Lucrul de acasă, o armă cu două tăișuri

Pandemia a oferit unor femei mai multă libertate în ceea ce privește gestionarea timpului – însă analizele arată că, de asemenea, aceasta agravează inegalitățile de gen deja existente

Foto: Charles Deluvio / Unsplash

Beatrice Popescu, în vârstă de 45 de ani, pare să aibă totul. Are o poziție de senioritate la o bancă importantă din București, capitala României, și este o mamă și o soție împlinită. După cum arată, pandemia nu ar fi trebuit s-o fi afectat în mod profund.

Însă, Popescu spune că experiența ei de gestiona o criză sanitară, un job, îngrijirea copilului, treburile casnice și o căsnicie nu a fost toată doar roz.

„Când a început pandemia, m-am simțit epuizată și îngrozită. Începusem să am atacuri de panică. Petreceam prea mult timp acasă și mă simțeam înghesuită în apartament, întrucât toți împărțeam același spațiu mereu. Au fost câteva luni foarte dificile,” a declarat Popescu pentru BIRN.

Însă, nu toate femeile din România sau din alte părți ale lumii au avut privilegiul de a se bucura de această nouă flexibilitate de a lucra de acasă sau de a împărtăși în mod echitabil responsabilitățile domestice cu partenerii lor de viață.

Un raport al World Economic Forum (WEF), din 2020, intitulat „COVID-19 a înrăutățit inegalitatea de gen”, afirmă că virusul „a crescut povara îngrijirii neplătite pentru copii, vârstnici și bolnavi, care este preluată în mod disproporționat de femei.”

Aceste dezechilibre erau deja prezente în societate. În 2018, un raport al OCDE spunea că femeile au mult mai puțin acces la internet și la un smartphone decât bărbații, în timp ce un raport ONU a concluzionat că 1,7 miliarde de femei din țări cu venituri mici și medii nu au deloc acces la un telefon mobil.

Un raport ONU din aprilie 2020, intitulat „Impactul COVID-19 asupra femeilor”, a declarat că între timp au apărut anumite tendințe îngrijorătoare ale căror efecte economice erau resimțite în special de către femei și fete.

Sănătatea femeilor a fost, în general, afectată în mod negativ, iar activitatea de îngrijire neremunerată și violența de gen au crescut, spune raportul. Aceste tendințe au fost amplificate în continuare de coeziunea socială fragilă, lipsa capacității instituționale și nivelurile ridicate de imprevizibilitate în context crizei sanitare generate de pandemia Covid-19.

analiză efectuată de McKinsey & Company în 2020, intitulată „COVID-19 și egalitatea de gen: contracararea efectelor regresive”, confirmă acest trend.  Analiză afirmă că „locurile de muncă ale femeilor sunt de 1,8 ori mai vulnerabile acestei crize decât cele ale bărbaților. În timp ce femeile reprezintă 39% din ocuparea forței de muncă la nivel mondial, ele reprezintă 54% din totalul pierderilor de locuri de muncă.”

Analiză continuă, afirmând că femeile sunt nu numai mai vulnerabile la efectele economice generate de Covid-19, dar și natura muncii lor rămâne foarte specifică genului. În esență, COVID-19 „a crescut în mod disproporționat timpul pe care femeile îl petrec pentru responsabilități familiale.”

Femeile pierd mai multe locuri de muncă decât bărbații

România nu reprezintă o excepție de la aceste tendințe îngrijorătoare. Conform Institutului Național de Statistică, INS, mai bine de două treimi dintre românii care și-au pierdut locul de muncă de la începutul pandemiei și până acum sunt femei. În timp ce numărul bărbaților șomeri pe parcursul anului a crescut la 16%, procentul femeilor care și-au pierdut locul de muncă a ajuns la 50%.

Mirel Bănică, antropolog al religiilor la Universitatea din Geneva, spune că evoluția culturii de a lucra de acasă a devenit „o bătălie pentru spațiu și timp”. „Pandemia a bruiat frontierele dintre aceste lumi – cea personală și cea profesională,” adaugă Bănică pentru BIRN.

De asemenea, atunci când discutăm despre lucrul de acasă, antropologul spune că trebuie să recunoaștem că vorbim totuși de un anumit nivel de privilegiu. „Este necesar ca acești oameni să aibă un anumit nivel de înțelegere tehnologică și tehnică, precum și un spațiu dedicat de lucru, unde să fie liniște pentru a performa și a fi eficient. Nu toți oamenii au luxul de a beneficia de aceste lucruri,” a explicat Bănică.

„În România, societatea exercită o presiune semnificativă asupra femeilor – ca soție, ca îngrijitoare și ca persoană responsabilă pentru treburile casnice,” a declarat acesta pentru BIRN.

Chiar și femeile din România, care sunt mai bine din punct de vedere financiar decât media au fost mai afectate de pandemie decât bărbații. Femeile dețin 27,3% din afacerile înregistrate în România, iar 87% dintre acestea au raportat un impact economic negativ pe perioada pandemiei, conform unui raport Mastercard Index of Women Entrepreneurs.

