de limitate. În parlament există o majoritate – destul de fragilă, e drept – a socialiștilor și democraților, iar obiectivul Maiei Sandu și al formațiunilor ce o susțin e forțarea alegerilor parlamentare anticipate și crearea unei noi majorități. Lucru deloc ușor de obținut și care ar presupune și o ”înfrățire cu dracul” (formațiuni politice precum cea a lui Renato Usatîi).
Să reamintim că acum un an și puțin, după îndepărtarea de la putere a lui Vlad Plahotniuc, Maia Sandu a fost pentru scurt timp premier, dar nu a reușit să coabiteze cu Partidul Socialiștilor. Cu opinii radical diferite în multe privințe (de la integrarea europeană până la apropierea de Moscova, de la modul în care văd identitatea națională etc) fragila alianță de la putere dintre socialiști și pro-europenii de la blocul Acum a fost unită doar scurt timp cu dorința de a dez-oligarhiza statul și de a îmbunătăți nivelul de trai al oamenilor. Dar nu a mers. Pentru mai multe detalii vezi e-bookul Sinopsis: ”Republica Moldova – N-ar fi rău să fie bine”.
# Acum un an, Maia Sandu a fost într-o vizită neoficială la București, ocazie cu care a detaliat planurile sale politice pe termen scurt. Imediat ce nu a mai fost premier, Sandu s-a concentrat pe politici la nivel local, încercînd să obțină sprijin concret (fonduri, mai exact) pentru primarii opoziției. M. Sandu a spus că a solicitat inclusiv Uniunii Europene un instrument nou de finanțare a administrației locale. Totodată, alături de partidele ce o susțin, a încercat să facă opoziție nu doar în Parlament, ci și la ”firul ierbii” încurajînd oamenii simpli, societatea civilă, oamenii de afaceri să susțină ideea ”bunei guvernări”. ”Doar dacă avem un regim democratic, bună guvernare vom reuși să ridicăm și nivelul de trai”, spunea Sandu. Altfel, ca obiective politice pe termen scurt erau consolidarea unui pol de centru-dreapta și îndepărtarea de la putere a lui Igor Dodon. Cam toate acestea au fost ”bifate”.
# Nu trebuie uitat că Maia Sandu nu are deloc o abordare ”geopolitică” a situației din R. Moldova, fiind interesată preponderent de reformarea statului, deoligarhizare și lupta anticorupție. Crede că ”dacă se va face ordine pe malul drept [al Nistrului – n.e.] se va auzi și pe malul stîng[în Transnistria – n.e.]. Pentru rezolvarea conflictului din Transnistria ”e nevoie de o oportunitate geopolitică, iar acum aceasta nu există”.
# Republica Moldova se află în fața unui noi început. Fără a dori să fim cinici, trebuie spus că în R. Moldova au
mai fost alte vreo patru-cinci momente de cotitură, toate ratate. Poate totuși a venit vremea unei schimbări reale.