De asemenea, potrivit unui studiu recent, 58% dintre românce spun că lucrul de acasă reprezintă o povară pentru acestea, 64% dintre ele au fost afectate de restricțiile din pandemie, iar 58% dintre ele au perceput o degradare a relațiilor sociale pe tot parcursul pandemiei. Mai mult, sănătatea a devenit prioritatea numărul unu, în detrimentul nu ascensiunii profesionale.

Într-o lucrare recentă despre lucrul de acasă, Bănică descrie o „virtualizare accelerată a lumii sociale” cauzată de pandemie.

Schimbările constante din mediul online au ajutat femeile să avanseze profesional, oferindu-le oportunități. De asemenea, această nouă realitate a permis ca muncă excesivă să se strecoare în viețile oamenilor, cât și epuizarea și absența perspectivelor de promovare profesională.

Bănică a mai menționat că, în timp ce în alte țări, femeile ar putea alege să facă diferite lucruri cu timpul lor liber, în România acest timp liber se întoarce de regulă înapoi în familie, chiar și în cazul femeilor educate.

Pandemia părea un beneficiu – inițial

Carmen Gaurean, în vârstă de 45 de ani, soție și mamă a doi copii, a declarat pentru BIRN că începutul pandemiei a fost un beneficiu pentru familia ei. „Soțul meu lucrează în alt oraș, așa că faptul că eram toți patru acasă era ceva neobișnuit, dar bine venit – chiar dacă devenisem o gospodină cu normă întreagă”, explică aceasta.

„În toamnă, trebuia să mă întorc înapoi la lucru după o pauză de cinci ani de creștere a copiilor, când brusc s-au închis școlile”, a adăugat ea.

„Fiul meu cel mare se descurca, dar cel mai mic era în clasa I și a trebuit să amân întoarcerea pentru a fi cu el și a-l ajuta 24/7. Soțul meu era plecat, așa că acele câteva luni au fost un chin pentru mine.”

„M-am îngrășat mult din cauza stresului care mă consuma. Am început să mă duc la terapie pentru a putea continua. A fost groaznic,” a declarat aceasta pentru BIRN.

Un raport din 2020 realizat de ONG-ul feminist român, Centrul FILIA, plasează realitățile României în perspectivă, în ceea ce privește provocările cu care s-au confruntat femeile în pandemie.

Raportul explică cum lipsa accesului la informații și la asistență medicală, violența domestică și dependența financiară reprezintă unele dintre cele mai grave mecanisme de inegalitate structurală cu care se confruntă femeile la nivel social.

Ilustrație: UN / Unsplash

Această nouă realitate aduce atât plusuri, cât și minusuri

Cu toate acestea, există anumite beneficii ale lucrului de acasă care au favorizat anumite femei, care trebuie recunoscute.

Beatrice Popescu spune că un mare beneficiu al tele-muncii o reprezintă timpul. „Ceea ce prețuiesc cel mai mult acum este flexibilitatea de a-mi face propriul program. Faptul că pot alterna între tele-muncă și mersul la birou mi-a permis să petrec mai mult timp cu fiul meu și să realizez că are anumite lacune la școală ”, spune aceasta.

„Fiind acasă mai mult, am reușit să înțeleg mai bine nevoile lui. De asemenea, soțul meu are mai mult timp decât mine, așa că am putut să-i deleg lui mai multe responsabilități privind îngrijirea copilului. Aș spune că, în ceea ce privește echilibrul dintre viața profesională și cea privată, am câștigat mai mult decât am pierdut în această pandemie ”, a spus ea pentru BIRN.

Totuși, la nivel profesional, Popescu simte că a înlocuit ineficiența de la birou cu o ineficiență similară sau poate chiar mai gravă în online: timpul pierdut în conferințele telefonice.  

„Urăsc faptul că nu pot avea interacțiuni directe cu colegii. Este frustrant să petrec ore întregi în conferințe telefonice ineficiente pe chestiuni care ar fi putut fi rezolvate într-o jumătate de oră offline ”, spune Popescu.

„Am avut conferințe care au durat și câte șapte ore. Acest lucru reprezintă o provocare care aduce cu sine extrem de mult stres și care trebuie rezolvată într-un fel”, a explicat aceasta.

În contextul acestor noi realități pandemice cu care toată lumea este acum nevoită să se obișnuiască, Bănică spune că această criză a estompat vechile bariere dintre viața profesională și cea personală. „Oamenii nu vor să se întoarcă la muncă„ [în birouri], dar în același timp nu vor nici să petreacă fiecare oră din zi acasă cu copiii lor,” spune acesta.

„Nu este clar care este cea mai bună soluție. Unele țări au integrat noțiuni ce țin de casă în spații de coworking – cum ar fi un loc de joacă sau o bucătărie ”, a adăugat antropologul.

Un lucru este clar: munca de acasă va deveni noua normă, iar factorii de decizie politică, cât și angajatorii trebuie să se adapteze acestor noi realități și acestor noi nevoi ale oamenilor.

Sinopsis
Mălina Mîndruțescu

Mălina Mîndruțescu este jurnalistă, MLitt in Terorism & Violență Politică

SHOWHIDE Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.